2,160 matches
-
că, de fapt, ei joacă rolul de seamă nu numai În viața acestuia, dar și a cercului În care se Învârt cu toții. (Planchet, de altfel, cunoscutul și istețul valet al lui d’Artagnan, ajunge unul dintre șefii Frondei, dovadă că vioiul paj, kammerdiener, valet de pied, rândaș, mesager erotic și, uneori, În travesti, companion de călătorie al gentilomului, poseda valențe multiple!Ă Nu cunosc deci, cum o spuneam, o mai bună comparație a acestui eu - care, după ce a „dispărut” un timp
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știi, de aceea mă tot Întorceam și eu și m-am Întors definitiv În martie ’90, pentru „a nu se pierde tradiția!”. Care tradiție?!... Greu de răspuns, dar noi, nord-ardelenii pe care nu puțini „sudici” Îi consideră, În frunte cu vioiul domn Caragiale, mai „greoi de cap”, nu ne grăbim uneori să dăm oricum și orice fel de răspunsuri. Nu cumva, ne gândim noi În „prostia” noastră!, nu cumva sunt Întrebări care nu suportă un răspuns pe dată sau, mai știi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că, În fapt, formele pot să-și creeze conținutul! Oare?!... Și.... ce fel, ce „tip” de „conținut”, de „substanță”, nu cumva una pe care noi Înșine să o dezavuăm apoi, nu peste multă vreme, noi sau urmașii noștri apropiați, mai vioi când e vorba de a critica, de a suci de pe-o parte-pe alta o situație decât de a pune mâna și osul la treabă, la o treabă, se’nțelege, bine făcută, cu acel profesionalism și acea onestitate care au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
literar sau anchetă de opinie. „Jurnalul” ca gen secund este interesant când este semnat de o autoritate Într-una din speciile majore ale culturii - filosofie, roman, eventual știință. Sigur, aceste vreo două cărțulii intitulate „Jurnal” ale dlui Liiceanu sunt scrise vioi, cu un anume bagaj de cunoștiințe și reflecții interesante asupra a tot feluri de probleme; niciodată n-am contestat faptul că D-Sa este un om dotat cu calități intelectuale ieșite din comun, dar... tocmai de aceea ne ocupăm de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai ades citați și, după credința mea, Parisul, care a fost mereu cea mai exemplară citadelă europeană de deschidere și de lansare a autorilor străini și a temelor mari, universale, se Închide În sine, se apleacă asupra „geniilor locale”, inși „vioi și talentați” care nu suferă comparația nici măcar cu acea ultimă generație mare a Franței literare, un Céline, un Montherlant, Claudel sau Malraux, Becket sau Ionesco! Altfel spus, se „provincializează”, poate presată, „confuzionată”, de starea ei politică și economică actuală, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națională modernă a dat unitate spațiului românesc (și tuturor celorlalte spații naționale). Românii nu diferă doar de străini, ci și Între ei. Și În această privință, Întâlnim stereotipuri, delimitând În general cele trei mari regiuni ale țării. Muntenii sunt considerați vioi, ardelenii mai Înceți, iar moldovenii contemplativi. Anecdotele cu ardeleni exploatează o anume dificultate de a Înțelege și de a acționa prompt (un Ardeal, firește, văzut dinspre București). Cele cu olteni mizează pe o răsturnare a valorilor, pe soluții ieșite din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
să inventez visul, să-l scriu și să-l listez, apoi - după ce aș fi reușit cumva să fac sex cu Aimee Light - s-o zbughesc la dr. Kim pe la trei. Astăzi: apă, accident aviatic, urmărit de un viezure...un viezure vioi (nota bene: animalele nu prea se numărau printre prietenii mei), gol pușcă într-un avion, viezurele vioi găsindu-se ...și el în avion, poate numele lui era...Jayne. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un student care mă fixa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fac sex cu Aimee Light - s-o zbughesc la dr. Kim pe la trei. Astăzi: apă, accident aviatic, urmărit de un viezure...un viezure vioi (nota bene: animalele nu prea se numărau printre prietenii mei), gol pușcă într-un avion, viezurele vioi găsindu-se ...și el în avion, poate numele lui era...Jayne. Când mi-am ridicat privirea, am văzut un student care mă fixa oarecum timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat acostați de stăpânul localului - un bărbat de statură mijlocie, cărunt, cu o față deschisă și foarte vioaie, vorbind o engleză fluentă. Omul ne invită într-o odaie lăturalnică, dându-ne de înțeles că ne face un privilegiu. Camera e plină de sus până jos de rafturi încărcate cu sticle de vin învelite în papură. În umbra răcoroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
împotriva unei anumite monotonii acumulate pe traseu? Ți s-au părut prea înțepenite, hieratice rolurile și scenariul în care fuseserăm distribuiți în calitatea noastră de „reprezentanți” ai unor anumite literaturi? - De copil, m-am considerat o fire foarte activă, foarte vioaie. Toată viața mea am fost pregătit să înfrunt ziua din primul minut al dimineții. În călătorie am fost așa cum mă știu și cum fac dintotdeauna. Îmi place să mă bucur de viață și nu caut neapărat o rațiune acestui sentiment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
veche, printre alte lucruri asemenea. E dificil să definești Islanda într-un scurt interviu. Mai ales că mie îmi lipsește experiența conceperii unor cărți de călătorie și, din acest motiv, nu mă pricep să scriu într-un stil alert și vioi despre o țară și oamenii săi. Islanda are 103.000 km² și 280.000 de locuitori, cu un regim democratic. Reykjavik numără 100.000 de locuitori. 96% din populația țării aparține religiei evanghelice luterane, dar numai o minoritate se manifestă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și iată-ne instalați în greoiul vehicul, printre artiști și artiste, necunoscuți, plasticieni, unele nume nu total străine urechilor noastre. În fața noastră, pe cele două fotolii, se aflau Tita Chiper și un tinerel negricios, necunoscut. Tita, o femeie tânără, negricioasă, vioaie, angajată de Paul Georgescu la Gazetă..., „coborând” de la Șantierul hidrocentralei Bicaz unde, se pare, fusese un fel de activist cultural UTM; i se dăduse un mic birou la secția de proză condusă de Ali Ștefănescu și „răspundea” de „reportajul literar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
suspecți și care „nu fac nimic”, care „stau pe marginea șanțului” (era se pare chiar expresia Titei!Ă, vor fi, odată, cu probabilitate, o reală glorie literară. Mie mi s-a făcut puțin milă de tinerica cam urâțică și excesiv de vioaie și, aflând că în week-end-uri face naveta la Galați, de unde venea, dintr-un tată plutonier-major, și cum era o iarnă grea și „avea bagaje multe”, m-am oferit să-i car geamantanele a doua zi dimineață la Gara de Nord. Drept „recompensă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Iuteș, responsabila cu proza a revistei și șefa tinerelului, blondului și îndrăcit de talentatului Fănuș Neagu, câteva schițe ce zăceau în sertarele secției când, spre uimirea mea, am fost invitat la nou-numitul redactor-șef adjunct, Al.I. Ștefănescu, un omuleț vioi, extrem de agreabil în mimică și aparentă curtoazie umană, care, după ce-mi puse cele câteva uzuale întrebări la ora aceea, de unde vin, din ce familie și cu „ce se ocupă părinții”, acceptându-mi jumătățile mele de adevăr - nu îndrăzneam să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pozitive care mi-au analizat primul roman, mă curta, mă invita serile la el, unde jucam, „ca bătrânii noștri ardeleni!”, preferans și beam vermut italian. Eu însumi eram atras de persoana sa ce emana o reală seducție umană, cult, inteligent, vioi, el părea, în astfel de discuții intime, a fi partizanul literaturii bune, române și străine, încă ocultată dacă nu călcată în picioare de critica literară oficială. Prima mea surpriză a fost atunci când l-am auzit apoi, în repetate rânduri, ridicându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cealaltă, scenariul are în vedere viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani, cam ca în business plan-urile noastre. Miopia e bună pentru tonus. Faptul de a trăi în provizorat le permite vitejilor de la Tel-Aviv să mărșăluiască în pas vioi și vesel spre catastrofă, încrezându-se într-o panoplie militară nemaivăzută până acum, și curajoșilor de la Nablus să se bată pe viață și pe moarte pentru fondarea unui stat căruia îi fuge de pe acum pământul de sub picioare. Geaba vorbesc unii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de ironie, potențiale reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa Domnului, episoade din istoria Societății Națiunilor așa cum a fost ea văzută de Albert Cohen. În acest din urmă caz, nu mai văd decât mici Solali anglofoni străbătând în pas vioi străzile și dunele de nisip. Dar să ne păstrăm seriozitatea. Tot ce fac ei merită respectul, cu atât mai rău dacă unii sunt puși pe ironii. Acești combatanți flegmatici în mijlocul isteriei generale au efectul liniștitor al unui brav burghez olandez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din timpul verii, despre distracții. Anul acesta încă n-au prea venit vizitatori și ea e bucuroasă că poate vorbi cu cineva: răspunde bucuroasă și cu grabă, cu ochi vioi pe fața albă pe care au mai rămas urmele unei vechi frumuseți. Pe la 3 1/2 pornim cu piciorul iar peste munte spre Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
primim până-n suflet mirosul florilor câmpului; glasuri nenumărate de greeri țârâie lung, răsunător, domol și dulce; câte un cristel cârâie din când în când. Ajungem pe deal deasupra satului Valea-Seacă; ne întâlnim cu un ciobănel cu fața rumenă, cu ochi vioi care unește în cârd vreo 20-30 de oi, cu o surioară a lui, micuță. "A cui îs oile acestea, măi Ciobane? Apoi a lui Vasile-a-Moșneagului. Cum te cheamă? Ion. Carte ai învățat? Da, am învățat; da numai vre-o patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi dă a înțelege ceva, căci e înduioșat de mâhnirea concentrată din ochii lui). Ba-s zdravăn, domnule locotenent. Nu vrai să te întorci acasă? Nu. De aicea mă duc înainte cu ceilalți. Înapoi nu se poate. Altul, mărunt și vioi, are un zâmbet subțire când îl ispitește doctorul: Da tu nu vrai să fii scutit? Trăiți, domnule doctor, da dumneavoastră ați fost scutit? Trenurile, lungi convoiuri nesfârșite de 40 de vagoane veneau tixite, și înlăuntru și pe vagoane. Urale și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muncii, al cărui nume îmi scapă (un fel de nume de plantă). A participat și Ex. Sa d. Chiggi, un tip tânăr cu înfățișare de locotenent. Îl aveam la stânga. La dreapta am avut pe un Sig. Pellegrini, napolitan, un om vioi și destul de plăcut, care mi-a vorbit de unele asemănări de limbă între română și napolitană. Le știam de la Castaldi 5: mama sora tata frate sogra etc. Ex. Sa d. Chiggi a vorbit de buna stare a populației din anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care, la anul poate nu le voi mai regăsi. E o insulă a trecutului. Șuvoiul înnoirilor va trece și pe aici. Vineri 4 dechembrie. Am văzut teatrul romilor, unde s-a jucat un vodevil cu danțuri și cântece, foarte vioi și amuzant. Îmbrăcămintea țiganilor din șatră era întocmai ca a țiganilor căldărari nomazi de pe la noi. Vodevilul înfățișa pe bulibașa ca pe un exploatator care trimite pe flăcăii bulucului să fure lucruri din sat. Sâmbătă 5. O piesă de Ostrovschi, Dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comune la Români și la Bulgari. Mai cu samă bucata muzicală ce s-a cântat chiar înaintea danțurilor mi s-a părut că are același răsunet cu doina noastră. Tot așa m-am regăsit oarecum pe mine însumi în danțurile vioaie, a căror melodie și ritm nu-mi erau deloc străine. 3. Fără îndoială că popoarele noastre s-au format în aceiași regiune și au conviețuit probabil strâns. Împrejurări pe care le vedem repetându-se și subt ochii noștri le-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de bună organizare a călătoriilor ca aceasta pe care o facem noi. Însoțitoarea noastră, tovarășa Oxana Semionovna, atentă și inteligentă, telefonează zilnic la Moscova mersul călătoriei noastre. Am văzut la cinematograful casei de odihnă a minerilor un film excelent și vioi, criticând birocrația și celelalte scăderi ale lumii nouă și servindu-se în acelaș timp de o intrigă de comedie care amintește Trei oameni într-o luntre a lui J.K. Jerôme. E o lucrare foarte bună pentru că e frumoasă și artistică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu-s pășuni. Rar câteva locuinți sărace. "Munte-negru". Dubrovnic, grădină îngrijită. Ajungem pe drumuri cotite, pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]