2,152 matches
-
putându-se transforma în orice era cu neputință să nu învingă balaurul. Trebuia să-i găsească punctul slab și să-l înfrângă. Dar cum balaurul avea aceleași puteri, orice transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și balaurul îi va cădea pradă fără-ndoială. Vrăjitorul luminii devenise sceptic văzând că ceilalți apelaseră la puterile lor miraculoase
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
transformare era receptată și anulată cu puteri mai intense. Al cincilea vrăjitor, cel al întunericului, văzând nereușita celui dinaintea sa știa planul de atac: va lăsa un întuneric orbitor pe tot pământul și balaurul îi va cădea pradă fără-ndoială. Vrăjitorul luminii devenise sceptic văzând că ceilalți apelaseră la puterile lor miraculoase, dar fără un rezultat favorabil lor. S-a gândit la întunericul intens care nu a reușit să-l surprindă pe balaur și se gândea că arma lui, lumina va
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apă, foc, întuneric și lumină, au reușit să-l decimeze subit. Intrând în castelul din care unul urma să domine lumea, întâlniră pe rând cinci obstacole. Primul fusese un cavaler cu armură de titan și o sabie imensă. La vederea vrăjitorilor strigă din răsputeri: Plecați cât mai puteți! Nu! Răspunse Acoladus, împreună vom dovedi că suntem de neînvins. Dar nu a fost nevoie decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era o mare de nisipuri mișcătoare din care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la numai două ore după cea dintâi, aceea a simțurilor. Iar În intervalul acela era Încă posibil ca cel dispărut să fie rechemat la viață, prin riturile necromantice de rigoare. Poate că asasinul voia să fie sigur că nici măcar un vrăjitor nu-i va putea șterge cu buretele lucrarea, se gândi poetul. De acum, ceafa era descoperită aproape În Întregime. Mai trase Încă o smucitură hotărâtă și simți sub degete o mișcare, atunci când strânsoarea cea puternică Începu să cedeze. Apoi, masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Piero și semnase el Însuși procesul verbal de predare către autoritatea ecleziastică. Dar făcuse așa Încât să păstreze scrierile pentru o noapte la sediul poporului, ca să poată citi Grimorio (Cartea Umbrelor), Învățând, astfel, tot ce se putea despre diabolicul meșteșug al vrăjitorului. Cartea era scrisă Într-o limbă necunoscută, alcătuită din semne indescifrabile și din numere, probabil idiomul tainic vorbit de demoni. Nu dedusese mare lucru În afară de senzația unei totale confuzii mentale, a unei răsturnări perverse a rânduielii firești În expunerea fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așadar adevărat că, la Florența, sub privirea oarbă a cârmuitorilor, se țineau rituri de necromanție. Dar de ce simbolul fusese trasat pe perete, parcă pentru a contamina alegoria biblică din mozaic, și nu pe pământ, cum se spunea că Îl foloseau vrăjitorii În riturile lor? Se uită din nou cu luare aminte spre mozaic. Incizia deteriorase gamba stângă a colosului. Un mare număr de plăcuțe din teracotă zăceau pe jos, În mijlocul varului. Ceva sclipea printre fragmente. Un tip de pumnal cu lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
timp Încă mai era În viață. Probabil că Teofilo urmărise până la sfârșit mișcările asasinului, Înainte ca ochii să Îi fie arși de lichidul clocotit. Își imagină spectacolul Înfiorător ce avea să apară, odată Îndepărtat stratul solidificat. — Mai negi că un vrăjitor Își face mendrele În cetatea noastră? Îngăimă Bargello În spatele lui. Mortul părea să Își strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oricum, chiar fără intervenția lui Satan. Dante simți cum Îi sporește mânia. Așadar, acest eșec Îi Întrista pe ei, și nu dubla omucidere? Aruncă o privire spre fundul tavernei, căutând-o pe Antilia. Un grup pe ipocriți călăuziți de un vrăjitor, cu simțurile zgândărite de o târfă și asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul zidurilor, se uitau la mine cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând o mască din trestie și din sârmă cu două găuri pătrate pentru ochi. În urma lui veneau muzicanții și femei îmbrăcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
două găuri pătrate pentru ochi. În urma lui veneau muzicanții și femei îmbrăcate în rochii bălțate, cu falduri grele, care le ascundeau trupul. S-au pornit să danseze în fața ușii din fund, un dans primitiv, abia ritmat, doar se mișcau, apoi vrăjitorul a deschis ușița din spatele meu, stăpânii rămâneau neclintiți, privindu-mă întruna, iar eu m-am întors și am văzut idolul, i-am văzut cele două capete în chip de secure și nasul de fier, răsucit ca un șarpe. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam, râdeam întruna, cu sângele curgând șiroaie. Dintr-o dată s-au oprit, tăceau, nu vorbeam decât eu, toate începeau să mi se învălmășească în cap, apoi m-au ridicat, m-au silit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
frânghie, nu mai lungă decât lungimea pasului meu, și iar au dansat, de data asta în fața idolului, apoi stăpânii au început să iasă unul câte unul. Când ușa s-a închis în urma lor muzica s-a pornit din nou, iar vrăjitorul a aprins un foc din scoarță de copac și a început să țopăie împrejur, silueta lui înaltă se frângea de muchiile zidurilor albe, pâlpâia pe suprafețele netede, umplea încăperea de umbre săltărețe. A scrijelit pe pământ într-un colț, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
târât acolo, le simțeam mâinile uscate și ușoare, mi-au pus alături o strachină cu apă și o grămăjoară de grăunțe și au arătat către idol, iar eu am înțeles că nu trebuie să-mi desprind ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a bătut, și ele gemeau, apoi s-au dus și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu trebuie să-mi desprind ochii de la el. Atunci vrăjitorul a început să le cheme pe rând lângă foc, pe câteva le-a bătut, și ele gemeau, apoi s-au dus și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere, până ce n-a mai rămas decât una, foarte tânără, ce nu fusese încă bătută și care se ghemuise pe vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fusese încă bătută și care se ghemuise pe vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot mai strâns pe pumn, iar ea se răsturna treptat, cu ochii ieșiți din orbite, până când a căzut pe spate. Atunci vrăjitorul i-a dat drumul cu un țipăt, muzicanții s-au întors cu fața la perete, în timp ce îndărătul măștii cu ochi pătrați țipătul se umfla până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
până la nebunie, iar femeia se zvârcolea pe pământ, cuprinsă de un fel de criză, apoi, în patru labe, cu capul ascuns în brațele împreunate, a țipat și ea, dar înăbușit, și atunci, urlând întruna și neluându-și ochii de la idol, vrăjitorul a posedat-o repede, cu răutate, fără să se vadă ceva din chipul femeii, îngropat în cutele grele ale rochiei. Singur, cu mintea tulburată, am început atunci să strig și eu în neștire, da, am urlat de spaimă către idol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mușchi de carne vie și mlădioasă n-o mai răcorește, să uit de ziua când mi-am plătit cu limba nebunia. Era cald, cumplit de cald, seara se topea, sau așa mi se părea mie, aerul îmi înțepa ochii și vrăjitorul a intrat fără bască. Îl urma o nouă femeie, aproape goală sub o zdreanță cenușie, iar fața ei, acoperită cu un tatuaj care-i dădea înfățișarea zeului, nu exprima decât o nepăsare rea de idol. Viu îi era doar trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sub o zdreanță cenușie, iar fața ei, acoperită cu un tatuaj care-i dădea înfățișarea zeului, nu exprima decât o nepăsare rea de idol. Viu îi era doar trupul teșit și subțire, care s-a prăbușit la picioarele zeului atunci când vrăjitorul a deschis ușa ce dădea către încăperea din fund. Apoi vrăjitorul a ieșit fără să se uite la mine, zăpușeala creștea, iar eu rămâneam nemișcat sub ochii zeului care mă privea pe deasupra acelui trup încremenit, dar cu mușchii zvâcnind ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care-i dădea înfățișarea zeului, nu exprima decât o nepăsare rea de idol. Viu îi era doar trupul teșit și subțire, care s-a prăbușit la picioarele zeului atunci când vrăjitorul a deschis ușa ce dădea către încăperea din fund. Apoi vrăjitorul a ieșit fără să se uite la mine, zăpușeala creștea, iar eu rămâneam nemișcat sub ochii zeului care mă privea pe deasupra acelui trup încremenit, dar cu mușchii zvâcnind ușor, și când m-am apropiat de ea, fața de idol a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să urle, și idolul, fără să scoată un cuvânt, privindu-mă întruna cu ochii lui măriți, s-a răsturnat fără grabă pe spate, apoi și-a strâns încetișor picioarele, și le-a ridicat, îndepărtând treptat genunchii. Dar pe dată, bum, vrăjitorul mă pândea, au intrat cu toții și m-au smuls de lângă femeie, m-au bătut înspăimântător la locul păcatului, păcatul! care păcat, râd în hohote, ce e păcatul, ce e virtutea, m-au dus lângă zid, o mână de oțel mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu-ți fie teamă". Vai mie! Și dacă m-am înșelat iară! Voi, oameni, odinioară frații mei, voi, singura mea scăpare, o, singurătate, nu mă părăsiți! Dar cine ești tu, cu trupul plin de răni, cu gura însângerată, ești tu, vrăjitorule, soldații te-au învins, orașul de sare e în flăcări, ești tu, stăpânul meu prea iubit! Leapădă chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în care micul Buddha, ca un faur,/ dezleagă ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață./ Iubirea noastră-i va să zică/Precum e verdele-n urzică;/Precum un ceai de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață./ Iubirea noastră-i va să zică/Precum e verdele-n urzică;/Precum un ceai de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu-mi e... cum să-ți zic? mi-e toamnă, de-acuma în fine... de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă puțin. iubire, e vreme de ploaie; n-am chef nici să vii, nici să vin. Vrăjitor pe viață Eu sunt un vrăjitor pe viață; Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zic? mi-e toamnă, de-acuma în fine... de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă puțin. iubire, e vreme de ploaie; n-am chef nici să vii, nici să vin. Vrăjitor pe viață Eu sunt un vrăjitor pe viață; Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]