9,695 matches
-
Mitropolitul Anastasie Crimca (1600-1629), în MMS, an. XXXIV, nr. 3-4, 1958, p. 307. • Documenta Romaniae Historica, seria A. Moldova, XIX, vol. întocmit de Haralambie Chircă, București, 1969, p. 351-352, nr. 266 (în continuare: DRH). • Un document cu portretul votiv de la voievodul Miron Barnovschi, în SCIA, seria artă plastică, t. 29, 1982, p. 55-57; eadem, Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi și câteva observații privind arta miniaturii în actele emise de cancelaria moldovenească în prima jumătate a secolului XVII, în AIIAI
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Moldova, XIX, vol. întocmit de Haralambie Chircă, București, 1969, p. 351-352, nr. 266 (în continuare: DRH). • Un document cu portretul votiv de la voievodul Miron Barnovschi, în SCIA, seria artă plastică, t. 29, 1982, p. 55-57; eadem, Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi și câteva observații privind arta miniaturii în actele emise de cancelaria moldovenească în prima jumătate a secolului XVII, în AIIAI, XXIII/1, 1986, p. 255-262. Până la descrierea făcută acestui hrisov s-au scris multe studii și cărți despre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dobândit și l-am câștigat domnia mea cu slujba, când n-am fost nici boier, nici ca domn, pentru că m-au miluit cu el domnii dinaintea noastră pentru că le-am slujit; iar apoi când a fost în zilele lui Radul voievod am dat domniei sale trei sute de galbeni ungurești, pentru acest sat și n-am lăsat să cadă în mâna altor oameni străini cum au fost mai înainte“18. Actul a fost publicat în transcriere slavonă și traducere românească de Haralambie Chircă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unde editorii au scris: „iscălitura domnului și litera majusculă sunt zugrăvite în culori galbene, albastre și aurii. La mijloc sus • semiluna în auriu. În colțul din dreapta e portretul domnului ținând în mână o biserică. Tot acolo inscripția «Miron Barnovschi Moghila voievod»“19 (fig. 2). Înainte de a trece la descrierea hrisovului cu portretul votiv al domnului moldovean, credem că sunt utile câteva informații despre actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
hramul la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare, astfel, hotărât și senin, cu barbă, mustață și sprâncene negre, cele din urmă frumos arcuite, arătând că Miron
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a doua soție, Ecaterina Cercheza. De numele lui Vasile Lupu se leagă și refacerea • Vezi Andrei Pippidi, Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII, ediție revăzută și adăugită, București, Editura „Corint“, 2001, p. 65-70. Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 259. 25 Ibidem, p. 259-260. • Călători străini despre Țările Române, vol. VI, p. 53. • Ibidem, p. 54. acoperământului ctitoriei predecesorului său, după ce mănăstirea a fost arsă de tătari, în vremea marelui prăpăd care a cuprins Iașii în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formează o epocă artistică de sine-stătătoare32 în arta medievală românească. • G. Balș, Bisericile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, București, 1933, p. 93. • Ibidem. • N. Grigoraș, op. cit., p. 307; Marina Ileana Sabados, Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 8. • Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 257-258. • Vasile Drăguț, O epocă artistică uitată: epoca lui Miron Barnovschi, în BMI, nr. 1, 1973, p. 15-24. Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 INFLUENȚA GREACĂ ÎN CULTURA
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
românească. • G. Balș, Bisericile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al XVIII-lea, București, 1933, p. 93. • Ibidem. • N. Grigoraș, op. cit., p. 307; Marina Ileana Sabados, Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 8. • Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi, p. 257-258. • Vasile Drăguț, O epocă artistică uitată: epoca lui Miron Barnovschi, în BMI, nr. 1, 1973, p. 15-24. Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3 INFLUENȚA GREACĂ ÎN CULTURA ROMÂNĂ DUPĂ 1821. MANIFESTĂRI ȘI TENDINȚE Leonidas Rados Prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu mult spirit și vervă: Curierul Iașilor, 10 februarie 1860, apărut în „Steaua Dunării” și semnat Civis Bahluensis. În timpul mișcării de la 1848, K. a scris și două pamflete împotriva domnitorului, impresionante prin acumularea paroxistică a invectivelor (Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, 1848) și prin subtilitatea ironiei (Carte a fostului rege Ludwig Filip către încă fiindul domn Mihail Sturdza). Discursurile lui K., exclusiv politice, dezvăluie mari însușiri literare: construcția savantă, rigoarea argumentării, un patetism lucid îmbrăcat într-o expresie elegantă
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
C. Negruzzi), Iași, 1841; ed. îngr. Titus Moraru, pref. Mircea Zaciu, Cluj, 1973; ed. (Carte de bucate boierești), București, 1998; Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, Iași, 1843; Dorințele partidei naționale în Moldova, Cernăuți, 1848; Noul Acatist al marelui voievod Mihail Grigoriu, Cernăuți, 1848; ed. 2, îngr. Vasile M. Kogălniceanu, București, 1894; Dezrobirea țiganilor. Ștergerea privilegiilor boierești. Emanciparea țăranilor, Iași, 1891; Moldau und Wallachei. Romänische oder Wallachische Sprache und Literatur - Moldova și Valahia. Limba și literatura românească sau valahică, îngr
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
din texte sunt însoțite de note muzicale. Problemele importante ale istoriei (mai cu seamă chestiunea reîntregirii țării în hotarele ei legitime) și aniversările ocupă un loc important, alături de problemele ecumenice și catihetice. Revista este bogat ilustrată cu portrete ale marilor voievozi și scriitori, reproduceri după picturile lui N. Grigorescu și sculpturile lui Constantin Brâncuși, cu motive artistice populare românești, cu imagini ale unor monumente arhitectonice, bisericești și laice. Contribuția esențială o constituie însă tipărirea, de cele mai multe ori pentru prima dată, a
GANDIRE SI ARTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
a fost premiat de Academia Română). Subiectele, pe cât de inedite pe atât de captivante, se derulează în povestiri pline de nerv și de culoare, susținute de un limbaj cu sevă arhaică. O vastă galerie de doamne și domnițe, urmărite de la primii voievozi până la Unirea Principatelor, se perindă pe fundalul unei istorii zbuciumate. Memorabile rămân, de pildă, figura Chiajnei sau a Elisabetei Movilă ori sfârșitul cumplit al domniței Ruxanda, frumoasa fiică a lui Vasile Lupu. Povești de dragoste, răpiri și răscumpărări, execuții spectaculoase
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
miezul marilor chestiuni existențiale, dezvoltă o satiră, plauzibilă scenic, la adresa răului moral, a josniciei, a marasmului și dezumanizării. Piesele de reconstituire istorică - Elegie pentru capul prinților, Elegie pentru Cetatea Soarelui (republicată ulterior, cu modificări, sub titlul Biruința înfrângerii ), Elegie pentru Voievodul cu stea în frunte - ilustrează corect, dar modest estetic, genul în care se încadrează; dotate cu mesaj moral și patriotic, evocatoare fără exces de „culoare”, construite cu oarecare inteligență, ele apar, chiar în contextul epocii în care au fost scrise
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
oriunde, doar din zona „sacră” a istoriei neamului. Nu știu cum se va termina tot carnavalul tău de locuri ale memoriei. Sunt curios. Ovidiu Pecican: Așa este, multă lume se identifică cu paradele acelea de la 23 august, ale lui Ceaușescu, În care voievozii veneau pe cai și prezentau omagiu președintelui, vă amintiți... Marius Jucan: Da, se pare că asemenea parade ființează din perioada anterioară anilor ’30. Nevoia de a vedea istoria ca panoramă, de a percepe cursul ei triumfal, de a-i Învăța
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Jucan: Da, se pare că asemenea parade ființează din perioada anterioară anilor ’30. Nevoia de a vedea istoria ca panoramă, de a percepe cursul ei triumfal, de a-i Învăța pe cei ce priveau ori defilau și ei, după ce treceau voievozii, că sunt parte din marele lanț al istoriei neamului. Era dorința de a pune istoria În marș, cu o notă mitologizantă, era istoria pe acest pământ, În acest loc, cu acești oameni. Paradele, carele alegorice trebuiau să legitimeze acea religie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Ev Mediu moldav, reconstituită cu dichis cărturăresc, se urzesc în jurul tronului, la care boieri vicleni râvnesc, trădări, comploturi și alte mișelii. Altfel decât în nuvela lui C. Negruzzi, cel ce regizează sinistrul masacru din sala de ospețe nu este voievodul, ci armașul Bogdan, care prin sângeroasa faptă chitește să-și expună stăpânul hulei tuturor. Își va primi pedeapsa, Lăpușneanu tranșând decis conflictul cu hainii, vinovați și pentru că prin ambițiile lor piezișe primejduiesc țara, și așa încolțită de neprieteni. Asumându-și
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
în Dumitrescu, cizmar și proprietar al unui magazin de încălțăminte pe Calea Griviței din București. D. (al cărui prenume la naștere era Gheorghe) face cursul primar la Școala „Regina Margherita” și la Școala nr. 28, apoi studii secundare la Liceul „Marele Voievod Mihai” din București (1930-1939). În clasa a VI-a, împreună cu Marin Sârbulescu și cu alți colegi, editează revista „Licăriri”, unde publică primele versuri. Facultatea de Filosofie și Litere din București, începută în 1939, o va absolvi în 1944, fără licență
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
și sfinți și ale marilor mucenici aleși și ale tuturor sfinților însemnați, care se adaugă cu psalmul ales, când se cântă Polieleul, începând din ziua a opta a lunii septembrie. Alcătuirea lui chir Filothei monahul, fost logofăt al lui Mircea voievod. Orânduite după calendarul bisericesc, cele trezeci și trei de pripeale glorifică în scurte versete principalele sărbători, precum și pe unii sfinți; de exemplu, La Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Veniți, împreună cu cetele îngerești, să cântăm slavă celui dintru înălțime, lui Dumnezeu
FILOTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287003_a_288332]
-
parazitari printre zidurile căzute în ruină.” Rubricile obișnuite sunt „Cronica culturală a Bucovinei”, „Încrustări”, „Documente”, „Cronică, bibliografie”, „Necrologuri”. Poezia se păstrează la nivelul unui conservatorism ingenuu, al versificației conformiste, cuminți, ce pendulează între un peisagism delicat și portrete nostalgice de voievozi. Colaborează cu poezie George Voevidca (Adormire), Al. Brateș (La mare), Ion Buzdugan (Vedenii din trecut), Radu Gyr (Rugă veche, Rugă nouă), Nuși Tulliu, Traian Chelariu, C. Zarojanu, Ovidiu Hulea ș.a. Sunt prezenți cu proză Liviu Rebreanu (fragment din Ciuleandra, aflată
FLOAREA SOARELUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287023_a_288352]
-
despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, Iași, 1999; Introducere în opera lui Antim Ivireanul, București, 1999; O istorie a blestemului, Iași, 2001; Dimitrie Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001; Voievodul dincolo de sala tronului, Iași, 2003; Noi printre ceilalți sau Despre literatura peregrinilor, București, 2003. Ediții: Cronicari munteni, introd. edit., București, 1988; Cronici brâncovenești, postfața edit., București, 1988; Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, pref. edit., București, 1989, Dimitrie Cantemir în
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități distincte. În balada grecească apare „blestemul ființei sacrificate”, în cea sârbească, motivul „alăptării după moarte”, iar cea românească adaugă două episoade noi: primul cuprinde întâlnirea voievodului cu ciobănașul care îi indică locul pentru mănăstire, iar celălalt zugrăvește sfârșitul tragic al meșterilor. În evoluția versiunii românești s-a scos în evidență existența a două straturi deosebite: unul arhaic, întâlnit numai în Transilvania - unde mitul zidirii apare întrupat
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
II.1926, Ulmeni, j. Călărași - 10.I.1992, București), poet și traducător. Este fiul Dobrei (n. Cicu) și al lui Marin Georgescu, impiegat la căile ferate. Își petrece copilăria în cartierul bucureștean Pleșoianu-Grivița, unde frecventează școala primară și Liceul „Marele Voievod Mihai”, apoi urmează Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1949. În paralel cu cursurile juridice (între profesori, Istrate Micescu, de pildă), le frecventează pe cele de la Litere, ținute de Tudor Vianu și G.
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
impusă. Cu Legenda cerbului, el apărea ca poet format, animat de idealuri și exigențe cu totul altele decât cele impuse de realismul socialist și ca posesor al unei dicțiuni personale. „Legenda” vorbea de un copac izolat în câmpia aridă, „singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
1688 și convoacă, encomiastic, toate „modelele” importante ale emblemei („soarele, luna, gripsorul și corbul împreună, /încă și spata cu buzduganul”), dând elogiului oarecare pretenție și ajutându-l să evite, fericit, făgașul devenit - de la Udriște Năsturel încoace - tradițional. Stirpea basarabească a voievodului aflat în deplină legitimitate la tron („În scaunul strămoșilor în care acuma domnești, /Al celor ce-s în laudă vechilor Băsărăbești”) - elogiată în Mărgăritarele lui Ioan Chrisostom - va fi subliniată cu nedisimulată mândrie pentru trecutul plin de glorie al țării
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Costandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei sale, s-au întâmplat, există afirmații contradictorii. Una dintre ele caută să convingă că toate atitudinile, opiniile și luările de poziție pe
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]