3,708 matches
-
chiar într-o curbè pe care nu o prevèzuse, ignorând-o, Observè prea târziu mașină care-i vine din fațè și, atunci, ca sè evite impactul, trage de volan, fècând că tirul sè se încline mult înspre dreapta, apoi, ținând volanul cu amândouè mâinile, de parcè ar cèlèri un cal cu aripi nèrèvaș, aplecându-se mult și lipindu-se de grumazul lui puternic, îl îmbrèțișeazè strâns că sè nu cadè, În clipa urmètoare, mașina roșie, ușoarè și transparentè, se umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dulce decât pietroasa Ithacă nu pot vedea În lume TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND"TC "CALLYPSO ÎMBĂTRÂNIND" —...Trezește-te, Traiane! Hai, trezește-te! Știi că somnul se ia! Hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
drept În scaun. * — Eu nu te rețin aici! Nici nu aș avea cum! Dar simt că e de datoria mea să te avertizez că este un gest pe care Îl vei regreta... Nu Îi place s-o vadă nervoasă la volan, de aceea Încearcă să-i descrețească fruntea Încruntată. Ghemuit În scaun, recită: — Așadar, vrei acum să pleci acasă, În țara ta? Mergi cu bine! De-ai ști tu Însă cât ai să mai suferi/ ’Nainte de-a sosi la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de ce se tot străduiește să i le spună lui Traian, care moțăie, neatent, cu ochii la autostradă? — ...Drumul ăsta Începe să fie prea lung pentru vârsta noastră. Mult, nu mai e și n-aș vrea, tocmai acum, să adorm la volan. Dar Încearcă și tu să rămâi treaz, pentru că În două ore, Îți promit, o să fim În hotelul nostru, la cină... Bineînțeles, dacă nu greșesc intrarea... Prin geamul mașinii, aceeași autostradă monotonă, fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toți, noi toți ne acoperim cu regret capul, ochii noștri deodată stinși, gurile noastre deschise Încă, urmăresc mașina blindată care se tot depărtează și, după el, gonind, fără să-l mai poată ajunge, disperatele noastre urale. * Ține mâna Încordată pe volan, În mașină s-a făcut răcoare după ce, făcându-se că nu observă fața lui, nemulțumită, dar, cel puțin, trează, a Închis geamul și a dat drumul la aerul condiționat. — Atunci când a acceptat procesul doctorului Geiger, tata, naiv, și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
le știa din timpul logodnei cu Klara? Iată ceva ce Christa a evitat totdeauna să-i povestească, iar el n-o va Întreba niciodată: cum a ajuns ea să se mărite cu Hermann, după moartea Klarei. * Cu mâna Încordată pe volan, Christa amână să verifice dacă el nu cumva a ațipit iar. Cât timp vorbește, somnul, care este contagios, ca boala, ca frica, nu poate s-o prindă. —Nu-ți amintești pentru că niciodată nu ești atent la ce spun eu... Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-aș fi invitat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă reîntoarsă cuminte la volanul ei. În dreapta, imensa budincă Dr. Oetker de pe panoul publicitar, așteptând ora apropiată când i se vor aprinde luminile multicolore. În stânga, zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am găsit: doamna Dobrotă trebuie să-și fi asumat amintirile soțului, pentru că acolo viața este Îngrozitor de monotonă! Când viitorul este atât de previzibil, numai trecutul mai poate oferi un prilej de divertisment! * Ce speculație! Mâna ei s-a relaxat pe volan, dezamăgită. Colțurile gurii i-au Încremenit Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se petrecuse o adevărată simbioză Între ei. Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Între riduri. Tace. — Așa cum se Întâmplă uneori, draga mea, se petrecuse o adevărată simbioză Între ei. Adoptaseră unul de la altul fraze, gesturi, cuvinte, ba chiar și amintirile celuilalt. Cum adică adoptaseră amintirile celuilalt? Mâinile ei Înmănușate s-au Încleștat pe volan. Oare nu asta a Încercat și ea, ani de zile - să-i simtă alături În coșmarurile din care se trezește transpirată, cu inima bătând, cu gâtul Încordat de strigătele mute? Nu la asta s-a tot gândit, stând cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de familiară pentru el a omului călare pe măgar, cu două imense coșuri de nuiele, de o parte și de cealaltă a burții animalului. Iar Christa are să mai conducă mult timp, cu mâna Înmănușată, la fel de decis, la fel de relaxat așezată peste volan. Și vor trece amândoi, În viteză, printre luminile albe, neutre, printre reclamele multicolore, imense, care despică noaptea. * Am adormit În mașină, draga mea, și am visat cum ne plimbam amândoi printr-un parc cu lalele colorate, În jurul nostru foiau porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției. Relația lor fusese permanent în contratimp. La începutul căsătoriei, în timp ce el o iubea cu pasiune, ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stând atât de aproape de femeia care îl considera „un Benjamin Franklin din sud-estul Europei”, apăruse deodată dorința de a-l construi. Văzuse până și conturul precis al... Întoarse capul spre ușa întredeschisă. Auzise o tuse. Mai apucă să vadă doar volanul unei cămășuțe de noapte. Nu putea fi decât iubita lui, micuța Gaiané. Ar fi trebuit să fie în pat. Încă mai avea accese de tuse și fierbințeli. Prințul nu își mustra niciodată copiii în mod direct. Bătea șaua însă. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cusute și, între ele, doi nasturi mari, holbați către mulțimea adunată în jur. ― Dansează, Geamala! Râzi, Geamala! Joacă, Geamala! îi strigau tare flăcăii în chiotele și hohotele mulțimii. Păpușa părea bleagă, deșelată, chiar moartă. Apoi se cutremură prelung, legănându-și volanele la stânga și la dreapta ca și cum ea, păpușa, s-ar fi rușinat să danseze în fața atâtor spectatori. Își ridică timidă capul după care, cu mânecile zvâcnite în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai alburie. Tăcea. Trăsura se opri. Și iar se auzi sunetul brățărilor. Zerenda își strânse fustele înainte de a sări, murmurând niște cuvinte de mulțumire. Prințul o urmări cum se îndepărta. țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
strâns ușor de brațul stâng, lipindu-și și obrazul de el. —O să fie absolut în regulă. De fapt, probabil c-o să fie foarte răsfățată și o să vrea să mai rămână. — Să ținem pumnii strânși. Nick a ridicat mâna stângă de pe volan, atât cât să reproducă gestul respectiv. Priory fusese un conac, care era transformat în hotel de vreo zece ani. De atunci nu mai fusese renovat, așa că era puțin cam coșcovit pe la colțuri, însă lipsa de stil era compensată de serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
făcea, Susan nu l-a văzut pe băiatul de pe bicicleta cu lumini chioare care înainta pe stradă... Nu l-a văzut clătinându-se și căzând pe caldarâm... și n-a văzut mașina din spatele lui, al cărei șofer a tras de volan într-o parte ca să-l evite pe băiatul căzut jos. Singurul avertisement pe care l-a primit Susan a fost scrâșnetul cauciucurilor izbucnit atunci când mașina a scăpat de sub control. La două secunde după ce Susan a ridicat ochii, mașina a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
David i-a spus c-o să încerce s-o țină pe Jessica trează până când o să-ajungă și ea. În sfârșit, Fiona s-a dat jos din mașină și s-a dus până la automobilul din fața ei, bătând în geamul șoferului. La volan era o femeie pe care recunoscut-o de la cursul de yoga. —Bună. Ai cumva idee ce s-a întâmplat? a întrebat Fiona indicând din cap traficul de pe stradă. — Se pare c-a fost un accident. O mașină a intrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care plângea. A ridicat ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla e șoferul, i-a explicat fizioterapeutul care-i urmărise privirea. Amărâtul! A tras de volan ca să evite un puști pe bicicletă și-n loc a lovit-o pe prietena ta. E șocat. Fiona și-a coborât fața lângă urechea lui Susan. —Susan? Eu sunt, Fiona. Mă auzi? Din nou, nici un răspuns. Dacă mă auzi, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să înțeleagă că nu era deloc mulțumită. A mers apoi până după primul colț și-a oprit într-un loc de unde nu mai putea fi văzută, pe o străduță rezidențială liniștită. Acolo a început să plângă, cu fruntea lipită de volan. Și-așa îi era destul de greu să facă față faptului că era posibil să nu fie în stare să conceapă un copil în mod natural. Dar lacrimile pe care le vărsa acum veneau mai mult din frustrare și din cauza furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia și-a abandonat halatul pe podea și și-a tras pe ea o pereche de chiloței tanga negri. Apoi și-a prins corsetul cel negru și s-a strecurat în fustiță, pentru ca în final să adauge și șorțulețul cu volane. S-a probat și cu bonețica, dar i s-a părut că arăta ca o proastă, așa că a pus-o în pungă alături de celelalte obiecte. În sfârșit, Julia și-a strecurat picioarele cu grijă în ciorapii negrii, din plasă, încheind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a părut că pereții dormitorului încep să se strângă în jurul ei sufocând-o. —Deci? a zis James lăsând capul pe-un umăr și privind-o întrebător. Ce părere ai? Julia a oftat din prelung și cu atâta putere încât volanul șorțulețului s-a tulburat. — Nu știu, James... Trebuie să mă mai lași o vreme să mă gândesc. Nu pot să fiu presată să iau o decizie care schimbă viața omului. În fond, eu aș fi cea care ar sta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
căzut pe trotuar. Susan a deschis ochii larg. —Doamne! Și bietul șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un puști căzut de pe bicicletă, așa că n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încuviințând cu convingere. — Oricum e mai bine decât să stăm aici și să așteptăm... Dacă într-adevăr e mort, putem să plecăm chiar azi. Haide! Asigură arma și grăsanul cel asudat puse jeepul în mișcare și o porni încet, învârtind volanul ca s-o ia direct spre locul unde se profilau cele două corpuri. După trei sute de metri se opri, privi cu atenție prin binoclul, în timp ce caporalul nu-l pierdea din ochi pe cel întins pe jos. — E targuí-ul, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]