2,754 matches
-
prin anul 10.000 lumea este condusă de un padișah, spațiul se pliază printr-un gaz portocaliu și viața depinde de mirodenie. Nenorocirea este că se pune la cale un complot Împotriva mirodeniei. La Împărat sosește navigatorul, Într-un samovar. Vrăjitoarea trebuie să plece. Navigatorul e hidrocefal. Pufăie. Scoate flăcări de aragaz, litere și rotocoale laser pe-o guriță răutăcioasă aidoma cu aceea a lui Predator, alcătuită din cîrlige cartilaginoase mișcătoare, deși e inteligent. El Îi spune Împăratului că fiul ducelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
situația unică de a zămisli (de nu cumva a și făcut-o) pe kwisatz hardenach, ce-ar putea fi Kyle MacLachlan, și i se atîrnă sau i se promite că i se va atîrna de gît gom-jabarul, care omoară animalele. Vrăjitoarea (Silvana Mangano, săraca) trage cu urechea, e rasă-n cap, supranumită Cucernica Maică, și-l supune pe Paul unei experiențe. Îi bagă mîna În cutia verde, ăsta rezistă și ea exclamă: „Kull vahad!” Numai că pe planeta Giedi Prime se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîntîndu-le un străvechi hit comanș cum i-a cîntat și lui Mulder la ureche În Dosarele X și l-a vindecat, și din nou merg cu mașina, otrăviți de reptile, de s-ar zări și luna tăiată-n două și vrăjitoarea călare pe mătură ai jura că-s Nicholas Cage și Laura Dearn străbătînd America viselor noastre despre Nato, care n-a venit În ’45, bine că n-a venit, că acum am fi fost chiar mai tîmpiți decît ei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de iubire emotivă, cu lupte crîncene, banzai, cascadorii, viraje, karate, spade sclipitoare Împlîntate-n inimi, și sînge, peste așteptări, o piscină Întreagă e umplută cu sînge ca să facă acolo baie mama soacră, cu un cazier de-un secol de mîrșăvii, e vrăjitoare iar filmul cu suspans, decoruri exotice, indiene, din carton, pietre uriașe din plastic verde, ce se prăvălesc pe neașteptate peste eroi și animale, monștri cu uluitoare elice și arcași orbiți de furie mînuind fără prea multă abilitate arcuri medievale dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de plăcere, de frig, din moși strămoși. În final Învinge binele și-al optulea samurai o duce pe prințesă, cu care tocmai se drăgălise-n lan Înainte s-o apuce-n cioc un șarpe mare și s-o transporte pînă-n brațele vrăjitoarei, pe o stîncă albastră, din polistiren, o duce așadar pe cal undeva, dar după ce distruge Castelul Răului omorînd la iuțeală vreo patru sute de soldați fioroși cu, n-o să credeți, două seceri pentru orz, arma lui secretă, că era fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
educative, să se asigure o pregătire școlară cel puțin satisfăcătoare. Dacă tratamentul nu a fost Început din timp, nu mai există nici o șansă de recuperare. Debilul iese deodată-n societate, iar În Evul Mediu este, uneori, ars pe rug Împreună cu vrăjitoarea, pentru a destinde atmosfera aceea Întunecată. Dacă oligofrenul Își Însușește limbajul oral și scris, este lăsat să privească telenovele ușoare, putînd ajunge să efectueze chiar unele operații stereotipe, În cadrul atelierelor protejate, precum munca la traforaj, la vîsle, la tomberon, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te-am revăzut. Și am șters-o, așa cum făcusem adesea În decursul ultimelor câteva săptămâni când mă pomeneam vorbind cu altcineva decât cu Lily, cu Alex sau cu părinții mei și nu mă puteam stăpâni să nu o bârfesc pe vrăjitoarea aia. — Hei, nu e cazul să fii prea jenată, a strigat el În urma mea În timp ce mă Îndreptam spre lift. Eu lucrez aici abia de joia trecută. Și cu asta a aruncat mucul Încă fumegând al țigării și l-a strivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un moment mai potrivit. Am izbucnit În plâns. Ilana a părut mai șocată ca oricând. — O, draga mea, vino Încoace! Îmi pare atât de rău! Nu am vrut să spun nimic rău. Ești o adevărată sfântă că o suporți pe vrăjitoarea asta, mă auzi? Vino cu mine. M‑a luat de mână și m‑a condus pe un alt coridor Întunecat către un birou. — Hai, stai jos aici un minut și uită cum arată toți proștii ăia. Mi‑am tras nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ilana o mărise la douăzeci și cinci pe treizeci și trei de centimetri. M‑am uitat cu atenție la ea câteva minute În timp ce Îmi frecam picioarele pe care mi le extrăsesem În sfârșit din pantofii Manolo. În poză părea timorantă și rea, exact ca vrăjitoarea la care mă uitam În fiecare zi. Dar În seara asta, la petrecere, mi se păruse tristă și destul de Însingurată. Chiar dacă aș fi pus poza asta pe frigider ca adaos la colecție și aș fi făcut haz de ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rozaliu și neted, aproape strălucitor... — Stai, spuse Kay punîndu-și mîna pe brațul lui Mickey. Bărbatul respiră adînc. Se puse pe rîs, apoi tuși din nou. — Să mă ia dracu’, zise el. Dac-o să găsiți vreun picior la capul ăla sînteți vrăjitoarele naibii. L-am pierdut În celălalt război. Piciorul lipsă era de plută. Peste toate, explozia care-l trîntise la pămînt nu era de la o bombă, ci de la o mașină de gătit cu gaz defectă. Se aplecase să pună un chibrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
drumul distihului în franceză ca și cum ar fi persiflat acea cunoscută reclamă de tip capitalist, de pe ecranele Televiziunii române libere, rămasă în memoria românilor, prezentând un cavaler medieval în armură, care năvălea într-un sabat vrăjitoresc, apostrofând vijelios: v-am prins, vrăjitoarelor! Reclama era știută, pentru ineditul ei, până și de cei ce nu aveau încă televizor, fiindcă o bătuciseră toate canalele de sute de ori pe zi. Domnule Vladimir, am să vă duc la un hotel-trufanda, un hotel nou al firmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strămoașele noastre găsiseră departe, pe un munte uriaș, o Piatră azurie, limpede și luminoasă, precum e primăvara Cerul cel de neatins. Mult s-au trudit ele ca, la porunca Reginei, să care Piatra aceea până în Cetatea noastră. Văzând-o adusă, Vrăjitoarele acelor vremuri s-au adunat în Consiliul suprem, s-au minunat de frumusețea ei și aruncând în foc prafuri magice și extrăgând, din meditațiile și din socotelile lor, esența înțelepciunii, prinseră adevărul că pe cât era Piatra de benefică și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înțelepciunii, prinseră adevărul că pe cât era Piatra de benefică și de arătoasă, tot pe atâta putere avea să aducă mare primejdie în Cetatea furnicilor. Asta dacă Piatra cea minunat de frumoasă ar fi intrat în stăpânirea unei singure furnici! Între Vrăjitoarele acelei vremi era Marea Farmazoană, cea care însuma toată înțelepciunea Lumii vietăților de pe Pământ și care întemeiase în lumea noastră, a furnicilor, Ordinul înaripatelor fără de aripi. Învățăcelele sale, după multă carte și pricopsire cu multă minte, în care intrau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
casa furnicii-discipol apăru, atunci, Marea Farmazoană, care-i spuse: ce vrei să faci, nesocotito? Apoi, fără multă vorbă și fără multe reproșuri, i-a smuls furnicuței sclifosite și necumpătate Piatra azurie din mână. Pe loc, le-a chemat pe celelalte Vrăjitoare, ducând Piatra, cu toatele, împreună, la locul ei din vârful cel înalt al Turnului făcut din piatră lucie ca oglinda. A fost mare tămbălău în Cetatea noastră în toată noaptea aceea... Iar pe furnica-hoață Marea Farmazoană a exclus-o din Ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit. Și de aici mi se trăgea, de la reverie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost Împreună, tânjeam necontenit după ea. Pe toate le facem, Adi... Vorbele astea, rostite Într-una din primele nopți, mă chinuiau Încă. Mai cu seamă că, Într-adevăr, le-am cam făcut pe toate. Eu, zdravăn, mișcându-mă neobosit În vrăjitoarea mea preaumezită, În toate găurile, pe toată pielea, În păr și pe față. Pe toate le facem, Adi... De n-ar fi acest ridicol Adi, chiar și acum, oricât de seren aș Încerca să mă simt aici, În pădure, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se poate spune că am dat de ea Întâmplător, fără vreun gând ascuns, cică. Mă dau mare, nu eram eu capabil de gânduri ascunse. Poate să-mi fi trecut prin cap că aș fi un bun consolator? Aveam antecedente. Cu vrăjitoarea tot cam așa Începuse. Avusese, sărmana, parte de o dramă, m-am pomenit eu că-i sunt alături. Dar nu cred ca acum, cu Cristina, să mă fi Împins de la spate asemenea tandrețuri. Nici nu prea aveau cum, de vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sexuale ale Cristinei. Și poate că aș fi vrut să aud că lucrurile nu stau tocmai așa, mai exact că lucrurile nu stau așa În privința lui. Fără să am până atunci parte de vreo legătură de lungă durată (cea cu vrăjitoarea nu ținuse decât vreo jumătate de an și nu luase niciodată Înfățișarea unei căsnicii de probă), Îmi Închipuiam (gândindu-mă tot la experiența cu vrăjitoarea, la faptele-mi erotice și la eșecurile de după) că numai sexul poate sminti o căsnicie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lui. Fără să am până atunci parte de vreo legătură de lungă durată (cea cu vrăjitoarea nu ținuse decât vreo jumătate de an și nu luase niciodată Înfățișarea unei căsnicii de probă), Îmi Închipuiam (gândindu-mă tot la experiența cu vrăjitoarea, la faptele-mi erotice și la eșecurile de după) că numai sexul poate sminti o căsnicie. De obicei, cel extraconjugal. Nici pe departe. Nici un fel de derapaj. Așa că am Început să derapez eu. Aducând eu În discuție sexul, trăgând o concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
impotența mea și-ar fi putut găsi leacul În mizeria presupusă de o aventură cu soția celui mai bun prieten. Numai o chestie cu totul nesănătoasă m-ar fi putut vindeca. Tot zbuciumul de care aveam parte după ce mă părăsise vrăjitoarea, toată zbaterea și toate scrupulele trebuiau Înlocuite de noile probleme morale pe care o relație cu Cristina le-ar fi presupus. Pentru ca imediat aceste (În definitiv) insolubile probleme să fie alungate, să găsesc În mine resursele unei masculinități amorale, animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de râpă. Dă-o-n mă-sa! CAPITOLUL X. ÎN CARE CELEBRUL ANIMAL JOACĂ ÎN SFÎRȘIT TEATRU Se vedea treaba că ăsta era destinul meu: să fiu părăsit de femei În mod inexplicabil. Sau mai bine zis fără nici o explicație. Vrăjitoarea o făcuse deja, lăsându-mă pradă presupunerilor. Dar Cristina? Ce presupuneri puteam face În privința ei? Fiindcă nici nu putea fi vorba să-i cer explicații. Nu aveam calitatea. Dar de la supoziții nu mă puteam abține. Oare cum se produsese metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Sorin picta, Florin stătea Întins pe șezlong și, În imposibilitate erotică, se lăsa masat de Laura. Eu eram pe cale să stârnesc comentarii cu câteva texte de ultimă oră, ceea ce nu s-a mai Întâmplat, fiindcă am zărit-o. Pe ea, vrăjitoarea, oprindu-mi inima-n loc. Trebuia să mă aștept la asta, vrăjitoarea era Îndeajuns de frumoasă și de frivolă ca să-și facă apariția acolo. Era doar o chestiune de zile. Deși poate că nu era. N-o mai văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lăsa masat de Laura. Eu eram pe cale să stârnesc comentarii cu câteva texte de ultimă oră, ceea ce nu s-a mai Întâmplat, fiindcă am zărit-o. Pe ea, vrăjitoarea, oprindu-mi inima-n loc. Trebuia să mă aștept la asta, vrăjitoarea era Îndeajuns de frumoasă și de frivolă ca să-și facă apariția acolo. Era doar o chestiune de zile. Deși poate că nu era. N-o mai văzusem de vreo doi ani, era ciudat - Într-un oraș mic ca Aradul -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întinsese cearșaful În apropierea salciei la umbra căreia noi făceam experimente artistice. Mi-a arătat-o Leac, făcând un semn cu capul așa, Într-o doară, indicând-o ca pe o nouă atracție. El nu știa de legătura mea cu vrăjitoarea, nu știa de dezastrul de după, n-a văzut nici cum mă schimb la față, Încremenesc. Era prea ocupat cu dezbaterea lirică. Dar când a băgat de seamă că stăm de vorbă - ea mă zărise la rându-i și mă chemase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă zărise la rându-i și mă chemase lângă cearșaf - , probabil m-a felicitat În gând. Deși n-am stat prea mult lângă ea, nu știam ce să-i spun, cuvintele Îmi stăteau În gât, când mi-a simțit stânjeneala, vrăjitoarea s-a acoperit cu un prosop. Eu m-am retras În salonul Laurei, am reușit să mă Îmbăt În doar o jumătate de oră, când am ieșit din nou pe plajă, vrăjitoarea nu mai era. CAPITOLUL XVIII. ÎN CARE APROAPE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]