4,489 matches
-
lucrători în ea chiar și în al unsprezecelea ceas, pe care o cultivă cu folos, prășind cu sapa și cu plugul - cu care Samgar a doborât șase sute de filisteni (Jud 3,31)- spinii și buruienile, pentru ca, fiind tăiate corzile de viță nefolositoare și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini dulci și gustoși. Acei ciorchini care, după ce au fost purificați în teascul răbdării, vor putea fi transferați în crama veșniciei, după ce, asemenea focului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nutrea pe cei care erau căzuți, murdari și însetați; acea apă care, trecând în viața veșnică, se poate cumpăra fără argint și fără altă cheltuială (Is 55,1); șiroaiele sale se răspândesc peste tot și irigă via, extinzând până la mare vițele sale și până la râu mlădițele sale (Ps 79,12). 4. Acesta, în cele din urmă, a imitat exemplele părintelui nostru Abraham, ieșind în mod spiritual din pământul său, din neamul său și din casa tatălui său, pentru a merge în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
politice. Augusto era extrem de hotărât să urmeze în continuare buna tradiție republicană, considerând că i-a redat republicii, oprimată de dominația facțiunii , libertatea antică: "... rempublicam a dominatione factionis oppressam in libertatem vindicavi"129. Alta era convingerea unor cercuri aristocratice de viță mai veche care se vedeau puse în umbră de personalitatea tot mai puternică a împăratului. Tocmai asupra conceptului de libertate trebuie să se fi manifestat imediat divergențe majore: cercurile aristocratice puteau pune la mare îndoială veridicitatea presupusei instaurări a libertății
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui Ovidiu este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor lui Horațiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că și Rufus trebuie să fi fost un arisocrat, cum pare să dezvăluie posesia moșiei de la Fundi 172; în plus, și rudenia cu Paulus Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus însuși este nobil de viță veche, la fel ca și Fabius. În concluzie, trebuie să subliniem mai ales apartenența lui Rufus la cercul lui Fabius Maximus și să postulăm, implicit, prezența lui la faimoasele convivia organizate de Fabius Maximus, la care lua parte și Ovidiu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
putea spune că, deocamdată, ne aflăm în familie, mai precis, în familia lui Paulus Fabius Maximus și a apropiaților săi178. Nu am putea spune, însă, că Celsus este nobil din naștere și cu atât mai puțin că este nobil de viță veche: se pare că noblețea sa nu era de blazon, ci de suflet, de spirit; cum ni se pare că Ovidiu vrea să sugereze când afirmă că Celsus jura că va veni la Tomis, cu condiția ca Maximus să-i
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu lui Tiberiu 185, îi urează să succeadă la cârmuirea lumii 186: sunt voturile lui și ale poporului, precizează Ovidiu. Altor personaje tot din prima categorie li se poate deduce, din respectivele scrisori, apartenența la clasa aristocratică, desigur tot de viță veche; așa este, de exemplu, Vestalis (Ex Ponto, IV, VII), despre care se afirmă că descinde din regii Alpilor (despre care, ca să spunem adevărul, nu se știe nimic): Vestalis fusese trimis pentru a face dreptate (reddere iura) populațiilor pontice. Pliniu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Orfeu, iar potrivit altora ar fi un atenian, fiu al Muzelor sau al lui Orfeu 218 în genealogia întocmită de sulmonez regelui Cotys se face simțită aceeași intenție de a polemiza, deja remarcată: originea nobilă a lui Cotys este de viță veche, spre deosebire de alte personaje care nu au deloc sânge nobil... Poetul consideră că zvonul bârfitor (fama loquax) l-a informat deja pe Cotys că el zace pe un pământ apropiat celui trac și, de aceea, îi adresează rugămintea de a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cauza și călăuza studiilor mele"263. Sunt afirmații serioase, chiar grave, care implică nu numai formarea "poetică" a lui Ovidiu, ci întreaga sa formare spirituală. Dacă ținem cont că Messalla Corvinus (60? î.H. 8 d.H.) aparține acelor exponenți de viță nobilă care vor sau se prefac că vor să-și păstreze independența față de curtea princiară 264 și care, într-o oarecare măsură, reprezintă opoziția față de regimul augustan, ne putem da seama de ce fel de "curaj" Messalla Corvinus i-a insuflat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sed sat prata... * * * Înainte de a trage concluziile asupra acestor două capitole din lucrarea noastră, dorim să scoatem în evidență următoarele aspecte legate de prietenii, corespondenții sau literații Sulmonezului la care s-a făcut numai referire: 1) majoritatea aparțin nobilimii de viță veche, de cele mai multe ori de origine regală: Vestalis (descendent al regelui din Alpi), Cotys Rex (descendent al regelui Eumolpo), Cotta Maximus și Messalinus (descendenți ai regilor Volesus și Numa), Cornelius Severus (rege sau descendent din regi), Paullus Fabius Maximus (descendent
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bogată, dar nu avea niciun alt senator înaintea tatălui său.436 Cu această origine destul de modestă, se explică de ce Augustus însuși era înclinat să-i favorizeze pe homines novi, cum am arătat la timpul potrivit, ducând la îndepărtarea nobilimii de viță veche și cu blazon, care s-a străduit să reintre în cercurile înalte prin lingușiri și amenințări. Unul dintre acești homines novi trebuie să fi fost Horațiu, care se lăuda că se trage dintr-un libert; un altul este M.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cu Paparuda. Există suficiente motive, după părerea îndreptățită a regretatului folclorist Nicolae Rădulescu, pentru asocierea lui Lazăr, „erou vegetațional”, cu Dumuzi, Osiris, Adonis și Attys. Elemente comune: a) Nașterea miraculoasă. „La naștere, Lazăr apare înfășat în elemente vegetale: foi de viță, foi de nuc, legat în crengi de vișin”; „Adonis s-a născut din copacul de smirnă”; „Forma primitivă a lui Osiris a fost un trunchi de copac”; „În numele lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îl trimise pe Vulturul înaripat (zicîndu-i): «Du-te și cercetează orice munte înalt. Iscodește străfundul apelor!». Vulturul porni, dar nu dădu de cel căutat. El aduse zeului Soarelui această veste: «nu l-am putut afla pe Telepinus, zeul cel de viță aleasă!». Zeul Furtunii grăi către Hannabannas: Fă ceva, o, zeu al Furtunii! Du-te și caută-l pe Telepinus tu însuți!»”. În realitate, Telepinus somna, adică se afla într-o poiană tăinuită, semn că pusese stavilă vieții și decretase sezonul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
însă ține măsura între obiceiul mai liber al sărbătorilor și latura funerară a momentului; după cum nici “O dalbă de călugăriță,/ Albă, albă la peliță,/Neagră, neagră la cosiță” nu distonează; din contra, dezvăluie statutul mai special al “maicii bătrîne”, de viță domnitoare, cu referire la o întîmplare dramatică din existența ei îndepărtată. Cel mai închegat și stabil portret șablonizat al “maicii bătrîne” s-a fixat în balada “de curte feudală”; probabil pentru că această categorie folclorică, așa cum se recunoaște de altfel, dispune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aceasta, vinul nu le era îngăduit și nu-l foloseau nici pentru libații, convinși fiind că nu este pe placul dumnezeirii, deoarece sîngele titanilor, cei care, odinioară, s-au luptat cu zeii, amestecîndu-se cu seva pămîntului, a făcut să crească vița de vie”. Despărțirea, hotărît vizibilă, de comportament destinal între egipteni și daci a avut loc în planul spiritualității mitico-religioase. Faptul a rezultat din modul în care daimonii principali și-au asumat funcții culturalizatoare. Osiris este preot dar și suveran în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
curgere fantastică și mirifică de bogății. Ele dau impresia de corn al abundenței supravegheat de ființe divine și binevoitoare. Multe colinde și basme sunt consonante cu această viziune paradisiacă. Citim în colinde mitologice cu fond precreștin: Sub cearcănul lunii ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
supravegheat de ființe divine și binevoitoare. Multe colinde și basme sunt consonante cu această viziune paradisiacă. Citim în colinde mitologice cu fond precreștin: Sub cearcănul lunii ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale, Vouă vi se pare Tot soare răsare. Ci vouă vă vine Tot cirezi de vaci... Exemplele dezvăluie un imaginar mioritic: cearcănul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tot felul care creșteau într-o sălbăticie fantastică, se mai distingeau cei câțiva perji de pe timpul vieții scriitorului. Desișuri, tufe de păducel, cacadâri și porumbele, mătrăgune și lujeri de iederă sălbatică, ici, colo câte un butuc uscat și gros de viță de vie sălbăticită. Prin ierburi și bălării de tot felul de buruieni mișunau șerpii de apă, păiajenii, cosași din cei mari, melci și mii de insecte de tot felul. Printre ramurile copacilor se întâlneau ghionoaia cu bufnița, privighetoarea cu ciocârlia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din același metal ciocănit. În interiorul ei untdelemnul, într-un pahar transparent, lăsa să se filtreze raze aurii care aruncau, pe pereții văruiți în alb fără nici un fel de decorații, umbrele lucrăturii candelei. Urmărea arabescurile de flori, frunze și cârcei de viță în alb-negru, așa cum se proiectau pe pereți, și își surprinse un sentiment de mare fericire, inundându-i sufletul. Evident, sufăr că nu mi-a fost milă de Smărăndița și că am măritat-o de copilă, dar așa se mărită fetele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
372 Leonid Uspensky, Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă, Editura Anastasia, București, 1994, p. 38. 373 Printre imaginile simbolice regăsite cu predilecție pe pereții catacombelor, acolo unde creștinii practicau cultul funerar, se numărau: peștele, ancora, tridentul, cheia egipteană, pheonixul, porumbelul, păunul, vița de vie, mielul ș.a. (Cf. Frédérick Tristan, Primele imagini creștine, Editura Meridiane, București 2002, pp.15-131). Simbolul peștelui avea o semnificație cu totul aparte, scrierea greacă a acestuia reprezentând acrostihul Crezului, prin formula grecească "Iesous CHristos THeou Uios Soter", care
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Vaslui, Și cu sergentul zece Și nu era, zău, nimănui În piept inima rece. Voioși ca șoimul cel ușor Ce zboară de pe munte, Aveam chiar pene la picior Ș-aveam și pene-n frunte. Toți dorobanți, toți căciulari Români de viță veche Purtând opinci, suman,ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
cu rădăcină cu tot și o fierbeau într-o oală cu apă, mulți holerici înzdrăvenindu-se după ce băuseră acea zeamă. Alții îi scăldau în zeamă pe bolnavi, care îndată se și vindecau. Holericii mai erau scăldați într-o fiertură de viță de mure, bostan, castraveți, împreună cu buruiana holerii. Românii bucovineni erau de părere că, în 1848, când holera a bântuit foarte tare, "numai cu zeamă din spinul acesta [oamenii] au scăpat de moarte". Folcloristul S. Fl. Marian mai semnalează și opinia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-i mai frumos decât săți poți ține copii în brațe, chiar dacă ai avea o sută de ani. Da’ să ai grijă ce bărbat ăi lua, fata tatii, că ești ca roua de dimineață curată la față, ‘naltă ca vița pe harag, bălaie ca soarele de vară și cu inima ca pâinea caldă. Să ai grijă, să nu te lași dusă de vorbele ca zaharul a primului flăcău mai îndrăzneț. Da’ lasă, că ți-oi mai spune, mergi de zi
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ea și strălucea, dar nu-i păsa că fetele or să se uite cu invidie. Cămașa albă cu flori mărunte, mărgeluțe și fin brodată, poale drepte, curate ca prima zăpadă, cătrința numai fir, ce o lăsa să fie mlădie ca viță de vie și se strângea pe trupul zvelt. Măcar de s-ar uita el și i-a plăcea ce vede. Zâmbi rușinată că se gândi la el. Apoi cum nu s-a uita. Își legă coda, apoi o duse în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
mântui, m-ar fi putut scăpa de zeii răi ai oamenilor, dar, zăvorât între ziduri, nu-mi era îngăduit s-o privesc. Dacă cel pe care-l aștept mai întârzie, o voi vedea cum urcă din deșert, cuprinzând cerul întreg, viță de aur înghețată atârnând din zenitul întunecat, din care voi putea să beau pe săturate, să-mi umezesc gaura asta neagră și uscată, pe care nici un mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]