2,210 matches
-
este supremă țintă autoreferențială a unui proces care vădește o capacitate specific omenească de preluare în existență a unui întreg sistematic de o asemenea complexitate. Acest proces revelează statutul antropologic privilegiat al unei virtuți unice în universul cunoscut al Creației: vizarea conștientă de sine acompaniată de întreaga suită de demersuri auto-dezvăluitoare care au ca punct de pornire o astfel de repliere și care se altoiesc pe concepțiile ei, sprijinind astfel activitatea minții în forul ei cel mai înalt. Prin urmare, chiar dacă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
noțiune pur convențională. Acest "de sine" implică culoarea locală a subiectului și nu doar efigia logico-lingvistică a acestuia (cea rezervată unor delimitări filosofice aflate la extrema formală a concepțiilor despre lume și viață). Cel mai deosebit implicat noematic al tuturor vizărilor posibile determină direct, prin natura sa, formele corecte de aprehensiune care i se potrivesc și oferă, în abundentă dezvăluire de sine, o imagine încărcată de determinații. De aceea, categoria specifică conștiinței de sine este propriul (lui Aristotel), împrumutând din reflecția
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
o formare de legături; practic, însă, ea se face cu alte scopuri (impuse de dinamica particulară a fiecărui itinerar personal), deci își modifică esențial demersurile. Acest mecanism metodologic 16 înmulțește în chip firesc (acolo unde este posibil adică în sectorul vizării subiectului ca reper noematic) determinațiile coordonatoare și acoperă astfel spațiile vide ale obiectivității interioare (care poate suplini efortul cognitiv prin construcție de sine, însă păstrând proporțiile corespunzătoare unui relativ dezavantaj legat de mijloace). Fenomenul țeserii unei rețele conceptuale peste realitatea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unei dinamici firești a vieții interioare. Capitolul 3 Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării Curentul empirist a consacrat problema conștiinței cu o determinare de sens care marchează zorii unei problematizări restrictive a exercitării noetice, limitând înrudirea reprezentațională a vizării reflexive la cadrele concrete ale percepției (singurul act virtual compatibil cu tipul universal de priză la realitatea interioară). Astfel, ea a fost definită drept "cunoașterea de sine dobândită ca urmare a capacității minții umane de a reflecta asupra sa în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cărei natură fundamentală este de tip cognitiv și care nu suportă, după demonstrația fenomenologică a lui Husserl, nici în condițiile celei mai aspre reducții judicative suspendarea oricărei raportări la un obiect. Ea își trăiește consubstanțialitatea de tip intențional cu materia vizărilor ei și dezvoltă prin intermediul sensurilor pe care le conferă vieții interioare posibilitatea integrativă de care individul are nevoie în evoluția sa comunitară. Acordul mesajului personal cu structura mediului de inserție nu se poate înrădăcina doar în stricta sesizare a spectacolului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în limbajul virtuților, determinând prin condiționare calitativă o orientare statornică și prilejul desăvârșirii de sine. Dacă rămâne la o cuprindere circumstanțială, ea se înscrie în ecuația evenimențială a momentului și asigură participația conjuncturală la un crâmpei de absolut, oferind o vizare indirectă către înălțimi abordabile fără continuitate și fără metodă, dar în legitimă autenticitate și cu garanția unei virtualități oricând preluabile în acte superioare de sinteză. Dihotomia nu funcționează aici cu rigiditatea unei separații exclusive, ci permite, prin jocul microuniversului individual
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cum să faci față tragediilor și dilemelor majore ale vieții și, de asemenea, celor mai fericite evenimente"59. El cumulează în reperele definiției sale un concept care pare menit unei sistematizări esențializate a praxisului, însă, înțelepciunea cuprinde prin anvergura obiectelor vizării sale și o mare parte a domeniului științelor teoretice (chiar dacă uneori nu se află în aceeași rază de utilitate cu acestea). Ea întoarce contemplației care a construit-o minuțios serviciul unei abstracte metodologii cognitive și permite o eficientă exercitare investigativă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ceea ce reprezintă act sau reprezentare, întrucât constituie fenomenologia sa de fundal (controlorul său pe linia unei eficiențe aplicative de sine). În această pliere pe contururile ei destinale, conștiința de sine vădește o predispoziție în fond consubstanțială cu tehnicile adoptate de vizarea obiectivității, preluând atuul simetriei metodologice în desfășurarea expozitivă de sine care este evoluția pe plan teoretic. De aceea, ea oferă în primul rând pragmatismul subiectiv al întreprinderilor cognitive (rădăcina lor procedurală și concret-actantă) și în al doilea rând setul de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tipuri diferite de inteligență (specifice fiecare tipului de preocupare căruia i se dedică). Se omite în argumentarea vianescă a acestui model de valori teoretice însăși poarta concretă de acces către starea privilegiată a descoperitorului în știință. Se uită că o vizare valorizatoare a actelor și reprezentărilor este posibilă în demersul judicativ al forului interior reflexiv, iar a fi conștient de sine înseamnă a fi conștient și de acea dezinteresare practică însăși. Ulterior, se evită considerarea pragmatismului inerent pe care, spre exemplu
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poate veni decât de la forul reflexiv și de la știința sa suprastructurală. Evaluându-se și cunoscându-se cu acuratețe, persoana efectuează oarecum de la sine primul pas ascensional care adeverește strânsa intercondiționare ontologică a tărâmurilor ideal și pragmatic, indicând sensul dublu de vizare care apropie reciproc cele două regiuni. Fără generozitate suprastructurală și fără curajoasă și abstractivă esențializare a actului nu se poate construi unitatea indivizibilă a persoanei, postulat psihologic de gradul întâi al condiției umane ideale și concept al imaginii statornice a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
apoi derulării actului. Această remodelare îl determină pe subiectul actant să parcurgă un drum formativ și să practice interiorizarea universal-folositoare care permite aproprierea unei exteriorități instrumentale. Reflexive devin astfel și introiecția de tip constructiv și reciproca ei aplicativă, în măsura în care o vizare a mecanismelor noetice de transfer este permanent necesară și în măsura în care receptaculul cognitiv al travaliului individual constant devine, în numele progresului, responsabil de toate activitățile conștiinței obiectelor lumii. Aceasta din urmă se angajează în demersuri de evaluare situațională și cheamă colaborarea interiorității
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este însăși această multiplă decantare de fapte ale reflexiei, care sporesc prin fiecare fizionomie unică tabloul vast al unei organizări tipologice. Aici, aportul de spiritualitate nu uită uniformizant de materia investirilor sale, nu se lasă sedus de perspectiva centrifugă a vizării universalelor în detrimentul unei interiorități presupus dispensabile, sau ușor de neglijat. Actul esențial are darul de a întipări în realitate o combinație originală de general și particular și preia astfel ceva din subiectivitatea omenească, din forța creatoare care răzbate până în cele
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
saltului imaginal pe care îl presupune proiectul bine conceput. Reflexia intervine cu puterea unei necesități esențiale în contextul schițării oricărui proiect de operă, pentru ca apoi să-i vegheze execuția în termenii unei politici a alternanțelor noetice. Succesiv, planuri diferite de vizare a obiectului estetic aduc mesajul subiectivității dedicate și întregesc procesul creator, construind latura dinamică a "jocului" artistic și împingând semnificații metodologice dincolo de granița încadrării lor pragmatice. Ambiguitatea reflexivă este înlăturată în numele unei exersări care își găsește în pura satisfacție estetică
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
către rațiune. Sub imperiul unui asemenea impuls ascensional, obiectul reflexiei de sine înalță nivelul conștiinței prin contagiune calitativă, demonstrând că un complex noematic particular cheamă o anumită configurație noetică și, în spatele ei, o adecvată reconstrucție supraveghetoare. Orientându-se după materia vizărilor sale, conștiința se îmbogățește și, sub înrâurire tematică, absoarbe întreaga sublimitate a unei armonii obiective după o lege a interacțiunii care păstrează sensul tare al relației de reprezentare, care definește oglindirea într-o paradoxală condiție mimetică din chiar sinea procesului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aportul reflexiv validant, fără autentificarea statutară de care este capabilă doar conștiința de sine. Aceasta din urmă instituie un preambul spiritual în fiecare întâlnire cu semenul deschis către dialog. Paradoxul acestei situații speciale constă în fecunda dedublare fenomenologică a unei vizări înțelegătoare care răspunde simultan de sine și de alterul său și care percepe în acesta din urmă aceeași bifurcare funcțională. Distribuirea cogniției sporește sarcina de responsabilitate și preia într-un spațiu al familiarului tot ce identifică semnificativ în portretul partenerului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obligatoriu reciproc, asumarea alterității putându-se împlini în manieră univocă. Chipul cognitiv pe care îl îmbracă această asumare, însă, dă mai departe măsura tipului de relație care se instituie, restituind sistemului categorial suprastructural un model particular de a fi conștient. Vizarea cognitivă nu deține un obligatoriu caracter discursiv, ci poate lua chipul unei instanțieri cumulative (soră cu viziunile concentrate ale imaginației). Astfel, vaste abordări în câmpul cunoașterii de sine pot fi expresia exploziei desfășurătoare a unei chintesențe născute în exercițiul unificator
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
unități constitutive sau în numele unei viclenii intra-structurale, de la sistemul cognitiv individual (cristalizat în etape succesive de sinteză schematizatoare) modele de aprehendare și, în general, structuri tipice de cunoaștere. Ea rezonează cu alte unități intra-psihice într-o interacțiune paralelă vizării generale care îi este caracteristică, adică mai mult în interes autoconstructiv, "autodidactic". Pe lângă demersul prospectiv și investigator care îi este în asemenea măsură definitoriu, ea întreprinde, deci, și acțiuni de întărire auto-sporitoare a potențialului său intențional, a repertoriului său tehnico-metodologic
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
discriminatorie. Imperativul armoniei și al apropierii coezive mântuie disparitatea inconfortabilă a "brațelor" răzvrătite ale subiectivității prin intermediul aplecării reflexive. Stăpânirea de sine ca ideal etic și educațional trece în chip esențial prin mijlocirea raționalității, subordonând orice demers cu tentă "ascetică" unei vizări inteligente suplinitoare și acoperitoare în același timp. Conștiința de sine construiește personalitatea pentru a sfârși prin a se nutri din latura activă cognitiv a acesteia. Iar acest fenomen nu ilustrează nici un miracol și nici un paradox, întrucât orice funcție psihologică este
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
motiv pentru care, în explicație psihologică, fiecare tip de personalitate este figurat în unitate inter-elementară. Îndelunga exercitare a conștiinței de sine conduce intenția hermeneutică și îi sugerează opțiunea fundamentală în această situație teoretică prin revelarea unui fenomen esențial: soarta obiectului vizării și al aplicării este determinată de intenționalitatea subiectului activ. Chiar și supus unor simple cogitații, câmpul interiorității, ca obiect al lor, se schimbă, nu mai este același, primind amprenta noetică a actului conștiinței. Cu atât mai mult, apoi, implicarea concretă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de conștiință) își are justificarea metaforică în radicalismul diferențelor noetice care ilustrează și răsfrâng drastica separație noematică a tipologiei propuse de autorii americani. Lumea exterioară, propriile reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă simbolică (adică ținând seama de unitatea fundamentală a conștiinței). Cele trei tipuri de obiect nu admit înrudiri fundamentale de natură să apropie corespondenții lor intenționali. Dacă sectorul ontologic al conștiinței de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
decât o simplă operare de la distanță cu niște cunoștințe care nu presupun implicare. Aceasta din urmă caracterizează în asemenea măsură actul conștient, încât se poate spune că fără mecanismele adiacente angrenate de funcționarea unitară a conștiinței nu devine posibilă însăși vizarea cognitivă presupus pură. Dacă personalitatea este implicată în întregul ei, atunci cogniția este însoțită și de aura afectivă și de eventuale completări voluntare. Ne apropiem de miezul unei înalte definiții antropologice o dată cu constatarea unui fapt fundamental: ființa umană este "aspirată
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cuvântul poemului, ci în necuvântul ce răsare - minune a întunericului - în urma reducției fără rest a oricărei apariții 14. În lumina lumii, el e nevăzut și neauzit, ca și în soarele orbitor ce inundă corpul unui poem în peisajul explicit al vizării. Faptul său de a apare, întrețesut în pânza trupului poetal, pro-pune ivirea învăluită a inaparentului ce vine de departe 15. De aceea, " În bolta înstelată-mi scald privirea -/ și știu că și eu port/ în suflet stele multe, multe,/ și
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Priveliștea pe care o avem sub ochi - în ochi - nu e obiect exterior al naturii adus la reprezentare, ci o priveliște creată, în absența oricărei aduceri la prezență în care am putea recunoaște lumea concretă, referentul vizat. Viziune și nu vizare, poemul nu e decât rama în care sufletul își proiectează perspectiva poetală. Nu e de mirare că proiecția aceasta nu este una de natură optică, ci mai degrabă dezvăluitoare a faldurilor de lumină ce învăluie chipul sufletului. Chip al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
oferă libertatea prin care ea se distanțează, creează distanța neutră. Pajiștea nu privește poemul, ei nu îi pasă de cuvântul care o spune. Se spune singură, arătându-se așa cum este, desprinsă - laolaltă cu râul - de preaplinul unei intenții, al unei vizări cu privire la. Între glasul păsării și colină, pajiștea e intervalul inaparent, golul unei transparențe de neprivit. Spațiul invizibil - invizabil - al retragerii din vedere: "pe când/ pădurea refuză orice refugiu, orașul se retrage/ lent din ochi, apele/ alunecând tăcute/ într-un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cercetării științifice; q stabilește modalitățile de recunoaștere și de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei și în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea și de recunoașterea actelor de studii, conform legii; r stabilește structura anului școlar; s elaborează metodologii și regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaționale naționale; Pentru unitate de reglementare, se impune utilizarea sintagmei „politicilor naționale în domeniul învățământului
LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE by Teodora BANAȘ, Dan COJOCARU, Veronica DABU, Ștefan MILITARU, Brândușa POPA, Cristiana RADU, Ioana VOICU () [Corola-publishinghouse/Law/1625_a_2951]