34,796 matches
-
al criticii noastre”, de forma „predominant cronicărească”, expozitivă, a discursului critic, de structura preponderent monografică a cercetării care decurge tocmai din ascendența ei în cronica literară și mai ales în „dogma autonomiei esteticului”, care anulează orice intenție de comparatism sau viziune structurantă (p.19), de „criteriile” impuse printr-o viziune autarhică, alimentând prea adesea ideea de unicitate a unei performanțe generate de tradiție și specificitate, imposibil de comparat sau cuantificat. Critica astfel examinată, plecând incidental și de la cariera de cronicar a
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
discursului critic, de structura preponderent monografică a cercetării care decurge tocmai din ascendența ei în cronica literară și mai ales în „dogma autonomiei esteticului”, care anulează orice intenție de comparatism sau viziune structurantă (p.19), de „criteriile” impuse printr-o viziune autarhică, alimentând prea adesea ideea de unicitate a unei performanțe generate de tradiție și specificitate, imposibil de comparat sau cuantificat. Critica astfel examinată, plecând incidental și de la cariera de cronicar a unor mari autori în domeniu (de la precedentul Lovinescu la
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
acord, este că un adevărat istoric literar sau critic își va crea el însuși modelul teoretic al operei sale (oricare ar fi aceasta) după formația și capacitățile sale de a-și pune într-un sistem experiența de cititor profesionist, devenită „viziune”. Sigur că experiența sa, de exeget și monografist al lui Călinescu, a fost o ocazie fericită de a se confrunta cu un mare autor de texte critice, în continuă ebuliție, și că ea a funcționat ca o sfidare: dar nu
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
de la cîrma țării. Chestiunea am discutat-o, pînă în cele mai mici amănunte, chiar cu vizatul înlocuitor, Ilie Verdeț, pe atunci prim-ministru al României, și cu primul secretar al județului gazdă, George Homoștean, în prezența celor trei soții.”xv Viziunea „conspiratorilor” era, în condițiile timpului, de o ingenuitate de-a dreptul năucitoare : „Bineînțeles, nu vedeam răsturnarea ca pe o lovitură de stat, ca pe un complot, ci ca pe o cîștigare de partea noastră a partidului, astfel încît acesta să
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
ne împingea la dezastru. Toate încercările de a-i influența au rămas fără rezultat.”xix În 1982, Cornel Burtică a părăsit corabia în derivă. Cei rămași au continuat să bîjbîie în căutarea unei ieșiri, fără a dispune însă nici de viziune și nici de curaj pentru găsirea și aplicarea ei. Ștefan Andrei și alți cîțiva croiau planuri pentru perioada postceaușistă : „să spargem șefia absolută, să nu mai fie unul singur și pe funcția de secretar al partidului, și pe cea de
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea și eutanasierea câinilor comunitari) sînt atât ineficiente, cît și costisitoare. Nimic nu dovedește că eliminarea câinilor ar fi avut vreodată un impact semnificativ asupra densității populației canine sau asupra propagării rabiei. În spiritul viziunilor științific fundamentate, exprimate pe plan internațional și național, programele de “prindere și eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu și lung deoarece nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În concepția promovată,”CONTROLUL
Credeţi că maidanezii vor să stea pe străzi? APEL emoționant la oprirea uciderii câinilor () [Corola-journal/Journalistic/26773_a_28098]
-
O artă care încă nu îngenunchease la piciorele științei. Dar era ea artă sau o știință? Pusă tot mai acut, întrebarea a împărțit în două scrierile dedicate, funcție de cele două căi spre cunoaștere - complementare, în fond - care porneau din aceeași viziune magică asupra universului, numai că una înălța omul la cer, iar cealaltă înălța demonii la om. Pentru a le ilustra opozitiv, Goethe a redimensionat un insignifiant personaj din Faust-ul lui Marlowe, transformându- l pe „servitorul Wagner”, „flegmatic, încet la minte
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
rânduri aur dă,/ Iar pe pământ trasând ăst cerc vrăjit/ Se va porni potop cu trăsnet, tunet, fulgerări;/ De trei ori aste vorbe de pronunți evlavios/ Îndat-oșteni armați se vor ivi/ Dispuși să facă ori- șice-ai dori” (V, 152-158). În viziunea lui Marlowe, aceasta ar fi Cartea (neapărat cu majusculă) supremei cunoașteri magice. Despre ea, însuși Lucifer e pus ca să îndemne: „Ia această carte și, atent citind,/ Vei învăța să te prefaci în orice ai voi”(VI, 124-125). Numită de Paracelsus
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
scriitoarei (Cine a fost artistul din umbră?) dezvăluie o documentare minuțioasă, ce a durat cinci ani, aproape o anchetă detectivistă. Cercetări noi ale specialiștilor au descoperit-o pe Oei, fiica pictorului, formată în atelierul tatălui ei, cu talent extraordinar și viziune diferită, care a rămas mereu în umbra tatălui, ea însăși având viziune personală și stil propriu dovedite în serii de picturi și de gravuri. Întrebarea vine de la faptul că în ultima parte a vieții Hokusai a suferit două atacuri de
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
a durat cinci ani, aproape o anchetă detectivistă. Cercetări noi ale specialiștilor au descoperit-o pe Oei, fiica pictorului, formată în atelierul tatălui ei, cu talent extraordinar și viziune diferită, care a rămas mereu în umbra tatălui, ea însăși având viziune personală și stil propriu dovedite în serii de picturi și de gravuri. Întrebarea vine de la faptul că în ultima parte a vieții Hokusai a suferit două atacuri de paralizie, în aceiași ani însă a realizat serii de gravuri originale și
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
Ilf și Petrov, antologate în celebra, pe vremuri, Romanță a samovarului, s-ar putea impune ca repere. La rândul său, Alex Ștefănescu vede în „priceperea de a crea din câteva fraze o atmosferă, finețea analizelor psihologice și, în general, umanismul viziunii” semne ale înrudirii cu Marin Preda sau Vasili Șukșin. Dincolo de aceste conexiuni și de altele, oricând posibile, cea mai frapantă și mai convingătoare trăsătură a prozelor scurte semnate de Ioan Matei rămâne privirea cinematografică, din plin exploatată și de prozatorii
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
umor galben dincolo de schița în acvaforte a unei societăți în derivă, cu atât mai tragică cu cât este incapabilă să-și intuiască limitele, necum să le depășească. Reluată în aceeași carte întrun Scenariu, proza e o probă în plus că viziunea de spectacol al lumii e cea mai proprie autorului. Expediția la Paris este o situație de criză care scoate în evidență contururile și înmulțește valențele libere. În mic, e aici ceva din proza lui Dan Lungu sau a lui Petru
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
copioasă prin numărul de scriitori mari care au atins-o, lui Răzvan Voncu i se cerea o ipoteză ingenioasă avînd rostul de a da coerență exemplelor. Autorul nu are însă o ipoteză menită a aduna puzderia de texte într-o viziune potatorică. Simpla juxtapunere în ordine cronologică nu ajunge. De aceea, în afara acribiei cantitative, dată de efortul de a-i citi pe scriitori prin grila enofilă, cititorul nu-i reține alt merit. Orice istorie, indiferent că e „istoria literară a prăjiturii
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
angajate în ultimii doi ani va afecta și mai mult situația economică și socială din viitor. Boc aplică soluții vechi de peste 30 de ani pentru ieșirea din criză În România s-a lansat o ideologie unică în Europa, cu o viziune proprie, atât ca amploare, cât mai ales cu enunțuri extrem de tăioase. Sunt respinse principiile pe care se fundamentează statul social de mai mult de un secol. România este singura țară care a preluat public, la 30 de ani diferență, tema
STUDIU: Boc scindează societatea românească, aplicând politica lui Margaret Thatcher, veche de peste 30 de ani () [Corola-journal/Journalistic/26899_a_28224]
-
sus, iar acum...”. Raportarea la trecut, la un trecut „închis”, e mai importantă, acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul devin aride, golite de viziuni. De viziunile protagonistei. Lipsa viziunilor exprimă pierderea proiecțiilor interioare. Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în albia vieții, pe
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
acum...”. Raportarea la trecut, la un trecut „închis”, e mai importantă, acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul devin aride, golite de viziuni. De viziunile protagonistei. Lipsa viziunilor exprimă pierderea proiecțiilor interioare. Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în albia vieții, pe care Fefeleaga
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
trecut, la un trecut „închis”, e mai importantă, acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul devin aride, golite de viziuni. De viziunile protagonistei. Lipsa viziunilor exprimă pierderea proiecțiilor interioare. Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în albia vieții, pe care Fefeleaga o străbate trăgînd
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mai știi dacă ea trage zilele după ea, mutîndu- le dintr-un loc în altul, sau zilele, săptămînile, anii o duc pe valurile lor ca pe un pai, de care nu se mai agață nimeni altcineva... Trăirea într-o altă viziune În literatura noastră, Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu (din povestirea omonimă) este neîndoielnic unul dintre cele mai semnificative personaje în care se întrupează singurătatea. Cînd vrea să vorbească, cuvintele i se veștejesc pe buze. „- Să creșteți mari, să creșteți mari, răspunde
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
se străduiește s-o realizeze, adevăr ce-o pîndește tăcut și umil, și altul, al Fefeleagăi, care îi e exprimat de către ceilalți și în fața căruia ridică fără rost și cu mare efort scutul sufletului de piatră. Trăiește ca într-o viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea n-are viziuni, cum am recunoscut deja, dar în care este forțată să se miște. Viziunea este a peisajului, a cadrului. Ca într-o magie. Ca o Fată Morgana este această viziune
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
umil, și altul, al Fefeleagăi, care îi e exprimat de către ceilalți și în fața căruia ridică fără rost și cu mare efort scutul sufletului de piatră. Trăiește ca într-o viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea n-are viziuni, cum am recunoscut deja, dar în care este forțată să se miște. Viziunea este a peisajului, a cadrului. Ca într-o magie. Ca o Fată Morgana este această viziune. E prea arid peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
căruia ridică fără rost și cu mare efort scutul sufletului de piatră. Trăiește ca într-o viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea n-are viziuni, cum am recunoscut deja, dar în care este forțată să se miște. Viziunea este a peisajului, a cadrului. Ca într-o magie. Ca o Fată Morgana este această viziune. E prea arid peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită de iluzii, femeia devine ea însăși o iluzie a dealului de piatră. O
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea n-are viziuni, cum am recunoscut deja, dar în care este forțată să se miște. Viziunea este a peisajului, a cadrului. Ca într-o magie. Ca o Fată Morgana este această viziune. E prea arid peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită de iluzii, femeia devine ea însăși o iluzie a dealului de piatră. O lume născută de privire În esență, în povestirea lui Ion Agârbiceanu eposul este, am putea zice
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Fefeleaga nu renunță, căci o reține aici calul, Bator, și mai ales cei care nu-i plătesc regulat munca, săptămînal, încrezători că „va veni, totuși, și săptămîna viitoare la lucru, căci n-avea ce face cu Bator”. Este prizoniera acestei „viziuni” ce o au consătenii despre ea, și din acest prizonierat nu mai are cum să scape, cînd de altfel nici nu face vreun efort... În treacăt, trebuie să recunoaștem că această urmărire „vizuală”, mai mult a suprafeței, în tehnica scrierii
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
în cîte n-a fost la biserică. Și cînd n-a fost, de la care om cîți bani a luat? Cu care s-a sfădit pentru plată?” Bogătanii îi speculează păcatul de a nu fi mers la biserică... Cînd încearcă o viziune interioară, aceasta o duce mai mult spre legătura ei indestructibilă cu calul: „Ce vedea mai viu era viața pe care-o dusese, de căpăstru, întîi c-un cal negru, apoi cu Bastor. Vedea Dealul-Băilor înalt, pieptiș, cu colți de stîncă
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
un cal negru, apoi cu Bastor. Vedea Dealul-Băilor înalt, pieptiș, cu colți de stîncă ieșiți ca niște măsele de uriași, vedea poteca de-atîtea ori bătută, Și pe potecă se vedea pe ea cu Bator de căpăstru.” Chiar și o asemenea viziune o „exteriorizează” continuu. Legătura cu calul se va rupe și ea, ca și lanțul perpetuării simbolizat de familie, de copii. „Acum, cînd Păunița sta cu luminița de ceară la căpătîi, simțea Fefeleaga că toată viața pentru copiii aceștia s-a
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]