5,858 matches
-
la fericitul deznodământ, Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele omenești pe care câinii reușesc să le incorporeze în vocabularul propriu de mârâituri și lătrături, numai din acest motiv, pentru că nu înțelegea, Găsit nu protestă împotriva iresponsabilei mulțumiri pe care o arătau stăpânii lui, de vreme ce orice persoană pricepută în aceste materii și în stare să aprecieze obiectiv cele întâmplate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
explicație îi aparține în întregime lui Cipriano Algor, care, fiind ceea ce este, un simplu olar fără diplomă de sociolog sau pregătire de economist, a îndrăznit, în rusticul său cap, să alerge după o idee, ajungând, ca rezultat al lipsei unui vocabular adecvat și din cauza gravelor și evidentelor imprecizii în proprietatea termenilor pe care a trebuit să-i utilizeze, să se recunoască incapabil s-o transpună într-un limbaj îndeajuns de științific care să ne permită, în sfârșit, să înțelegem ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
petrece În corpul meu. Noi, rabinii, așa facem. Te-ai gândit vreodată că termenul retoric „metateză“ e asemănător cu termenul oncologic „metastază“? Ce anume e metateza? În loc de „lună“ zici „nulă“. Și În loc de „soare“ poți să zici „roase“. Asta-i Temurah. Vocabularul spune că metathesis Înseamnă „dislocare“, „mutare“. Iar metastasis Înseamnă „mutare și dislocare“. Ce stupide sunt dicționarele. Rădăcina e aceeași, fie că-i verbul metatithemi, fie că-i verbul methistemi. Dar metatithemi vrea să spună „pun În mijloc, transport, transfer, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
indirect de sunetele memorate. Emoția și încărcătura semiotică desprinse din sunetele holotropice îndeamnă pe cel ce ascultă să-și dorească să se exprime, să împărtășească, să comunice și altora experiența trăită. Dat fiind că notele muzicale nu fac parte din vocabularul meu artistic, am simțit să aștern pe pânză culori, cifre, litere, forme, linii și structuri, subordonate unor registre inegale care le ancorează și le dau sens. Aceste elemente de limbaj plastic compun un întreg, o formă parcă desprinsă ușor aluziv
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
a artei autohtone, pentru care ultima noutate o constituia încă impresionismul, într-o vreme cînd pictura europeană evolua pe urmele lui Cézanne și Gauguin. S-ar putea obiecta că, în momentul respectiv, termeni precum „pointilism” sau „primitivism” intraseră deja în vocabularul criticii noastre de artă. Impresionismul lui Luchian, expozițiile lui Iser din 1906 și 1907, marea expoziție de pictură și desen din 1908 a lui Dérain, Forain și Galanis (organizată de același Iser), făcuseră obiectul întîmpinărilor entuziaste ale lui Ion Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni, s-ar gîndi la Mirabeau, Becque, Bernard, Jules Renard, la Shaw, Wedekind, Strindberg, plus un mare ETC...” (în Cronica, an II, nr. 59, 27 martie 1916, rubrica „Teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist este repudiat în favoarea „revoluției sensibilității”. Un articol publicat în Adevărul, an XXXIII, nr. 11100, 9 iunie 1920 („Vînătoare de cuvinte“), respinge diagnoza unora dintre „cei mai de talent doftori ai criticii” cu privire la „vocabularul sărac” al literaturii române, pledînd nu pentru importul facil de cuvinte, ci pentru o limbă/sintaxă organică aptă să exprime firesc sensuri noi: „Omul chinuit de năvala ideilor și a imaginilor noi are să găsească și materialul plastic pentru exprimare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atît cît s-a păstrat în cîntece, în biserici, în conacuri”. Avem, prin urmare, o definire „organică”, „primitivist-folclorică” a tradiției autohtone. Pe de altă parte - un apetit neostoit pentru inovația exploratorie: „cel mai plastic și mai lipsit de prejudecăți literare vocabular cu putință”; Maniu „a fugit de clișeu pînă la sacrificarea claritățiii, a prigonit formele pînă la preferirea cioburilor, a vînat ineditul pînă la tărîmul interzis de guarzii ordinei literare, al farsei și al incoerenței negative”. Gustul lui Vinea pentru proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresionismului german: „Wladimir Maiakovski. Șeful futuriștilor ruși comuniști cîștigase o notorietate mondială grație traducerilor în limba germană a poeziilor lui. Maiakovski a avut marele merit de a urma exemplul expresioniștilor germani din preajma lui 1900 — în speță Arno Holz — și eliminînd vocabularul abstract simbolist pentru a introduce cuvintele curente și termenii tehnici moderni în limba poetică rusă. A înlocuit accentul tonic (metric) prin cel logic și a îmbogățit poetica rusă prin cuvintele compuse ale rimelor. În fond anarhist, M. a avut legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic care intuiește, la tînărul Bogza, depășirea poeticității canonice înspre explorarea - transestetică - a unor teritorii-limită ale psihicului, valorificate doar de Urmuz și suprarealiști: „La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puneți planul în aplicare. O faptă atât de plină de ură... nu vă înspăimântă?“ Gaston își căuta cuvintele, ca să-l determine pe Endō să renunțe la planul lui de răzbunare și să-i risipească ura adunată în suflet, dar din pricina vocabularului limitat, nu i-a mai spus nimic până la urmă. În dispoziția în care se afla, era puțin probabil ca Endō să accepte vreun sfat din partea lui Gaston... Nu-i rămânea decât să-l urmeze fără un cuvânt. Poate va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut peste noapte, iar acum nu simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu sticla o făcea să fie un tovarăș de călătorie periculos), iar eu nu Înțeleg rostul risipirii unei grămezi de bani ca să zaci pe o plajă, cînd există foarte multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și a lui Dan, după care se aruncă literalmente asupra Lisei care, se pare, vorbește o franceză mai mult decît onorabilă. Ar fi trebuit să-mi Închipui, deși, odată ce ne instalăm pe locurile noastre, ea se jură că are un vocabular de toată jena, dar posedă un accent de invidiat, astfel Încît lumea crede că vorbește mult mai bine decît e cazul. Îi instalăm și pe copii cît mai confortabil, iar Dan se așază și el lîngă mine, cîntărindu-i din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreodată. Asistenta intră, urmată de doctor, iar noi sîntem dați la o parte din drum, cît Îl examinează pe copil. — Ce spun? Îl tot Întreb pe Dan, dar nici el nu știe, pentru că franceza lui de nota 10 nu include vocabular legat de spitale și teminologie medicală. — Șșș, șșș, mă liniștește el, străduindu-se să Înțeleagă, să prindă vreun cuvînt sau vreo propoziție care ne-ar putea lămuri, dar vorbesc cu toții atît de repede și folosesc cuvinte atît de străine nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întinsă pe fețișoara lui. Acum spune „mama“ și „E-ii“, care e numele lui Harry, pisica de jucărie. Amy pare a vorbi ceva mai mult, iar, la cele șaisprezece luni pe care le-a Împlinit Tom, mă Îngrijorează lipsa unui vocabular mai bogat. SÎnt, Însă, conștientă de faptul că fiecare copil se dezvoltă În ritmul său propriu, iar Oscar nu știe mai multe cuvinte decît Tom. Mergem la Gymboree pentru jocuri educative și lecții de muzică și ne Întîlnim cu Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sora Îngrijitoarei mele... — Din Eritreea? Întrebă Maja neîncrezătoare. Înțelege italiana? Eu și Elio vrem personal care să vorbească bine limba, deja o avem pe Sidonie, care Îi vorbește Camillei În franceză, și dacă nici femeia de serviciu nu știe italiana, vocabularul ei va ajunge... — Ai perfectă dreptate. Mama Carlottei, prinse din zbor șansa de a se amesteca În vorbă, căci până acum nu fusese băgată În seamă. — Nu-ți lua o străină, deoarece copiii cresc cam imbecili În prezența lor, serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
am pus la cale un plan prin care să redăm cărților ceea ce li se cuvine. Am împânzit orașul cu afișe și am discutat cu oamenii. Le-am explicat că fără cărți viața noastră e pustie și că lectura ne dezvoltă vocabularul și cultura generală. Seara, piața publică din centrul orașului era animată, dar nu de zgomotul pașilor literelor revoltate, ci de glasul oamenilor ce citeau în cor. M-am întors la tipografie ca să vorbesc cu domnul Alfabet. I-am spus cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a VIII-a Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Cristina Șoltuz Sacrul și profanul în viziunea lui Mircea Eliade și a cititorului de rând Din punct de vedere gramatical, cuvintele ,,sacru” și ,,profan” reprezintă două dintre numeroasele perle ale vocabularului ce îl ajută pe om să afirme anumite concepte și nelămuriri, porniri în unele domenii și smerenie în sânul altor științe și lucruri neelucidate pentru mintea omului de rând. Dincolo de aceste probleme cotidiene care îi pun pe oameni în polemici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pierre-Marie de Kersaint arborase o Înfățișare mîndră cînd intrase vioi În biroul În care Lucas și Marie aveau să-l interogheze, dar, cîteva ceasuri mai tîrziu, pleoștit pe scaun, cu umerii căzuți, cu privirea posacă și veșmintele boțite, cu un vocabular tot mai puțin Îngrijit, părea pur și simplu un amărît. - Puțin Îmi pasă mie de tîmpeniile pe care le-a putut face strămoșul meu! Și nu m-am jucat niciodată cu copiii din sat, tata Îmi trăgea cîteva bastoane zdravene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el un grup al lui. Membrii acestuia erau foștii studenți pe care Îi instruise În filosofia politică și, În același timp, vechii prieteni. Mulți dintre ei Îl avuseseră ca maestru, cum Îl avusese și Ravelstein pe profesorul Davarr, și foloseau vocabularul lui ezoteric. Câțiva dintre foștii studenți ai lui Ravelstein dețineau acum posturi importante la ziarele naționale. Alții lucrau la Departamentul de Stat. Câțiva erau profesori la Colegiul de Război sau activau În Consiliul de Securitate Națională. Unul dintre ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
rele de a fi răpus. Din când În când Îl Întrebam pe Ravelstein de ce alesese acest anume tablou ca să‑i domine salonul. - N‑am vreo rațiune specială. - Tot ce vedem traducem În limbajul lui Freud. Spune‑mi, ce apare trivializat, vocabularul lui sau observațiile noastre? - Poți oricând refuza să te lași cooptat, răspundea Ravelstein. Nu era cine știe ce specialist În ceea ce numesc americanii „artele vizuale”. Picturile se aflau acolo pentru că pereții sunt făcuți pentru tablouri și tablourile pentru pereți. Apartamentul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
paternitate incertă, precum și o circulație enormă: să fi fost poetul Beat Tuli Kupfenberg, care o și cânta pe melodia despre show business? să fi fost Abba Eban? În orice caz, sintagma este acum destul de populară pentru a fi intrat În vocabularul eroilor ficționali, așa cum se Întâmplă În romanul lui Philip Roth Operation Shylock. A Confession (Simon and Schuster, 1993). Toate acestea au o strânsă legătură cu discuția despre „dosarul Eliade”, precum și cu fundalul lor: dezbaterile despre memorie și istorie, responsabilitate colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Costner Madonnei, după spectacolul ei. Cred că ea s-a făcut că vomită atunci, nu? O doamnă, ca întotdeauna... Ai făcut școala la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney Sussex? —King’s2. — Atunci nu prea se explică de ce ai un vocabular așa limitat, nu? Sau poate doar un pic. Hei, valea tu, ăla de la Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a unei minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Lumea începe să existe pentru ca i se da o explicatie? Cum se poate concepe sacralitatea unui loc având în vedere faptul că mutația esențială nu se petrece în cadrul lui ci relevă de faptul însusi de a-l consacra străin oricărui vocabular axiologic? Întrebarea esențială nu este cum se consacră un anumit loc, pentru că ritualurile și chiar gesturile care par cele mai „simple” în elementaritatea lor nu sunt niște rețete ale sacrului ci maniere care tematizează deschiderea, dislocarea pură nu a omului
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]