3,080 matches
-
se săturau numai privind cum mestec fericit după taler; sau „curelușa“ grasă, „cureaua băr bierului“, fleica mustoasă „de unde suge ursul“, dulci, dar recal citrante cu foalele prea debile; spina de vacă și de purcel cu gustul lor catifelat, rinichii de vițel Îmbrăcați În grăsimea lor tandră și suavă, sau cel de purcel, mirosind ușor a pipi, pe care le dibăceam și alegeam cu ochii și cu unghia la Mura, În uli cioara Sf. Niculae din șelari; acum și antricoatele „cu floare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mare soi iubeț, cu fantezie și cu gust al pitorescului, al ineditului, Îți cedează bucuroase, palpitând entuziast și coapte pentru dragoste, după o seară petrecută În confidențe calde la vreun colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și vin proaspăt, anume scos de la canea. Descartes, cu felul său liber de a filozofa, ba chiar evitând a-și lua haină de filozof, scria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-am afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu de tot. Pe la vârsta de zece ani, mi-aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică. Elena era fata cuminte a unui cusător de dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză și un ardei iute, de sar malele rumenite În cuptor, de ghiveciul la tavă cu momițe de vițel și de mititei sau cârnați În piele pe talerul de lemn, tot lucruri alcătuind fondul nostru etnic național, la care suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea Sturdza Vițel, patron al sporturilor din acea vreme, la unul care - ca În pânzele cu chermeze ale maeștrilor olan dezi - se cățăra pe o prăjină lungă cât un copac după șunca atârnată În vârf, printre panglici și coronițe, răsplată pentru atlet. Iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă de la Făgăraș. și fiindcă veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
65 de bani schintra, în total 86 de lei și 15 bani. Domnul Arvinte s-a muncit toată după-amiaza să priceapă ce mâzgălise chelnerul din prinosul celor patru clase primare ale sale, dar nu reușea să citească nici cotlete de vițel, nici saramură de crap și nici fleici de porc, ci schintre toată ziua. Parcă dinadins pentru a-l înnebuni de cap pe domnul Arvinte după cincizeci de ani, chelnerul caligrafiase atent fiecare literă, astfel că pensionarul a rămas cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca prin minune, dispare cauza. Câine bătrân, lepădat într-un parc În urmă cu trei ani, soții D. traversau grăbiți Grădina Cișmigiu, ca să ajungă la ora 9:00 la Primărie, unde aveau audiență. Un câine de rasă mare cât un vițel, tremurând din tot corpul, ca lorzii aceia trecuți de nouăzeci de ani, le-a tăiat calea și s-a uitat în ochii lor ca și cum le-ar fi zis: „Nici voi n-aveți timp de mine, nu-i așa?“ În tinerețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
frecventată. Totuși, puțini discută condiția morală a foștilor stăpâni, care s-au lepădat de câine atunci când, bătrân și bolnav, „nu mai dădea bine la rang“, nu mai plusa prin prezența lui la ifosele casei. Tocmai pentru că era mare cât un vițel și tot ceea ce impresiona plăcut atunci când era tânăr stânjenea acum, când era terminat. Îi deranja neajutorarea lui mare. Să fi fost mai mic, probabil că-l mai țineau. Te-ai aștepta ca oamenii să folosească și dicționarul unui oprobiu maxim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
bună bucată de vreme, mă opresc și discut liber despre iubire cu tot felul de necunoscuți. Ei își plimbă cățeii lor, eu pe ai mei. E vorba, prin urmare, despre dragostea pentru câinii mici. Nu știu cum e iubirea pentru câinii cât vițeii, e un subiect despre care n-am păreri. Despre iubirea pentru căței însă am păreri și nu mă sfiesc să le spun. Vorbesc însă cu necunoscuți despre iubirea dintre oameni, dintre bărbați și femei, într-un fel în care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la maximum. Nenorociții aveau și un câine cât un vițel, pe care îl lăsau în acasă singur toată ziua și, uneori, și nopțile. Era un câine urlător. Lătra și urla continuu, sacadat, de parc-ar fi fost programat. În holul scării, noaptea, lătratul lui avea ceva lugubru, de ultimă supraviețuire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
are însă și partea ei bună - autenticitatea. Căci nimic nu e mai fals pe lume decât anumite sclipiri care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual este acela de a fi smuls vestmântul onorabilității de pe vițelul de aur. și acum, fără doar și poate, avem cu toții nevoie de bani. Dar nu-i mai învăluim în aura sacrosantă cu care i-au împo dobit veacurile trecute. Nevoia de bani nu mai e un scop în sine, ci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scop în sine, ci a devenit o necesitate banală, asemenea mersului la privată. O necesitate mai mult sau mai puțin tristă. Fără îndoială, nu toți privesc problema banilor în felul acesta. Mulți continuă și acum și vor continua să slujească vițelului de aur. Le lipsește însă consfințirea de odinioară. Regimul actual l-a văduvit de nimb și de onorabilitate. În ciuda pun gilor mai mult sau mai puțin pline, oamenii banului sunt astăzi lipsiți de interes uman. Ne-am obișnuit, de când cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
creștet - părul. Cum oare să-ți înalți inima prin păr și prin tavanul gros al odăii până la Dumnezeu? De ce-mi mai cântă bunica aceste cuvinte, dacă tot nu-i în stare să facă ceea ce ele îți cer? În dialect, viței sălbatice i se spune „Tintentrauben“ șviță de cernealăț, din cauză că bobul ei negru îți lasă pentru mult timp pete pe mâini. Castelul de apă de lângă pat și vița lui de cerneală- tot atât de neagră pe cât se cuvine să fie și somnul profund
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
părul cu cântarul, îl cântăresc din ochi“1. Frizerul, părul și regele s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
superbi de-ți luau ochii și rămâneai, așa, uitându-te în urma lor de-a lungul uliței cu inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate, frumoase, cu ugerele grele, alături de doi viței zburdând pe lângă ele veseli și sănătoși, bucuria lor nu avea margini. Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai voia să lase lapte în șistar și ugerul se împietrea și stârpea, atunci suferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inima zvâcnindu-ți de plăcere. Ori când ieșeau din bătătura lui două vaci mari, grase, bine țesălate, frumoase, cu ugerele grele, alături de doi viței zburdând pe lângă ele veseli și sănătoși, bucuria lor nu avea margini. Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai voia să lase lapte în șistar și ugerul se împietrea și stârpea, atunci suferința țăranului era cumplită. Cine venea să ducă vițelul mort? Șintărul. Dacă scroafa nou fătată și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lor nu avea margini. Dar când se întâmpla ca vițelul din diverse motive să moară, iar vaca nu mai voia să lase lapte în șistar și ugerul se împietrea și stârpea, atunci suferința țăranului era cumplită. Cine venea să ducă vițelul mort? Șintărul. Dacă scroafa nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din leșurile cărate cu traista aia mare ce îndeplinea funcția de car mortuar sau dric erau o sursă permanentă de alimentație pentru această colcăială de suflete pervertite, viețuind la limita și în exteriorul comunității omenești. Cadavre de porci, purcei, vaci, viței, orătănii de tot felul, absolut totul era trecut fără nicio discriminare în meniul acestor suflete rătăcite. La biserică? Nici vorbă! Acești dezmoșteniți făcând parte din clasa cea mai de jos a indienilor paria -, abia-abia aveau acces la cooperativă să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gospodăria părinteasca, până în anul 1939, au fost raiul în care am cunoscut fericirea: m-au iubit și m-au protejat părinții, bunicii, vecinii, copiii și toate vietățile din gospodărie. Jucăriile mele dar și “frații” mei erau: puișorii, pisoii, cățeii, mieii, vițeii, purceii și, în consecință părinții acestor ființe erau și “părinții” mei; ce ma iubeau și-mi tolerau, cu “înțelegere”, toate greșelile. Mi-am dat seama de acest lucru când din grămadă de purcei, ce dormeau lângă scroafa, am luat, să
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
curtea de păsări, grajdul de vite și sura de fan. Scroafa s-a opus să i se ia purceii și a fost împușcată. Asfel, din zecile de animale (păsări, oi, porci, căi și vite) ne-au lăsat o vacă cu vițel, trei găini și pisica. Neomenia rușilor s-a concretizat prin faptul că, după ce au inpuscat 9 oameni și au rănit câteva zeci, ne-au scos cu ciomagul din sat. Mama ne-a dat la fiecare copil (de 11, 9 și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93330]
-
locuința la noi Măria Sa baronul Riedt, plutonier, căruia am fost siliți săi dăm următoarele, toate cumpărate cu bani: 6 porci grași, condimente de 4 florini ungurești, tot felul de oale și vase cumpărate din Sibiu, apoi 1 bou gras, 1 vițel gras, 14 câble de ovăz cu orz, 8 ferii de său, 6 ferii de unt, 10 rațe, 6 gâște, 158 găini, 500 de ouă, 10 câble de grâu curat, 8 care cu fân, 39 câble de ovăz, 5 măji de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
contelui Emeric. Pe teritoriul fermei se mai află în proprietatea «excelențelor lor» o casă de fermier, un grajd pentru doisprezece boi, un acaret construit din bârne în care se află un șopron pentru care(căruțe), și două grajduri, fiecare pentru 16 viței. Se mai află o grădină cu șură pentru 48 de vaci și 6-7 bivoli, și în sfârșit încă o șură mai mică. Conacul mai are o grădină veche și mare pentru zarzavaturi înconjurată de un gard de mărăcini. O pare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
opinci, lâna dela 5 oi și 3 câble de cereale. Consemnăm mai jos și animalele aflătoare în proprietatea iobagilor din Streza și Oprea, cumulat, înregistrate cu ocazia întocmirii acelui urbariu. Capete de familii 91, dețineau: 166 boi, 246 vaci, 8 viței, 102 juninci, 27 cai, 500 oi, 107 capre, 257 porci, și 26 stupi . După cum se vede nu a fost luat în discuție numărul de păsări de curte. Dar cu averile familiei nobiliare încă n-am tereminat pentru că în urbariu mai
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Cazan de Țuică și Casa Fierarului de la Țigani. În ceea ce priveștre activitatea măcelarilor din cele două Cârțișoare găsim că în acelaș an 1940, între 1 ianuarie și 29 decembrie au fost sacrificați de către cei doi măcelari din Streza numai 3 viței și 5 miei, ceea ce nu ne vine deloc a crede, după cum în Oprea, măcelarii Victor Popa și Emilian Budac au sacrificat 2 porci, 44 de viței, 131 de oi și numai 13 miei, ceea ce ni se pare oarecum mai plauzibil
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]