4,373 matches
-
la o adică. - Dar de ce nu-i numeri, scriitorașule? Știu că ai vrea să-i numeri. Nu face pe niznaiul, pe mine nu mă poți păcăli. Oho, ce-ai mai vrea! Curiozitatea este incomensurabilă, te roade prin interior ca un vierme, te consumă încetul cu încetul, acum o bucată, pe urmă altă bucată. Nu va mai rămâne nimic din tine... Hmm... Curiozitatea, ca o gheară care îți scrijelește creierul. Chiar acum te întrebi câți bani sunt acolo și dacă îi vei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Voința este o noțiune abstract, dacă vrei să știi. Bla, bla, bla. Autosugestie, delimitare, abandonarea energiilor negative, încărcarea cotidiană cu energii positive. Rahat. Atunci nu înțeleg de unde ar proveni o astfel de satisfacție. Am trăit într-o iluzie, așa cum un vierme trăiește temporar într-un măr gustos. Sapă, se simte confortabil, mănâncă, poate stă pe spate și se gândește că viața este cu adevărat frumoasă și că nu i se poate întâmpla nimic. Și? Pe mine mă întrebi? Nu, pe mine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
adevărat frumoasă și că nu i se poate întâmpla nimic. Și? Pe mine mă întrebi? Nu, pe mine, nu spuneai că tu ești eu? Ba da... Și atunci? Continuă... La un moment, dat, niște dinți uriași mușcă din măr, lumea viermelui este cutremurată, nimic nu va mai fi ca înainte. Ce face viermele? Se refugiază în alt măr, într-o altă viață, într-o altă iluzie? Găsește tu răspunsul. După atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mine mă întrebi? Nu, pe mine, nu spuneai că tu ești eu? Ba da... Și atunci? Continuă... La un moment, dat, niște dinți uriași mușcă din măr, lumea viermelui este cutremurată, nimic nu va mai fi ca înainte. Ce face viermele? Se refugiază în alt măr, într-o altă viață, într-o altă iluzie? Găsește tu răspunsul. După atâta vreme trebuie să poți găsi, în sfârșit, un răspuns. Du-te acasă și găsește răspunsul. Dă cu laptopul de pământ. Sau dă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea mea. Când mă gândesc în urmă, mi-e dezgust de mine, parcă aș privi un vierme... Ce-ar fi trebuit să fac pe lumea asta?! se întrebă bătrânul Iorgu. Pentru ce, oare, să mai avem prieteni, pentru ce să mai avem speranțe, vise... și, să trăiești, până la urmă, izolat de lume?! se întrebă el mereu, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a trăi cu bolova- nul de gât, ca toți ceilalți, era considerat de la sine Înțeles, parte a naturii umane, iar a face caz de asta era nici mai mult nici mai Șaman 33 puțin decât pură trufie și ignoranță. „Taci, vierme. Și roagă-te !“ iar când i-am mai spus că de câteva zile, de când venisem acasă În vacanță, mă simțeam ușoară ca pana, pentru că tocmai aflasem de existența Shambhalei, ceea ce mă umpluse de bucurie, și l-am rugat frumos să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de identificat, luase o turnură diferită, aproape isterică, iar eu nu aveam nici o putere să schimb ceva. Încercam să-mi clintesc cu mintea destinul, să-l vindec, mi-l Închipuiam pe Ștefan ieșind din Învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și Într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase Încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul În structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a sugerat că a trăi cu bolovanul de gât, ca toți ceilalți, era considerat de la sine înțeles, parte a naturii umane, iar a face caz de asta era nici mai mult nici mai puțin decât pură trufie și ignoranță. „Taci, vierme. Și roagă- te !“ iar când i-am mai spus că de câteva zile, de când venisem acasă în vacanță, mă simțeam ușoară ca pana, pentru că tocmai aflasem de existența Shambhalei, ceea ce mă umpluse de bucurie, și l-am rugat frumos să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de identificat, luase o turnură diferită, aproape isterică, iar eu nu aveam nici o putere să schimb ceva. Încercam să-mi clintesc cu mintea destinul, să-l vindec, mi-l închipuiam pe Ștefan ieșind din învelișul lui de marasmă precum un vierme de mătase, neperturbat de trecerea timpului, anulându-și într-o clipă de luciditate programul de autodistrugere pe care și-l declanșase încă din adolescență, prin desfrâu și alcool. Apoi plonjam cu gândul în structura ascunsă a lumii aceleia abominabile, atârnată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe mâine, ca niște autentici infimi mafioți. Trebuie să mai spun, că, pe atunci, mafia Încă nu cancerizase, până În faza de metastază, societatea, viața și sufletele oamenilor, pe la noi. Cu toate astea, În familia Trei Nasuri, ea se dezvolta ca viermele Într-un masiv cadavru. Ba, chiar, prolifera. Fostul ofițer avea doi fii. Nu proști, copiii. Nici, niște dezmățați, ca mulți alții, din preajma lor. Bunicul murise. Tatălui, materialicește, cam decăzut, i-a venit, Însă, o idee, cât Dumnezeu de mare. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
-mi! <victor37>: incompatibili tați, aș zice <victor37>:nu la pat <maya32>: <victor37>: nu puteam trăi împreună <maya32>: de ce nu? <victor37>: nu știu. Ne iubeam că nebunii... <maya32>: și? <victor37>: nu știu. Se pare că în fiecare fruct poate fi un vierme... <victor37>: saminta distrugerii <maya32>: tot nu te înțeleg <victor37>: îi plăcea să îmi facă rău. Să vadă cum sufăr. Se pare ca asta o excită <victor37>: o scrinteala <maya32>: cum așa? <victor37>: daca o țineam de mină, îmi răsucea degetele
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nu am nevoie! <vic47>: îmi iubesc soția, sidonia <vic47>: îmi pare rău <sabina>: eu aștept <sabina>: tu poate o iubești <sabina>: dar iubirea voastră nu te mai împlinește <sabina>: de aceea ești pe mirc <sabina>: tu nu știi, dar un vierme va roade deja rădăcina <sabina>: ești singur și depresat, si nu găsești înțelegere la ea <vic47>: cine ți-a spus asta? <sabina>: trebuie să-mi spună? <sabina>: ți-am spus: sunt frumoasă și deșteaptă <sabina>: viața m-a făcut să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
povestea cu Înghețul pentru că, după cum bine se vedea, lumea avea să fie luată de ape, tot cădeau din cer puhoaie, ghețurile de la poli, dimpotrivă, se topeau; pînă avea să fie Înecată și ultima furnică. Ar fi rămas peștii, delfinii, balenele, viermii de mare; stridiile, scăpate de pofta gurmanzilor; cum se mai Întorcea roata lumii, scoicile și scrumbiile ar fi ajuns să se hrănească ele cu stîrvuri de oameni; nici păsări nu ar mai fi existat. PÎnă atunci, lumea, nici fierbinte, nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai sunt păsări ? Unde sunt păsările care se roteau pe deasupra orașului, pe deasupra cîmpiei și pe deasupra tuturor mărilor ? „încetează să mai extinzi domeniul posibilului prin metoda deductivă.” Unde sunt animalele mari ? Caii ? Unde s-au ascuns caii ? Unde sunt animalele mici ? Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
păsările care se roteau pe deasupra orașului, pe deasupra cîmpiei și pe deasupra tuturor mărilor ? „încetează să mai extinzi domeniul posibilului prin metoda deductivă.” Unde sunt animalele mari ? Caii ? Unde s-au ascuns caii ? Unde sunt animalele mici ? Viermii ? De ce nu mai apar viermi în carnea alterată și în merele putrede ? De ce nu-mi răspunzi. Ce faci ? De ce această tăcere sceptică ? „mă rog pentru tine.” 66. — astăzi va fi mareea secolului, spuse momîia. sub un cer zdrențuit și plumburiu, împinsă parcă de un vînt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să facă cumpărătiri de alimente, care puteau să mire pe cei care-l cunoșteau zgârcit. Cumpără fasole uscată, care vara nu se mai caută, linte, ceapă, costiță râncedă, carne afumată (mai mult picioare, coaste și fălci), în care Marina găsi viermi mici, albi. Bătând cuie în tavanul odăii, el își atârnă alimentele, așteptând campania de lucru. În curând constată că ele n-ar rezista până la toamnă, și atunci costița, ceapa și celelalte apărură cu exagerată frecvență la masă. Otilia, de obicei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de entuziasm, prin spațiul miraculos al emisiunii "De la unu la trei" și-și deversau relatările lor destinate amorțirii populației. Rulat sub banchetă, taximetristul scutură și el amorțit un picior. Parcă regretând, străinul își introduse degetul mare și degetul arătător sub viermele însiropat al limbii și fluieră prelung, șerpește, de trei ori. Deodată, din hățișul de măselariță, boz, dud și mur sălbatec de pe marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de molii și parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale pentru a-l săruta lung și nebărbătește pe gură, necunoscutul îi identifică șoferului, la capătul păroaselor sale canale nazale, și cei doi viermi argintii, reprezentând stigmate ale stricăciunii și provenind din ținuturile Roș, Meșec și Tubal. - ...Dar de ce să nu te duc, pițipoancă mică?!... Ce, banii lui matale are păduchi? inspiră, pentru a doua oară, deșteptîndu-se șoferul, după ce străinul i se instalase silențios
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
candelă și icoană. Casa neputinței lui va fi închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
multe angarale de prin curțile oamenilor: o copaie roșie de 394 DANIEL BĂNULESCU - Întrebarea e deci: ce bucurie să le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele coada, nu se ridică nici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
satul Greci, în trei dormitoare imense dar nu conta, în cele trei încăperi a încăput tot anul nostru. Eram aproape o sută de băieți, mâncarea era sub orice critică; de obicei nu erau cartofii curățați cum trebuie, orezul, mazărea aveau viermi , mâncam puțin din ea deși mă știi, nu sunt chiar așa mofturos mai mult desertul și niște biscuiți cumpărați de la Magazinul universal din sat. Fasolea era singurul fel pe care îl mâncam cu plăcere. Odată, la început, prietenul meu Țiganul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Chirică acarul ședea într-un fel de magazie de scânduri prin care bătea vântul. Venea seara rupt de șale de la muncă, se mai dregea cu un rachiu. Avea ochii în fundul capului, tușea a doagă, sec și adânc, îl mânca un vierme pe dedesubt. Ținea nevastă și casă grea. Copii, să 75 nu-i mai numeri, tot galbeni și duși, cu coliva-n piept. Le căra mere într-un sufertaș. Nu prea încăpeau multe. Le arăta cârciumarului, râzând moale: - Uite vecine, pentru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-au gândit muierile: "Ia să ne ridicăm și cfte o magherniță, s-avem unde pune capul". Asta era altă chirie. Azi una, mâine alta, s-au întins. Se umpluse rampa de colibe. Să fi dat să fugi! Trăiau ca viermii, câte trei la un loc, cu copiii după ele. Acolo mâncau, acolo dormeau. Când ploua mai tare, se duceau dracului acoperișurile și trențele. Plângeau câte o săptămână. Domnul Bică-Jumate nu ținea seama de asta. El la zi-ntîî se înfiița după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înveli, %v Să te saturi de-a iubi... Stăpânul pusese ochii pe Paraschiv. El n-a băgat de seamă. Bea vesel cu Nicu-Piele. Lăutarul iar se apropie de urechea Stăpînului: ... Și din gură, floare rară, Să-ți iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete, Dulce, cum să se desfete... Gheorghe nu mai bău. Bozoncea se făcuse albastru la obraz. Turna vinul în el și nu ostenea. Sâmbătă, pe la patru după masă, a plecat Paraschiv. La ușă, Treanță i-a șoptit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa obloanele, se apuca să-și numere câștigul. Și parcă-l mânca un vierme pe dedesubt. Să fi fost în altă parte, ar fi scos de trei ori pe atât. Avea un plan pe care nici muierii nu i-l împărtășise. Dacă ar fi găsit ce-i trebuia, ar fi vândut casa și locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]