2,162 matches
-
participând 13 episcopi votanți. Rezultatul votului a fost următorul: P.C. Arhimandrit Galaction Cordun - 8 voturi; P.C. Arhimandrit Chesarie Păunescu - 1 vot, iar patru voturi au fost albe. Ca urmare a votului, PF Patriarh Miron Cristea a declarat ales ca arhiereu vicar pe P.C. Arhimandrit Galaction Cordun. După efectuarea examinării canonice din 27 martie 1935, a fost hirotonit întru arhiereu-vicar al Episcopiei Râmnicului - Noul Severin cu titlul de "Craioveanul" în Biserica Domnița Bălașa din București în ziua de 31 martie 1935. Ceremonia
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
a Pruncului Isus, episcopul Petru Gherghel a hotărât despărțirea filialei „Sfânta Tereza” - Nicolina de Parohia Iași și constituirea ei ca parohie de sine stătătoare , iar printr-un decret episcopal a numit primul paroh în persoana pr. Pavel Chelaru, având ca vicar pe pr. Egidiu Condac. Această parohie a avut până în prezent următorii parohi: pr. Pavel Chelaru (1 octombrie 1995 - 17 martie 1999), pr. Isidor Iacovici (27 iunie 1999 - 27 iunie 2004), pr. Anton Farcaș-Gherghina (1 august 2004 - 16 februarie 2010) și
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
la vârsta de aproape 51 ani într-o clinică din Târgu Mureș în urma cancer generalizat, descoperit la sfârșitul lunii noiembrie a anului anterior. La 14 aprilie 2010, episcopul Petru Gherghel a semnat decretul de numire a pr. Petru Sescu (anterior vicar econom diecezan la Episcopia Romano-Catolică de Iași) ca paroh la Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași; luarea în posesie a avut loc la 25 aprilie. La 30 octombrie 2011, după celebrarea în biserică a liturghiei duminicale, episcopul auxiliar
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
două imagini în mozaic de pe peretele altarului, a grotei Sfintei Tereza de Lisieux și a spațiului destinat pentru librărie. La acest eveniment au mai participat pr. Iosif Dorcu (decan de Iași), pr. Isidor Mocanu, pr. paroh Petru Sescu și pr. vicar Marcelin Blaj, precum și un număr mare de credincioși. Pe peretele altarului, de o parte și de alta a tabernacolului, au fost amplasate două mozaicuri. Mozaicul din partea stângă reprezintă o scenă din Vechiul Testament, în care Abraham stă alături de cei trei îngeri
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
eparhie a Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în Roman, cu jurisdicție canonică în județul Neamț și în județul Bacau, care face parte din Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Titularul acestei arhiepiscopii a fost Eftimie Luca din 1978 ca episcop, iar episcop vicar al acestei arhiepiscopii este P.S. Ioachim Băcăuanul din 2000. După decesul IPS Eftimie Luca, la 4 noiembrie 2014, în locul rămas vacant de arhiepiscop al Arhiepiscopei Romanului și Bacăului, este ales în ziua de 16 decembrie 2014, de către Sfântul Sinod al
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
S: 1949 - Licențiat în Teologie - București; 1949-1966 starețul Mănăstirii Bistrița, Neamț și exarhul mănăstirilor din Episcopia Romanului (1951-1960); 1966-1971 starețul Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou, Suceava; HA: 30.01.1972 ca Arhiereu-Vicar al Episcopiei Romanului; 1978 - Episcop al Romanului. Episcop Vicar al Episcopiei Romanului: Prea Sfințitul Dr. Ioachim Băcăuanul (n.: 29.03.1954 - com. Stănița, jud. Neamț). S: 1980 - Licențiat în Teologie - București; 1991-1994 studii teologice și Doctorat în Teologie (1994) la Institutul Saint Serge din Paris, Franța; 1985-1990 arhidiacon la
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
un orfelinat. Louis-Filip a călătorit foarte mult. El a vizitat Scandinavia în 1795 și apoi s-a mutat în Finlanda. Timp de aproape un an, el a stat la Muonio (pe valea râului Tornio), sub numele Müller ca oaspete al vicarului luteran local. Aici a întâlnit-o pe sora soției vicarului, Beata Caisa Wahlbom, care era menajeră. Fata în vârstă de 22 de ani s-a îndrăgostit de prințul de 28 de ani. La scurt timp după ce Louis-Filip a părăsit Scandinavia
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
Scandinavia în 1795 și apoi s-a mutat în Finlanda. Timp de aproape un an, el a stat la Muonio (pe valea râului Tornio), sub numele Müller ca oaspete al vicarului luteran local. Aici a întâlnit-o pe sora soției vicarului, Beata Caisa Wahlbom, care era menajeră. Fata în vârstă de 22 de ani s-a îndrăgostit de prințul de 28 de ani. La scurt timp după ce Louis-Filip a părăsit Scandinavia, Beata Caisa Wahlbom a născut un fiu pe care l-
Ludovic-Filip al Franței () [Corola-website/Science/311364_a_312693]
-
curtea bisericii au fost înmormântați Simion Bărnuțiu și Alimpiu Barbulovici. Biserică a fost construită în 1750. Simion Bărnuțiu a fost înmormântat în curtea bisericii, pe 3 iunie 1864, de un sobor de 30 preoți, avându-l că celebrant principal pe vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu. Această eră biserică în care "au slujit în calitate de preoți sau cantori din tata în fiu, Bărnuteștii", scria istoricul și jurnalistul Grațian C. Marcus în 1937. "E satul lor, e biserică lor. Generații după generații au slujit altarul
Biserica de lemn din Bocșa () [Corola-website/Science/312313_a_313642]
-
în fiu, Bărnuteștii", scria istoricul și jurnalistul Grațian C. Marcus în 1937. "E satul lor, e biserică lor. Generații după generații au slujit altarul credinței noastre, iar în umbră bisericei au propovăduit înălțarea conștiinței noastre de neam". În ianuarie 1914, vicarului Silvaniei Alimpiu Barbulovici se retrage la fiul său Simion Barboloviciu care era preot în Bocșa, unde se stinge din viața și este înmormântat în curtea bisericii în decembrie 1914. Demersurile pentru ridicarea noii biserici au aparținut preotului local Simion Barboloviciu
Biserica de lemn din Bocșa () [Corola-website/Science/312313_a_313642]
-
menționează că la acea dată, la Gostila era o biserică în care slujea un preot unit pe nume Nyikulaj, în timp ce localitatea Țop avea, conform aceleiași conscripții, o biserică în care slujea preotul unit Pavel. Conscripția făcută în anul 1750 de către vicarul episcopesc Petru Pavel Aron surprinde faptul că atât în Gostila cât și în Țop, la acel moment comunitatea avea biserică și era deservită de un preot. Statistica românilor ardeleni întocmită între 1760-1762 de către generalul Buccow surprinde următoarea situație: la Gostila
Biserica de lemn din Gostila () [Corola-website/Science/312368_a_313697]
-
mănăstirii au venit de-a lungul vremii credincioși și preoți în pelerinaj, rugându-se pentru vremuri mai bune. După 1989 a renăscut dorința refacerii acestui centru monastic făgărășean. Sub oblăduirea Înalt Prea Sfințitului Antonie, Mitropolitul de atunci al Ardealului, episcopul vicar al acelei vremi - Prea Sfințitul Serafim Făgărășeanul - era în căutarea unor monahi vrednici în a relua viața mănăstirească a Dejanului cu tot ceea ce ținea de reconstrucția mănăstirii. Primii pași spre însemnarea acestui loc cu o troiță i-a făcut, cu
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
lemn de stejar a fost sculptată de meșteri din Vânători-Neamț, la fel și iconostasul și mobilierul. Biserica a fost sfințită cu hramul „ Acoperământul Maicii Domnului” chiar în ziua de prăznuire, la 1 octombrie 2000, de către Prea Sfințiul Visarion Rășinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
dâmbul dinspre apus, azi dispărut. Zugravul Belgun, din Hurezani, restaurează pictura, însă fără artă. Preoții din sat mai slujeau uneori aici. Evenimentele din 1914-1918 împiedică stabilirea unei vieți monahale. Biserica începe iarăși să se ruineze. În 1932, la îndemnul P.S. Vicarul Nifon Criveanul, începe restaurarea în forma actuală cu cheltuiala doamnei Magdalena Mihai Săvoiu și a altor buni creștini. Se construiește o clădire cu etaj pentru monahii slujitori. Schitul a fost înzestrat de doamna Magdalena Mihail Săvoiu cu 5.500 mp
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
dogmatică la Seminarul Teologic din Saratov și canonic al bisericii catedrale din aceeași localitate. În anul 1916, a fost transferat în orașul Chișinău, unde a fost numit paroh și decan al Basarabiei. Apoi în perioada 1917-1920, a îndeplinit funcția de vicar general al Basarabiei. A rămas în Basarabia și după unirea acesteia cu România în anul 1918. El a desfășurat o activitate deosebită și ca urmare a fost ridicat la rangurile de camerier papal (5 februarie 1924) și prelat al Sfântului
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
a decis să participe la interogatorii care s-au întins pe durata a circa patru ani. Episcopul Glaser a condus Dieceza Romano-Catolică de Iași până la data de 30 octombrie 1947, când a fost numit ca episcop Mons. Anton Durcovici, fost vicar general al Mitropoliei de București. De la acea dată, episcopul Marcu Glaser a devenit vicar general al noului episcop. Mons. Durcovici a fost consacrat ca episcop la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick O
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
patru ani. Episcopul Glaser a condus Dieceza Romano-Catolică de Iași până la data de 30 octombrie 1947, când a fost numit ca episcop Mons. Anton Durcovici, fost vicar general al Mitropoliei de București. De la acea dată, episcopul Marcu Glaser a devenit vicar general al noului episcop. Mons. Durcovici a fost consacrat ca episcop la 5 aprilie 1948 în Catedrala "Sf. Iosif" din București de către arhiepiscopul Gerald Patrick O'Hara, Nunțiul Apostolic în România, asistat de către arhiepiscopul Alexandru Cisar și episcopul dr. Marcu
Marcu Glaser () [Corola-website/Science/312864_a_314193]
-
1964 - 1972). Ioan Moldovan (n. 1812, Chirileu - d. 18 ianuarie 1850, Racovița), face studii teologice la Blaj. Între anii 1843 - 1846 a îndeplinit funcția de capelan al bisericii greco-catolice din Făgăraș În acest din urmă an, intră în conflict cu vicarul Chirilă, care renunță la serviciile sale. În aceste împrejurări Ioan Moldovan se adresează episcopului Ioan Lemeni, aducându-i la cunoștință că ""cu peste voia domniei sale, a-i slugări nice nu pot dar nici nu vreau"" și solicită să i se
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
1918, motiv pentru care n-a putut participa la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie, cum greșit se menționează într-o lucrare dedicată acestui eveniment. Evenimentul a fost salutat nu numai de către toți racovicenii ci și de către însuși vicarul capitular dr. Vasile Suciu, care a lăudat providența pentru că i-a ajutat să se întoarcă la oficiul său. Din acest moment, pentru Valeriu Florianu a început o etapă de muncă asiduă desfășurată pe plan obștesc, social și cultural. Uzând de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Arhiepiscopia ortodoxă siriacă a Germaniei a fost întemeiată în 1997 și își are reședința în fosta mănăstire dominicană din Warburg. Mănăstirea siriacă care adăpostește sediul arhiepiscopiei poartă hramul sfântului Iacob din Sarug. Ea este totodată și reședința episcopului Mor Julius. Vicarul patriarhal din Germania Hanna Aydin este totodată stareț al mănăstirii și directorul seminarului preoțesc de pe lângă ea. După renovarea mănăstirii s-a deschis aici și "Centrul Ortodox Siriac din Westfalia". După deschiderea mănăstirii și-au stabilit reședința în Warburg circa 60
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
protopopiate de județ și una a municipiului Odesa. Cele 14 protopopiate cuprindeau 64 de subprotopopiate. Inițial Misiunea a fost condusă de arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București, asistat de arhimandritul Antim Nica în calitate de vicar. Arhimandritul Iuliu Scriban a fost înlocuit la 6 noiembrie 1942 de Mitropolitul Visarion Puiu. În 1943, provincia a fost organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
ulterioare ale teologiei ortodoxe grecești din Cernăuți, a primit numirea ca preot în Ceahor (1843-1862). Din 1862-1877 a fost consistoriu consistoriului arhiepiscopal și profesor de muzică la seminarul diecezan și școala pentru cântăreți bisericești din Cernăuți. 1877-1880 a devenit mitropolit vicar, 1879 administrator al Bucovinei. De la 1870 la 1880 a fost deputat ales în Camera Reprezentanților a Reichsratului austriac. În anul 1874, cu ocazia ridicării în rangul de arhimandrit onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
onorific, sau în 1877, cu ocazia ridicării în treapta de arhimandrit propriu zis, și-a luat numele de "Silvestru". Când anume și-a adăugat numele de "Morariu" nu poate fi stabilit. Cert este că în anul 1877 a fost numit vicar mitropolitan la Cernăuți sub numele "Silvestru Morariu-Andriewicz". În data de 12 martie 1880 a fost numit prin decretul împăratului Franz Joseph arhiepiscop de Cernăuți și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Slujba de sfințire a avut loc în 16 aprilie 1880
Silvestru Morariu Andrievici () [Corola-website/Science/310303_a_311632]
-
august 1822, Vatra Dornei) a fost un cleric ortodox român, care a avut rangul de episcop al Bucovinei (1789-1822). s-a născut la data de 23 aprilie 1760, în Banatul Sârbesc, fiind de origine sârbă. A fost hirotonit ieromonah, fiind vicar la Mănăstirea Covila (până în 1786). În acel an, profesorului sârb Daniil Vlahovici i s-a încredințat misiunea de înființare a Școlii clericale de la Sf. Ilie - Suceava (care a funcționat în eclesiarnița Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava), al cărei
Daniil Vlahovici () [Corola-website/Science/310307_a_311636]
-
Vaslui, după ce a urmat cursurile Seminariilor din Roman și Iași, a fost hirotonit preot pentru comuna Oancea, Galați, urmând în paralel cursurile Facultății de Teologie din București. Între 1916-1918 a fost directorul Seminarului din Ismail, iar în 1924 a devenit vicar al Mitropoliei Iașilor, fiind sfințit arhiereu în același an. În 1936 Grigore Leu a fost ales episcop al Argeșului, iar după patru ani, în 1940, a fost ales episcop de Huși, unde a rămas în funcție până la 5 februarie 1949
Grigorie Leu () [Corola-website/Science/310310_a_311639]