2,768 matches
-
opintindu-se, până când, cu un răcnet, se slobozi din toți rărunchii. Rămaseră câteva clipe nemișcați, el savurându-și plăcerea care, ca pentru toți biruitorii de acest fel, fu scurtă, ea, cu măruntaiele arzând, dar neputând să-și înfrâneze o stranie voluptate. Iacob se desprinse, fără să încerce, măcar, să-i tragă fusta peste coapse. Se încheie la pantaloni și îi privi, de astă dată, cu o curiozitate placidă, șoldurile care se reliefau, albe, cambrate, în întuneric. Cosmina se lăsă să curgă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca cineva s-o împingă, agitând, astfel, clopoțelul de la intrare, lumea care tânjea, lipsită de noroc, îi dădeau o amară voluptate. Luminile toamnei pătrundeau desperecheate prin vitrinele prăfuite, descoperind și umbrind la întâmplare. Pe podea se întindea o mochetă roasă pe margini și tocită de pașii unor vremuri mai bune. Din loc în loc, acolo unde câte o mobilă stătuse mai mult
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
guvernantei sale. Convorbirea continuă pe tema fructelor, Hagienuș declarând că niciodată nu va mai avea senzația pe care a încercat-o lângă Malaga, într-o livadă de portocali, când a desprins fructul proaspăt din pom. Fălcile lui tremurau încă de voluptate la evocarea feliilor de portocală roșii ca sângele și amare. Gulimănescu nu se lăsă mai prejos și vorbi despre oranjeriile din Sicilia. Dan Bogdan, care fusese și el acolo, mâncase un fel de scorușe al căror nume îl uitase. "Nespole
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a vestibulului, în pragul căruia se mai întoarse o dată, cu brațele către umerii lui Ioanide. Acesta G. Călinescu răsuci ușurat cheia, simțindu-se combătut de două senzații contrare: una de rușinea de a fi profanat spațiul său casnic, alta de voluptate. Indignat împotriva lui însuși, merse hotărât să caute pe Elvira spre a-i mărturisi leal accidentul, vindecîn-du-i indispoziția morală pe care i-o autoriza. Dar Elvira plecase de acasă și nu știa deci nimic, și singurul martor al întîmplării putea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu. Orchestra începea să cânte Valsul în la major de Brahms, și Gaittany, profitând de ocazie, încercă să zâmbească transcendental și să comenteze cu mâna tactul muzicii. "Minunat! se extazie el. Superb!" și căută să antreneze și pe doamne în voluptățile lui muzicale. Madam Farfara părea tristă, Ioana placidă, iar Pomponescu, oficios, refuză să lichideze momentul Conțescu. Pomponescu era un sentimental care se vindeca de melancolie prin rememorație, cu care prilej persoana sa ocupa treptat centrul evocării. - A fost un om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide pretindea că ne aflăm încă în era fanariotă prelungită, indivizii nu vor altceva decât să parvină. Nemaiexistând boieriile și alte dregătorii sonore, aventurierii caută titlurile veacului: profesor universitar, doctor, arhitect, când nu-l pot obține pe cel de ministru. Voluptăților orientale s-au substituit altele: plăcerea de a citi, de a călători. Strămoșul lui Hagienuș vorbea poate turcește și mânca friganele cu migdale și scorțișoară. Acum Hagienuș devora mușchi la frigare și se ocupa cu misterele cabire. Cine-i vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu smântână era nelipsită. Eterica de altădată avea ambiția murăturilor delicate, precum ardeii umpluți cu varză, conopida, ciupercile. Ea le mânuia și le oferea cu cea mai mare grijă, ca o farmacistă medicamentele, însă mânca și ea din ele, cu voluptate, nu afecta în nici un fel disprețul de materie. Căpătase din cauza aceasta pe față puțină scamă roșiatică, și Hergot îi prescrisese un G. Călinescu depurativ, niște prafuri, pe care Erminia le și lua pe vârful unei lingurițe înaintea mesei. O altă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pildă tu... Ioanide spuse asta ca un profesor de erotologie, iar Erminia acceptă învățătura ca pe o decizie ex cathedra. Orice vanitate carnală murise în ea, dacă existase vreodată, și soiul acesta de dispute înfățișa pentru ea cea mai înaltă voluptate posibilă. G. Călinescu - Prerafaelitismul, continuă Ioanide, nu e totul. Îndrăgostit sau căsătorit, bărbatul - vorbesc de cel normal - caută mereu altceva. Sunt femei cu prestigiu exclusiv fizic. Nu-ți vorbesc de simple mizerabile instincte, de femei căutate pentru voluptate. De fapt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mai înaltă voluptate posibilă. G. Călinescu - Prerafaelitismul, continuă Ioanide, nu e totul. Îndrăgostit sau căsătorit, bărbatul - vorbesc de cel normal - caută mereu altceva. Sunt femei cu prestigiu exclusiv fizic. Nu-ți vorbesc de simple mizerabile instincte, de femei căutate pentru voluptate. De fapt și în direcția asta tot idealismul lucrează. Bărbatul, în afară de aceea de a fi îndrăgostit... Pricepi? Întrebă autoritar și suplimentar Ioanide pe Erminia, pironind-o cu ochii lui albaștri. - Desigur! Îl asigură Erminia cu devotament. - Ei bine, în afară de faptul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copiii l-ar fi dat afară din casă, nu era omul care să apeleze la justiție contra lor. Dimpotrivă, încă de pe acum se lăsa ciupit de bani de către toți, însă cu așa dificultate și tapaj, încît toată chestiunea era o voluptate specială a lui Hagienuș, un fel al lui candid de a șantaja speranțele. Astfel, când era cu fata deoparte și aceasta făcea ceva pentru el, Hagienuș, tremurând fălcile de râs viclean, zicea: - Lasă tu, Florico, tu ești fată, ai mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece, care sublima amplexiunile de noțiunea prea materială a cărnii, lăsând totuși o senzație de ponderabil. În acea epocă de plictiseli cu Tudorel și Pica, Ioanide se simți invadat de o vigoare sufletească nouă. Deși natura relațiilor cu Ioana, prin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
contrast simetric ca între un corp convex și unul concav. Amândouă erau planturoase, atletice, pasionale, femei solicitând vigoarea bărbatului, niște flăcări în fine, însă Ioana era o văpaie rece și pasivă, Sultana - o flacără roșie. Una se lăsa învinsă cu voluptate, alta ataca focos. Curios, în ciuda aparențelor, cea mai castă părea a fi Sultana, și era de fapt, căci agresiunea ei pornea nu din impudoare, ci dintr-o filozofie a independenței exprimate cu ingenuă lipsă de control. Sultana, dincolo de temperamentul ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că el personal voia să meargă la substanța lucrurilor, să descopere ceva nou, fiind veritabil pasionat pentru știință, fie și în maniera lui cam naivă, în vreme ce Gonzalv strângea numai bibliografie, cu grija continuă de a găsi pe ceilalți în culpă. Voluptatea lui Conțescu de a dibui și dezlega enigme avea acest rezultat că sugera elevilor cu inteligență mai suplă asociații, care la unul din ei, eseist de mare merit, G. Călinescu luă forma unei adevărate filozofii a naturii. În scurt, maestrul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și Ioanide, căruia îi plăcea Virgil, se complăcea în entuziasmul extraordinar al lui Suflețel. "Cel puțin, zicea el, dobitocul nu-i apatic." - Foarte frumos! recunoștea și Aurora. - Ia ascultă aici! (Suflețel închidea ochii un moment ca într-un leșin de voluptate, căutând a se domina.) Felix qui potuit rerum cognoscere causas. " Fericit cine poate cunoaște cauzele lucrurilor." (Minunat!) Atque metus omnes et inexorabile fatum Subjecit pedibus. "Și pune sub picioare orice teamă și soarta inexorabilă." Strepitumque Acherontes avari! "Precum și clocotul avarului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bandă". Spiritul romantic de întrecere, orgoliul nu sunt în vederile noastre, disciplina și uniformitatea stând la baza concepției dinamice pe care o profesăm. Acesta e motivul pentru care am adoptat o uniformă de aspect militar și cizmele: luptă, disciplină, camaraderie. Voluptatea noastră e de a trăi ca numere de ordine, respingând întrecerile calitative pe care le cultivă comuniștii, cum mi-a spus Gavrilcea. Dimpotrivă, elementul mai slab, dacă este camaraderesc, se bucură de atenția noastră deosebită. Adoptăm într-asta spiritul creștin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
având caracter profund religios, fiind o formulă de luptă pe temeiul unui crez comun și al abnegației, ca și Ordinul Templierilor sau al Cavalerilor de Malta. Sentimentul de viață îl simțim în umilirea meritului personal. G. Călinescu De aci și voluptatea noastră de a ne supune și a suferi pedepse. Tata m-a surprins vărgat pe spate de frânghiile cu care am fost bătut la cererea mea, deși camarazii acceptaseră a-mi suspenda corecția. Am voit aceasta nu ca să mă îndrept
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să nu aibă alt scop, alt gând, nici o altă preocupare în afară de război (ital.). arbitru superior umanității, capabil de a sancționa? Apoi unica rațiune de a ne uni pe baza superiorității morale este de a recunoaște o ordine superioară animalității. Voluptatea de a muri, ca manifestare a vitalității, ar fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus de viață și de moarte în termeni curenți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mișcarea politică din întreaga lume. În prima fază a inițierii, instrucția consta din exerciții de disciplină și ierarhie (eram obligat să salut pe un elev dintr-o clasă inferioară mie, pentru că avea un grad mai mare decât mine: am învățat voluptatea supunerii), cântam în cor cântece de-ale noastre, stridente pentru mine la început, și în fine făceam marșuri. Cu greu mi-am procurat o pereche de cizme și pantaloni adecvați, și greutatea cea mai mare a fost la început de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se prezentă singură ca fiica lui Saferian Manigomian. Față de Ioanide, care veni și el firește la întrevedere, se purtă cu un tact surprinzător. Privirea ei nu înghețase, dar căpătase o nuanță de respect filial și o simpatie sublimată de voluptăți. Strânse mâna lui Ioanide fără turburare, înlăturîndu-i de la început orice panică. Nu folosi decât pluralul și împărți așa de bine interesul între Ioanide și doamna Ioanide, încît orice echivoc, de-ar fi existat, fu risipit. Ce se întîmplase? Sultana, fire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
metapsihice, de operele doctorului Rudolf Steiner, de tot ce avea referință la Gotamo Buddho. Propriuzis, Demirgian nu înțelegea nimic, însă duminica, după o săptămână de tocmeli și contabilitate, astfel de lecturi îi dădeau o senzație spirituală de șoc, sinonimă cu voluptatea de a se simți călare pe plesnetele motocicletei. Demirgian era senzual și printre covoare păstra culegeri de pornografii plastice chineze și japoneze, remarca prin vitrină, pe stradă, femeile cu un detaliu picant, nu priza trupurile macerate, ci carnația planturoasă. Afară de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
metafizic însemna un om care urmărea liniștea gândurilor sale, trăind într-o sferă abstractă, chiar când, spre a-și apăra această izolare, părea a coborî în prezent. Astfel, Hagienuș ședea numai trupește în casa lui Pomponescu, căutând o protecție pentru voluptățile sale intelectuale gratuite. Hagienuș mințea, nu-l interesa nici un eveniment, ar fi fost în stare să dea orice iscălitură de adeziune politică, numai să fie lăsat în pace. La fel Suflețel, mai contemporan cu Virgil decât cu Pomponescu. Omul metafizic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
seama, sub înrîurirea memoriului lui Tudorel, o modificare la care ajutase și șocul moral prin pierderea Pichii. Conștient n-ar fi voit să admită acest lucru, caietul ars i se părea o oroare, totuși sufletul i se alterase. Tudorel scrisese: "Voluptatea de a muri, ca manifestare a vitalității, ar fi un nonsens dacă viața, în accepția cea mai înaltă a cuvântului, n-ar fi transcendentă existenței fiziologice. Există deci o "viață" mai presus de viață și de moarte..." Ioanide nu era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rigidă, putând oricând face o farsă, a zvârli dantura sau a se mișca brusc. Pe urmă, pe măsura studiilor pozitive din școală, reprezentarea monstruoasă dispăru, dar acum Ioanide nu se putea acomoda cu ideea neantului. Căpătase insomnie de oroarea nimicului, voluptatea somnului îi era distrusă de frica de a-și pierde cunoștința prin adormire. Prin activitate îi trecură și aceste crize, și acum căuta, dimpotrivă, somnul ca o reparație, iar starea de inexistență i se arăta ca foarte posibilă. Leșinase de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu știa de un Carl Gromme din San Rafael, California. La întoarcere, casa lui i se păru pretențioasă și banală cu exhibițiile ei somptuoase. Ioanide cunoștea voluptățile simplității. Întrucât fapta lui Ioanide mergea în sensul pesimismului său, Pomponescu își permise a-i aduce laude. - Am văzut întîmplător, zise cu un mare și în parte afectat sentiment de blazare, ceea ce numiți dumneavoastră pagoda lui Ioanide. E un cottage
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
considerat mai puțin vinovat decât tine? În tot cazul, regret că nu te-am ajutat să fii protagonistul unei cauze mai bune. Condamnatul sunt eu. M-am crezut patriot și m-am dezinteresat de viața publică, m-am pierdut în voluptăți intelectualist ice și estetice (Ioanide se sfii, din pudoare, să adauge: și erotice), ca un Hagienuș sau un Suflețel. N-am fost mai înțelept decât Gonzalv Ionescu, care, ca să capete o catedră, ar primi reinstaurarea iobăgiei. Am crezut că arhitectura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]