2,161 matches
-
stat în București vreo doi ani în aceeași gazdă cu Matei Vișniec și știu ce zic) și nu aș fi avut ideea nefericită să emigrez din Țara Maramureșului în Capitala României. Omul de aici e unul strict local, mărunt, fărâmițat, viețuitoarea speriată de câmpie, gata s-o ia în toate direcțiile la cea mai mică boare de vânt, n-are verticalitate și monumentalitate, e o ființă rizomatică. Uite, chiar și la nivel etnografic, cântecele din Maramureș au o structură care ating
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai ales după ce ai terminat-o. * Din surcele nu mai poți reface copacul. * Dacă și-ar pierde visarea, oamenii nu ar mai ști că sunt. * Pomul care nu rodește e un simplu copac. * Omul care nu creează e o simplă viețuitoare. * A învăța de la alții nu e o rușine; rușinos este să nu-i înveți și pe alții ceea ce știi tu. * Orice învățătură de minte e o descoperire științifică. Viața e o sumedenie de iluzii și deziluzii; omul trebuie să tragă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
plac muzeele. * Hoțul prins are o singură salvare: Justiția. * Când doi susțin același lucru, al treilea îi contrazice. * Unele păreri asemănătoare se bazează pe argumente diferite. Unele negații mai mult întăresc decât contestă. * Fiecare clopot bate pe limba lui. * Numai viețuitoarele necuvântătoare se înțeleg în aceeași limbă. * Unii învață din greșelile altora, alții nu învață nici din propriile greșeli. * A tot copiat de la premiantul clasei, până a rămas repetent. * Se duce la școală ca să aibă de unde se întoarce. * El învață foarte
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
din cenușă, dar chiar de ar fi fost transformat într-un element mult mai subtil chiar decât electricitatea? "Să știți dar spune Scriptura în Deuter. Cap. 32 vers. 30 că eu sunt Dumnezeu... Eu dau viață și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sunt animale sigure? Te poți bizui pe ele? Dacă le vine ideea să nu mai fie sedentare? Dacă le pălește, ca pe oameni, vreun dor de ducă? Ideea de a da soarta - fie și a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram poartă și ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în povestea asta cu bombardierul căzut tam-nisam în deșertul arctic”. Joc de câtva timp - cu puțina imaginație care-mi este proprie - la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
i-o împletise și o ridicase până la nivelul lui pe un par. Ținea foarte mult la această pălărie, căci îl ferea de curent și îi ținea de cald la cap noaptea, când briza era răcoroasă și îi apăra urechile de viețuitoarele de noapte, de cărăbușii nocturni, mici și negri, de furnici și de molii. — Mă simt confortabil, își anunțase el familia cu o fluturare din mână, concediindu-u parcă acum, că totul era pe placul său. Preț de o clipă, fură uluiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ori de câte ori e lovit sau urgisit de soartă printre semenii săi, lacomi de a pune stăpânire și a distruge cât mai curând lacurile pe care nu vor să le lase așa cum au fost ele odinioară, râurile și ostroavele, copacii și celelalte viețuitoare, chiar și pe acelea care de mii de ani i-au ajutat să trăiască. În cele peste douăzeci de volume pe care le citesc în întregime târziu găsesc multe variante care ar fi putut lipsi. Nu-mi mai place, la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
De multe ori aflăm din cărți ceea ce oamenii n-ar putea ori n-ar îndrăzni să ne spuie.” Dionisie Romano 13. „Omul care nu știe carte [...] au de nu se va învăța de la alții care le știu, se aseamănă cu viețuitoarele cele necuvântărețe, care nu știu ce fac de vreme ce n-au minte; se aseamănă orbilor, pentru că, precum orbul nevăzând lumina soarelui nu știe unde merge, nici ce este înaintea lui, ci de multe ori în gropi și surpături căzând, se omoară.” Antim Ivireanul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ai resurselor naturale, iar în unele cazuri, chiar pot influența radical atitudinile părinților și ale altor membri ai comunității față de problemele ecologice. În școală, noi, educatorii avem o și mai mare posibilitate de aprofundare a cunoștințelor despre sol, apă, aer, viețuitoare, lanț trofic etc., rolul acestor elemente în viața locuitorilor Terrei. Programele de educație ecologică ajută elevii să înțeleagă că propriile acțiuni la nivel local previn și ajută la rezolvarea problemelor de mediu. Programele care pun accentul doar pe conștientizare, cunoaștere
Coronița prieteniei by Inst Bera Mihaela, Şcoala Generală Nr. 9 Hunedoara () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93016]
-
educația pentru timpul liber, educația pentru democrație etc.) a presupus și îmbunătățirea practicilor educative prin introducerea unor noi modalități de realizare a obiectivelor propuse. Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător ajută copiii să cunoască și să respecte ființa umană și viețuitoarele, să-și însușească normele morale ale colectivității aparținătoare, săși iubească localitatea natală și țara, să iubească și să prețuiască natura. Plimbările organizate au constituit un real prilej de a urmări cunoașterea unor aspecte din viața socială, dar și modul de
Coronița prieteniei by Ed. Chirilă Maria, Grup Şcolar Stolniceni-Prăjescu, jud. Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93015]
-
muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de muncă și își fac cuiburi noi, frumoase și încăpătoare. Magia primăverii se simte peste tot... câtă iubire, câtă frumusețe este pretutindeni! Toată natura, toate viețuitoarele se bucură de magia primăverii! Cu toții sunt fericiți! Tărâmul acesta de poveste am vrea să fie tot anul, dar ne bucurăm că îl putem regăsi cu forțe noi an de an, primăvara!
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
bună. Și o face cu artă. Ceea ce este de admirat! Urgia Multe nenorociri i-a fost dat să îndure în vreme biata Țară a Moldovei cu tot norodul ei cel binecredincios. Năpastele cele mai grele au venit dintotdeauna din partea unor viețuitoare care își ziceau oameni, dar în realitate erau mai răi ca hiarele. Că lăcomia lor și pizma erau fără de margini, cu chiteală la vedere asupra pământurilor ce le-au fost rânduite moldovenilor să-și ducă traiul la Carpați, la apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vasul său de alamă, bea apă din râuri folosindu se de un filtru de cărbune care-l oprea să înghită și astfel să omoare feluritele gâze și-și făcea focul numai din bălegar uscat, care știa că nu conține nici o viețuitoare. Dacă nu găsea și nu primea nimic de mâncare, nu cerea și nu se hrănea. Mânca numai ce-i dădeau oamenii din milă sau ca mulțumire, dar mânca, din principiu, tot ce primea. Legendele care circulau despre peregrin povestesc că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Jorge Luís Borges. Cu privire la un fragment din aceste pagini, expresia „absurditate minunată“ cade firesc, întrucât realmente te minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
La pândă a depistat altceva. Codobatură venea, Înțepenea arma de cracii unui copac mare, cu țevile spre cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o anume greutate, pentru a ajunge la lichidul care le perpetua viața. O sfoară, prinsă de cocoașele armei, cu un capăt, iar celălalt, strecurat printre crenguțele din gâtuirea făcută de mâna braconierului, urma a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sunt și Fevronia și Nicanor și babulea Tatiana, ce mai bântuie din când În când prin curte, numărând orătăniile. Pentru micuța Mașa, lumânările erau țurțurii, iar crengile Încărcate de chiciură - sfeșnice și candelabre. Pentru ea, dar și pentru toate aceste viețuitoare, unele pașnice, altele pornite pe gălăgioase, lucerna cosită și cartofii Înfloriți În brazdă semănau cu propozițiile și frazele pe care Mașa le văzuse În cărțile de citire, dar și În alte cărți. Hălăduind cu vacile pe miriști, descoperise pasaje Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a unei infime părți din energia radiantă a soarelui”. (Victor Săhleanu, 1977, (30)). „Soarele este rezervorul Forței Vitale” (din „Doctrina Secretă” citată de Florin Gheorghiță,1997, (7)). „Din soare emană curenți vitali care vibrează prin spațiu și prin organismul oricărei viețuitoare de pe pământ.” (Florin Gheorghiță, 1997, (7)). Circuitul energiei și al materiei prin ființele vii se desfășoară după legile studiate de disciplinele: fizică, chimie, etc.: „Omnia fluunt, omnia mutantum”(limba latină), toate curg, toate se schimbă. Legea conservării energiei și masei
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
SOARE. Lumina și energia ce vin de la soare, se propagă prin spațiu, traversează aerul, încălzindu-l, ajung la apă și la pământ, pe care le încălzesc. Energia și lumina solară încălzesc și activează tot ce întâlnesc în cale, inclusiv toate viețuitoarele. Soarele este vizibil ziua. Când soarele devine invizibil noaptea și în timpul eclipselor de soare, totul în jurul nostru se cufundă în întuneric. Oamenii sunt ființe ale luminii (copii soarelui). Ochii noștri văd numai la lumina soarelui. Programul stabilit de Dumnezeu pentru
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
agregare gazoasă. Aerul formează un strat la suprafața pământului, pe care-l înconjoară, ocupând orice spațiu. Aerul este mediul de viață al ființelor vii, care trăiesc pe suprafața pământului. Așa cum este apa pentru ființele vii acvatice, așa este aerul pentru viețuitoarele terestre. Noi nu vedem aerul, dar îl simțim, mai mult sau mai puțin, când respirăm și îl simțim suficient de bine când se mișcă, când bate vântul. Aerul este în permanentă mișcare. Profesorul I. C. Voiculescu, cercetător științific principal la Institutul
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
6.000.000.000 de pământeni este necesară cantitatea de 6.000.000 tone de oxigen pe zi, la care trebuie adăugată și cantitatea de oxigen necesară și celorlalte ființe vii. Oamenii împart resursele naturale (oxigenul și hrana) cu celelalte viețuitoare terestre. În realitate, oamenii nu le împart și nu le gospodăresc. Resursele sunt consumate de cel care ajunge primul la ele. Dau un exemplu care poate fi verificat de oricine: cireșele. Ce fructe atrăgătoare, gustoase și benefice pentru sănătate sunt
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
facem un picnic... Pădurea era așa de frumoasă încât nu-ți puteai lua ochii de la ea. Totul în jur era așa de colorat, copacii înalți îți dădeau impresia că sunt munții care aveau crestele ascuțite. Iarba verde, insectele și alte viețuitoare ale pădurii se jucau ca în basme. Una dintre prietene a început să spună: Primăvara copacii toți își pun cămăși colorate, iar florile sunt doamnele care au mi resme îmbietoare cărora nu le poți rezista. Vara fluturii se joacă între
ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
ei ca niște copii care se bucură pentru că a venit vara, albinele roiesc din floare în floare pentru a aduna polen, toamna când totul este colorat, iar pământul nu se vede din cauza covoarelor de frunze așternute și vezi cum toate viețuitoarele pădurii își strâng hrana pentru iarnă... Iată, uite vine baba friguroasă cu cojocul pe ea, iar pădurea pare de cristal. Aceasta frumoasă zi de vară a fost foarte specială pentru noi, deoarece am aflat multe lucruri noi, dar am avut
ANTOLOGIE:poezie by Loredana-Cosmina Condurache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_670]
-
cu smoală, pe care și le construiesc țăranii de prin partea locului; cu ajutorul ei și folosind drept vâslă o prăjină, am început să cutreier mlaștina. De multe ori, culcat în barcă, ascultam zgomotul apei, al vântului, al trestiilor sau al viețuitoarelor, n-am să le enumăr, am să spun doar că, împreună, ele alcătuiau țiuitoarea liniște a pustiului; o dată însă, am auzit un fel de grohăit ciudat a cărui origine, la început, în ciuda disponibilităților mele, mi-a fost cu neputință s-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vântului și hohotele furtunii nu-s altceva decât o distilare a gândurilor, tălmăcindu-se în proteste, în tânguiri și în resemnări... Bărbatul gonflabil se zgâi la Profesorul, cu niște ochi mari de dromader, acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]