4,110 matches
-
o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc. Tu, albă tulipă, deschizi către mine Petale din floarea ajunsă-n soroc, Iar trupul tău țipă ca-n furci caudine Să soarbă licoarea ce-aduce noroc. În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine... Îți simt răsuflarea adiere de foc. Dintre toate Dintre toate iluziile, cea mai autentică și des întâlnită este FEMEIA... Dintre toate durerile, cea mai pustiitoare este săpată de FEMEIE... Dintre toate plăcerile
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
De data asta sper că mârțoaga ta aleargă mai repede. Nu-mi place să mă lălăi pe drum, chiar dacă ai început să-mi devii simpatic! - Îmi dau seama ce înseamnă în iadul vostru să îndrăgiți pe cineva! - În această noapte vraja se va rupe definitiv. În schimb noi doi putem rămâne prieteni în situații mai speciale! - se bucură dracul. Voi oamenii aveți în permanență nevoie de noi și în fiecare zi ne pomeniți numele! Așa că nu putem rămâne nepăsători la cerințele
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
o misiune de îndeplinit! A fost al principelui. Acum îți aparține! - Aici în mijlocul dracilor? - Dar noi suntem peste tot! Gata, nici pădurea și nici castelul nu mai sunt blestemate! Chiar și iazul, din această noapte, nu ne mai aparține! Gata, vraja s-a rupt! Împărăția noastră este cât cuprinde pământul! Crezi că n-avem și altceva de făcut decât să-ți păzim ție comorile și domeniile? Pătru Valdescu, principele acestor ținuturi, este stă-străbunicul tău. În turnul cel mare a făcut de
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
Dar ridică-te odată și strunește-ți armăsarul!... Au!... Cred că mi-a rupt o unghie! Merită să fac cârnați din el pentru neamul împărăției mele!... Leagă-l de stejarul ăla! Dacă nenorocitul pintenat dă „cucurigu” în sat, se duce vraja și-i vai și amar de neamul tău. Ștefan se ridică ascultător să nu înrăutățească și mai mult situația. La lumina fulgerelor își priponi armăsarul care sărea ca disperatul în două picioare și necheza ca un sălbatic. Prin întuneric zări
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
și să se bucure de frumusețea corpului tău, oricând își dorea. - Chiar? Revenită seara la hotel împreună cu soțul meu, m-am trezit speriată de rătăcirile mele... și de cele două lumi ce sfâșiau nebune noaptea... alungând liniștea minții mele. Ce vrajă ai aruncat asupra mea? Ce pot face să ascund cea de-a doua lume în care am rătăcit nebună pentru câteva clipe ce mi s-au părut o eternitate? Poate n-ai să mă crezi! L-am rugat să facă
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
Se recită de către poetul Radu Botiș poezia scrisă de Carmena Băințan-președinta Ligii Scriitorilor-filiala Maramureș, o poezie dedicată poetului Ion Șiugariu: „UNUI POET CĂZUT”: În tine doruri de sat veghează/ Întinse peste dealuri în Carpați. / Neîmplinit ți-e dorul, e o vrajă/ Departe ești, soldate, de-ai tăi frați./ Căci alba poartă te așteaptă iară/ În nemișcarea zodiilor reci./ Nu ți-ai uitat cărarea către țară/ Și vrei să-ți dormi aici somnul de veci. / Aș vrea să-ți împletesc cununa/ Din
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
cuvinte, o nouă ispita? Razele ei ușurel și-n a ta odaie s-au furișat Privirile ei somnoroase, încetișor te-au îmbătat Prin geam î-și coboară privirea-n spre tine Să-ți șoptească, c-o să te păzească bine. Sub vraja acestei priviri, un somn adânc te-a furat Liniștea-n al tau suflet încetișor s-a strecurat. Zâmbești în somn, un sărut nevinovat ? Te-au furat visele, chiar și de soare ai uitat ! Se apropie, să te acopere cu gingășie
LUNA de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377014_a_378343]
-
muzical armonic și estetic, ci exagerat de rigid, de zgomotos. De asemenea, dansul cuprinde o gestică febrilă, smulsă, nesentimentală, derutantă ca o vârcoleală, iar costumația decorează bizar și neelegant spectacolul muzical, ireparabil defectat și deposedat de feeria scenografică și de vraja muzicii. Locul fiecăruia, sub soarele muzicii este acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia, culturii sale, ca un pansament al inimii. După 1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș și încearcă să
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
de armuri și de pădure...” Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetație panteistă: „Mă las în timpul nopții să dorm culcat pe fân / Și să presimt cum vraja lactee-ncet mă ninge:/ Mă voi hrăni cu ierburi, cu fructe și parfum/ Și voi simți cum pacea înaintând mă-nvinge.” Înainte de toate , Tudor Vianu este un citadin romantic, privind orașul de pe fereastră: „De la fereastra cea mai înălțată/ Priveam orașul
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
descifrez turburarea ce o inspira prezența Profesorului Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
se spune despre o fecioară vrăjită, ce-n soare a văzut un june. Și privindu-l, a fost răpită. El, cu raze înșelătoare învăluia juna sfioasă. Pe trupul zvelt punea candoare, să pară cât mai grațioasă. Iar sentimentele iubirii, cu vraja lor înrobitoare, poartă în vălul fericirii pe pământeană și pe Soare. Altă legendă povestește despre vremea înșelătoare că, tot cu vrajă păcălește, ascunsă în raze de soare. Și Dochia a fost vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
raze înșelătoare învăluia juna sfioasă. Pe trupul zvelt punea candoare, să pară cât mai grațioasă. Iar sentimentele iubirii, cu vraja lor înrobitoare, poartă în vălul fericirii pe pământeană și pe Soare. Altă legendă povestește despre vremea înșelătoare că, tot cu vrajă păcălește, ascunsă în raze de soare. Și Dochia a fost vrăjită în primăvară timpurie, de vreme caldă, însorită. Ce-a transformat-o în statuie. Plecând cu oile la munte, nouă cojoace a îmbrăcat. Dar alergând după cornute, pe drum, la
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
mai sunt culori. Schimb măștile, Rămânând tot eu. Dar cine să observe? Doar îngerul căzut Zâmbește. Mă privește și adaugă spre final: Ti-am zis eu? Un alt castel se năruie printre flăcări: Dorinte, vise, speranțe... Toate ard cuprinse de vrajă, Actorii prind frânturi din realitate Îi vâd cum respiră, Mai trag două ațe, De plictiseală, poate... Cade o mască, Zgomotul ei mă face să tresar. Încă un joc, Încă un refren Și toate par astăzi trase la xerox Al naibii
XEROX de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377877_a_379206]
-
Ca jertfă-n chip fără păcat. După cum îi este splina porcului tăiat, de groasă, în omăt bogată-i iarna; cât de lungă-i, și geroasă. Cu păr, grăsime și sânge de la porci cu pielea neagră, se fac de făpturi nătânge, vrăji care norocul leagă. Că Ignat ar fi fost frate cu legendarul Moș-Crăciun, ritual duc mai departe, colindători de Moș-Ajun. Copii și adulți așteaptă an de an, Ignat să vin cu cârnați și carne friptă, cu șorici și cu slănină! Cu
RITUALURI DE IGNAT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377889_a_379218]
-
părul tău părul tău e valul prefăcut în unde, în care îmi ascund privirea când visez că am plecat pe mare, mister din lâni de aur cu miros de luncă; și amețit de valurile lui, mă cred cuprins de-o vrajă ce-i aievea, urzind firele destinului. luni, 8 septembrie 2014 eu nu știu cine ești, femeie eu nu știu cine ești, femeie, până nu-ți ascult dorul tău, atunci mă simt pribeag ca o pasăre în zbor nupțial și înmuguresc în mine veșnicii de pe
TRIPTIC POETIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377921_a_379250]
-
BLAGA EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea în flori, în ochi, pe buze ori morminte. Lumină altora sugruma vraja nepătrunsului ascuns în adâncimi de întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - și-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micșorează, ci tremurătoare mărește și mai tare taină nopții, așa înbogățesc și eu întunecată zare
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
o aibă în grija sa! Până la urmă sufletul tot în iad i-a ajuns. Măcar să fi profitat ca mine cât a fost în viață. Asta e! Găsesc altă naivă să-i predau ștafeta vrăjitoriei. Dar să-mi pregătesc ședința de vrăji. Chiar dacă împielițații fac nazuri, tot voi distruge familia lui Pătru. Până la urmă duhurile rele îi vor bântui casa și nevastă-sa va înnebuni. Ha, ha, ha! Nici nu știe ce-l așteaptă! Și aproape de miezul nopții hoașca își luă traista
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
ograda, întunericul retrăgându-se în dosul gardului. - Acum începe dezmățul! Cine mă vede așa să amuțească și să sluțească până la Rusalii când numai dansul călușarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
adusese pușca. Un moment soțul rămase uimit de reacția soției sale, zâmbi satisfăcut de îndrăzneala sa, apoi coborî scara de lemn: - Ieși din curtea mea, împelițat-o! - Ha, ha, ha! Nu aveți nici o scăpare.... Ha, ha, ha! Sunteți sub mreaja vrăjilor mele! - chicoti Buha continuându-și dansul. Pătru descărcă un foc de armă în aer de răsună valea. Surprinsă de reacția tânărului zgripțuroaica pițigăi: - Zevzecule, îți vor înțepeni degetele pe trăgaci! Tânărul trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
la locul tău și să asculți de acolo melodiile. La masa celor doi băieți discuțiile erau numai despre acea fată frumoasă, cu zâmbet cuceritor și bucle cărămizii. Deși se făcuse târziu băieții nu se puteau hotăra să plece. Era o vraja unică care îi ținea legați de scaune și mai ales de zâmbetul din fața lor. Dar și la cealaltă masă încercările tatălui de a părăsi localul se loveau de rugămințile fierbinți ale feței de a mai rămâne. Era ca un joc
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
păstrau urma unui zâmbet prea trist.Întunericul ascundea un obraz pe care lacrimile curgeau în voie... Scaunul era împins , cu grijă paterna de capul familiei. În acel moment băieții au înțeles jocul. Față cu părul cărămiziu nu vroia să distrugă vraja creată între ea și dansatorul refuzat. Niciodată piciorele anchilozate ale feței nu ar fi putut face vre-un pas de dans -pe nici un ring din lume! Față a vrut să lase în amintirea tânărului o imagine frumoasă, neurâțita de defectul
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
-și cerne-ncet făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina, Văruind bătrâna cale. Viscolele-și așezară Plapuma peste decor Și-i un timp de nu-i pe-afară Decât omul călător. E sinistru... Zici că este Vraja neagră a ciorilor, Ce dădură-ntâi de veste Avalanșa norilor. Moara,-n cer, după trei zile, S-a oprit din măcinat, Soarele, cu-n zmalț subțire, Scaldă țolul argintat. Dar în pacea matinală Se iscă un tărăboi, Când copiii merg
IARNĂ ÎN SAT de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378040_a_379369]
-
în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt nicăieri, dar parc'aș fi oriunde, Ca pârgul risipit într-o aromă, O infinită toamnă policromă, Sau ca un strop de soare prins în unde, Ori ca sărutul ... vraja doar rămâne Nectar pe buze pus să'nvie sațul, Sau mijloc încă necuprins cu brațul, Adânc cerșindu-și răscoliri hapsâne. Eu nu sunt eu, chiar de's plecat departe, Doar trupu-i sol, mi-e sufletul la tine. Nici depărtarea nu
SUNT NICĂIERI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378053_a_379382]
-
-mbraci, fecioară de patimi cu sânii de jar, mă arzi ca un rug pe sub piei de stejar. Și cade sub triste covoare de geruri, a ta legănare unduind roua-n ceruri, cu talpa-ți plăpândă dezvelind așternuturi, plutești ca o vrajă într-o mie de fluturi. Ești cea mai frumoasă ninsoare de maci! sub tine, eu tremur când m-acoperi, și taci! m-așez într-un crivăț sub cupola-ți de nea, și sânger a tine într-un bulgăr de stea
EȘTI CEA MAI FRUMOASĂ NINSOARE DE MACI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378079_a_379408]
-
apoi abandonându-se, și lacrimile. - Mai dă-mi o țigară! Îi întind pachetul cu un aer vinovat. - Scuze dacă am fost prea dur! - Stai liniștit, a fost super. Continuăm să ne bem cafelele și să fumăm în liniște. Momentul de vrajă a trecut. Revenim la problemele noastre cotidiene, de care nu scăpăm nici în asemenea momente: eu la plecările mele, destul de incerte, ea la orele ei de gimnastică și de dirigenție. - Știi, zice deodată, încă nu-mi vine să cred că
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]