19,273 matches
-
fapt. Potrivit art.440 din Cod, hotărârea care consfințește învoiala lor prin procedura medierii, poate fi atacată prin recurs, pentru motive de procedură. După cum s-a mai arătat, mediatorul dacă constată că una dintre părți(de regulă reclamantaă tergiversează din vina sa soluționarea conflictului, mediatorul poate proceda la închiderea medierii. Per a contrario, potrivit art.242 Cod procedură civilă, când instanța constată că desfășurarea procesului este împiedicată din vina reclamantului, care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în timpul judecății
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
mediatorul dacă constată că una dintre părți(de regulă reclamantaă tergiversează din vina sa soluționarea conflictului, mediatorul poate proceda la închiderea medierii. Per a contrario, potrivit art.242 Cod procedură civilă, când instanța constată că desfășurarea procesului este împiedicată din vina reclamantului, care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță în timpul judecății, va suspenda judecata, dar dacă ulterior și le îndeplinește, judecata poate continua. Este important de cunoscut că și în instanță ca și în procedura de mediere se poate
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
pârâtă din conflict își poate recunoaște necondiționat vinovăția și să fie de acord cu prestațiile reclamantului, ceea ce o face să renunțe la procedura amiabilă pe care au acceptat-o, dar care nu a început încă în cadrul sesiunii. A-și recunoaște vina și a accepta pretențiile părții care a reclamat-o după încheierea acordului de mediere, înseamnă că procedura medierii s-a desfășurat și, așa cum s-a mai arătat achiesarea la pretențiile părții reclamante constituie esența înțelegerii dintre ele. Practic este o
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
Delia nu îndrăzni să spună nimic. Domnul cu servietă își drese glasul și se ridică important. Ceasul său cât încheietura mâinii bătea în ritmul inimii. Dacă o să coboare acum e un trădător, nu l-aș putea iubi niciodată și toată vina căzu pe umerii lui, în timp ce trecea prin cadrul ușilor spre coloanele de beton. Tot atunci, cel în maiou se întoarse pe partea cealaltă și începu să sforăie. Vagonul părea mai mic și mai cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cheile în ușă și am simțit cheile tatei înfipte în mintea noastră. Normal ar fi fost să tresărim, să ne schimbăm la față, să tremurăm ușor de emoția revederii, dar trecuse prea mult timp pentru toate astea. Nici urmă de vină, nici un gest de a ne ascunde expresia feței. Tata, în hol, se uita la noi, iar noi ne uitam dincolo de el, peste umerii lui, și nu-i vedeam bărbia sau mâinile, nici măcar ochii. El ne zâmbea și începuse să ne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cum ai aflat? — Nu are nici o importanță și nu trebuie să învinuiești pe nimeni. Știam cu mult înainte ca tu să-l vezi pe X pentru prima oară și să-ți vină ideea aceea năstrușnică. Într-un fel este și vina mea. Cred că excesul meu de sentimentalism te-a speriat și te a îndepărtat. Am vrut să văd ce faci dacă apare un alt personaj. — Ești supărat pe mine? — Nu aș avea nici un motiv. Iar tu acum ești un personaj
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În maniera sa unică de a răspunde la mai toate marile probleme ale timpului său, marele Însingurat de la Konigsberg scria: „Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el Însuși s-a făcut vinovat. Acest minorat provine din vina noastră, dacă motivul său nu este o deficiență a intelectului, ci o lipsă de hotărâre și curaj În a face uz de el fără conducerea altuia”. „Sapere aude! Să ai curaj În folosirea propriului tău intelect! Este deci deviza Iluminismului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu se Încerce voit menținerea acestei stări!” Și Kant Își continuă dorința de a defini și descrie esențial elementele de bază ale Iluminismului: „Am așezat problema principală a Iluminismului, ieșirea omului dintr-o stare de minorat, rezultat al propriei sale vini, Înainte de toate Într-un context religios, căci cu privire la arte și la știință suveranii noștri nu au nici un interes să joace rolul de tutori ai supușilor lor; mai mult, această stare de minorat este, În aceeași măsură, nu numai cea mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sfătuit să-ți rămână credincios. Nu m-ar fi lăsat inima să te rănesc! Acum înțeleg mai bine ca oricând rezervele tale din ultimul timp, că te-ai retras în tine, că ai suferit... Dar spune tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste, ca relațiile noastre să nu sufere, de vreme ce nici una dintre noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ai retras în tine, că ai suferit... Dar spune tu, am eu vreo vină? - Tocmai de asta vreau să te rog să trecem peste toată această poveste, ca relațiile noastre să nu sufere, de vreme ce nici una dintre noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de atitudine a prietenei sale. Era chiar încercată de păreri de rău că Olga făcuse acești pași ai îndepărtării, deși ea nu și putea imputa ceva ce ar fi putut impieta asupra bunelor lor relații. Căuta cu asiduitate o posibilă vină a ei în palmaresul unui timp improbabil. Olga însă simțea ca pe o greutate, aproape imposibil de suportat, până și faptul că respira același aer cu Ina. De aici îi venea rezerva, ocolișul din vorbe, distanțarea ce și-o impunea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai având câteva ore bune până să ia drumul spitalului, se așeză pe pat, căutând să alunge cât mai departe de ea gândurile învolburate de care era năpădită. Acestea însă se țineau, precum căpușele, de sufletul ei. Era poate de vină singurătatea ce se instalase în întreaga cameră. Ina era bântuită de impresia că se sufocă; voia s-o alunge, nu ținea să-i ofere ospitalitate. Se hotărî să deschidă larg ferestrele. Imediat, o inundă mirosul florilor din întreaga grădină. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o incendia. Recules, renunță la somn și la odihna proiectată. Plecă la lucru. Tot drumul până la șantier se gândi cum să soluționeze o situație care putea deveni o problemă, dacă el nu găsea o rezolvare rezonabilă. În fond, fata avea vina ei, toate avansurile acelea chemătoare îl făcuseră să sară din barca ce plutea pe o apă liniștită, într-o altă barcă ce putea să întâmpine vânturi neprielnice, chiar furtuni. Nu se absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
rezolvare rezonabilă. În fond, fata avea vina ei, toate avansurile acelea chemătoare îl făcuseră să sară din barca ce plutea pe o apă liniștită, într-o altă barcă ce putea să întâmpine vânturi neprielnice, chiar furtuni. Nu se absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte bine să treacă pe un alt trotuar, lăsându-i fetei posibilitatea de a găsi un cavaler, cam tot cu atâtea primăveri, lipsit de orice fel de obligații. Intră în biroul său modest din șantier
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
vedea bine că nu era a ei: - Am să-ți dau o veste care te va zdruncina, dar ea conține un adevăr de necontestat: Ina dragă, trebuie să știi, rosti fiecare cuvânt cenzurat de o pauză grea, apăsătoare ca și vina ce urma a fi mărturisită... trebuie să știi că... Mihăiță nu este copilul tău! Ina rămase locului, reuși să spună doar un singur cuvânt: - Aiurezi! Olga continuă: - Când tu ai născut..., Ina înmărmuri de la primele ei cuvinte, glasul Olgăi venind
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
servici: ai grijă să nu se fure vreo armă, ori vreun cartuș, iar mai către dimineață, care cum se va dezmetici, să fie sfătuit să se ducă la casa lui. Cum s-o fi descurcat, fiecare, cel de sus știe. Vina a căzut, totuși, asupra conducătorului auto. Pentru că, el, ar fi trebuit, cu propria-i mână, să pună în câte un buzunar, nota cu adresa pușcașilor. În felul acesta, ar fi putut să caute, să găsească adresele matolilor, și să-i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
peste gard, la Robustu: ți-a ajuns borșul? Da. L-ai gătit? Da. și a fost bun? Nu știu. Încă nu am stat la masă. Când stai? Acuș. Mă inviți și pe mine? Da. Vino. Te rog frumos, chiar acum, vino, și-o să vezi că o să ne fie bine. După ce-om sta la masă. O, tu, fericită țară! O, tu, mult prea fericit popor! Cum nu turbați, oare, de atâta durere?! Război perpetuu Bicicleta, motoreta, motocicleta, autoturismul, avionul, vaporul, trenul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tot el să fie nemulțumit, că, cică, n-are-n-ce-și sprijini, când e să fie la spartul târgului. Nu mai vorbi prostii. Prostii, neprostii, gata! ți-am venit de hac. N-ai să mai ai motiv să mă zbuciumi, și să dai vina, tot pe mine, că, de aia, zici, mereu, treaba iese cum iese! Hai! Hai, repede, și-om așeza patul cazon. și l-om pregăti. și...Da’hai, odată, nu mai vorbi atâta. Pune mâna și fă treabă! Puseseră amândoi, mâna
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu mare frică. și timpul curgea. Curgea, lent, transformându-se în istorie. O istorie sângeroasă, a acelei localități, în timp ce bătrâna încă ținea în mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu tot ce vrei și ce nu vrei, era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Afară și din mașină, și din case, și din servici! Ticălos ce ești. Dar, să-ți explic. Nu! Explicația s-a realizat. În momentele acestea. Cară-te, pe plaja de pe care m ai cules, după care mi-am îngropat, fără vină, un deceniu de viață. Pleacă! Dispari din ochii mei! Scârbă de om, ce poți să fii! Hachițele De unde să fi știut, tânărul Costache Blându, cum e viața cu milioane și printre femei? De unde, dacă nu l-a învățat nimeni și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus unei ideologii artistice europene. De vină sunt, bineînțeles, și traducerile germane, engleze sau franceze pe care traducătorii români le-au consultat, dar nu ne putem abține să nu constatăm și lipsa unei politici de pregătire a unor traducători pentru limbile rare ale lumii, adevărate insule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de publicitate. TÎmpită, dar pardonabilă... Dar dacă finanțiștii & publicitarii noștri tot vroiau să fie ingenioși, cred că era mai puțin scandalos să pui pe hîrtie colaje (trucaje) cu Mugur Isărescu jucînd tenis, ori cu Boc fiind concentrat pe alba-neagra! Ce vină au Înaintașii noștri iluștri, bre?!... 12 candidați pe 10 locuri, la facultatea de teatru...Iar la unele secții, nici măcar nu se completează locurile! Cine-ar fi crezut asta, cu numai douăzecișicinci de ani În urmă, cînd echivala cu un miracol
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de Magritte. Dar nici nu apăruse volumul meu și văd pe tarabe ( sau În librării) o altă carte, de Theodor Codreanu, care conținea aceeași pictură pe copertă. Nu mi-a convenit. Deși, nu pot spune că ar fi avut vreo vină, cineva... La fel, recent, văd pe cartea Sorinei Bălănescu o poză din Chirița, cu Miluță - fotografie care apăruse și pe coperta unei cărți de Oltița CÎntec. Recent, Ovidiu Lazăr are, pe coperta cărții lui despre Cehov, aceeași fotografie a scriitorului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi jucată peste două-trei decenii, din motive de limbaj. E normal să mai scapi, Într-o piesă, un cuvînt deșucheat : o sută Însă, cred că e prea mult...(vezi și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cît de exact și de util pune problema, vorbind despre jurnalul importantului critic de teatru Valentin Silvestru :” Partea publicată pînă acum se Încheie cu Însem nările anului 1967. A nu publica la timp Jurnalul, În totalitatea sa, ar fi o vină de neiertat pentru diriguitorii teatrului românesc și ai tipăriturilor. Cartea se cere scoasă la lumină așa cum și-a dorit-o autorul ei, fără Îndreptări, ca o istorie nefardată a teatrului românesc din ultimii 50 de ani”. Ar mai fi multe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]