2,111 matches
-
zona central-nordică, îndeosebi ariile urbane Port-Louis (20% din populația Mauritiusului), Beau Bassin-Rose Hill și Vacoas-Phoenix. "Evoluția populației la recensăminte (mii loc.):" Insula Maurițius, de formă aproape triunghiulară (lungimea maximă 72 km, lățimea maximă 53 km), are un relief de origine vulcanică, dat de un podiș presărat cu numeroase vârfuri și cratere vulcanice stinse (altitudinea maximă 828 m, Mount Piton), care coboară treptat spre nord, dar cade brusc spre coastele sudică și vestică. Cu excepția părții de sud, insula este acoperită cu lavă
Mauritius () [Corola-website/Science/298126_a_299455]
-
Bassin-Rose Hill și Vacoas-Phoenix. "Evoluția populației la recensăminte (mii loc.):" Insula Maurițius, de formă aproape triunghiulară (lungimea maximă 72 km, lățimea maximă 53 km), are un relief de origine vulcanică, dat de un podiș presărat cu numeroase vârfuri și cratere vulcanice stinse (altitudinea maximă 828 m, Mount Piton), care coboară treptat spre nord, dar cade brusc spre coastele sudică și vestică. Cu excepția părții de sud, insula este acoperită cu lavă pe mai mult de ⅔ din suprafață. Țărmurile, însoțite de recife de
Mauritius () [Corola-website/Science/298126_a_299455]
-
Independen Stet bilong Papua Niugini". Suprafață statului Papua Nouă Guinee este de 462.840 km(din care 9980 km reprezintă apele interne), ocupând jumătatea estică a Insulei Nouă Guinee(a doua ca mărime pe Glob) și cca 600 de insule vulcanice și coraligene, cum ar fi Arhipelagul Bismarck, Arhipelagul Louisiade, Arhipelagul Solomon și Insulele D'Entrecasteux. Papua Nouă Guinee este o zonă activă din punct de vedere seismic, fiind inclusă în zona "The Ring of Fire", activitatea vulcanică reprezentând 75% din
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
600 de insule vulcanice și coraligene, cum ar fi Arhipelagul Bismarck, Arhipelagul Louisiade, Arhipelagul Solomon și Insulele D'Entrecasteux. Papua Nouă Guinee este o zonă activă din punct de vedere seismic, fiind inclusă în zona "The Ring of Fire", activitatea vulcanică reprezentând 75% din totalul pe plan mondial. Este predominant muntos, format din 2 lanțuri muntoase, de origine vulcanică, ale insulelor principale, și prelungirea acestora în insulițele vecine. Activitate vulcanică există în Arhipelagul Bismarck(Mt. Ulawun, 2.305 m) și în
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Entrecasteux. Papua Nouă Guinee este o zonă activă din punct de vedere seismic, fiind inclusă în zona "The Ring of Fire", activitatea vulcanică reprezentând 75% din totalul pe plan mondial. Este predominant muntos, format din 2 lanțuri muntoase, de origine vulcanică, ale insulelor principale, și prelungirea acestora în insulițele vecine. Activitate vulcanică există în Arhipelagul Bismarck(Mt. Ulawun, 2.305 m) și în Insulele Bougainville(8985 km). Altitudinea maximă este în Muntele Wilhelm(4509 m). Câmpiile, în general mlăștinoase, se află
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
vedere seismic, fiind inclusă în zona "The Ring of Fire", activitatea vulcanică reprezentând 75% din totalul pe plan mondial. Este predominant muntos, format din 2 lanțuri muntoase, de origine vulcanică, ale insulelor principale, și prelungirea acestora în insulițele vecine. Activitate vulcanică există în Arhipelagul Bismarck(Mt. Ulawun, 2.305 m) și în Insulele Bougainville(8985 km). Altitudinea maximă este în Muntele Wilhelm(4509 m). Câmpiile, în general mlăștinoase, se află preponderent în sudul insulei. Este una tropicală, cu influențe montane și
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Henderson, la 16 km est de capitală. Orașul a fost creat după cel de-al doilea război mondial, în jurul unei baze militare americane. Honiara a devenit în 1952 centrul administrativ al teritoriului Insulelor Solomon. Arhipelagul Solomon cuprinde 100 de insule vulcanice și coraligene (fără insulele Buka și Bougainville, ce aparțin statului Papua-Noua Guinee) întinse pe o lungime de 2.000 km sub forma a 2 lanțuri paralele, orientate NV-SE. Cele mai mari insule: I. Guadalcanal: 6.470 km pătrați (aici
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]
-
Popomanisiu - 2331 m), Insula Santa Isabel: 4.662 km pătrați, I. Sân Cristobal: 4.660 km pătrați, I. Malaita: 3.885 km pătrați, I. New Georgia: 3.370 km pătrați, I. Choiseul: 2.540 km pătrați. Insulele Solomon sunt de origine vulcanică și cuprind aproape toate tipurile geologice de insule din Oceania. Din cauza așezării sale în așa-numitul Cerc de Foc al Pacificului, țara este afectată de cutremure și de activitatea vulcanilor. Cel mai înalt vârf muntos de pe cele mai importante insule
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]
-
și cuprind aproape toate tipurile geologice de insule din Oceania. Din cauza așezării sale în așa-numitul Cerc de Foc al Pacificului, țara este afectată de cutremure și de activitatea vulcanilor. Cel mai înalt vârf muntos de pe cele mai importante insule vulcanice este Makarakomburu (2447 m), pe Guadalcanal. În sud-estul îndepărtat se găsesc o serie de atolijoși. Pe insulele mai mari, unele dintre ele încă neexplorate, se află lanțuri muntoase înalte și abrupte, cu panțe săpate adânc în munte. Pe Guadalcanal, insula
Insulele Solomon () [Corola-website/Science/298146_a_299475]
-
durat expediția, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic, etnografic etc. Observațiile și reflecțiile făcute i-au permis nu numai formularea teoriei evoluționiste, ci și a altor teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifilor coraligeni, a insulelor vulcanice. Cu alte cuvinte, nu numai speciile evoluează, ci și Pământul se modifică în timp. Ca o recunoaștere a valorii sale ca naturalist, Darwin este numit în 1838 secretar al Societății de Geologie, funcție pe care a deținut-o până în 1841
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
drumul său spre Marea Adriatică. Cele mai mari cinci lacuri sunt: Garda (), Maggiore (, pe granița cu Elveția), Como (), Trasimeno () și Bolsena (). Țara se află la punctul de întâlnire între Placa Eurasiatică și Placa Africană, ceea ce conduce la o activitate seismică și vulcanică susținută. În Italia sunt 14 vulcani, dintre care patru sunt activi: Etna, Stromboli, Vulcano și Vezuviu. Vezuviul este singurul vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și vulcanică susținută. În Italia sunt 14 vulcani, dintre care patru sunt activi: Etna, Stromboli, Vulcano și Vezuviu. Vezuviul este singurul vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, , la nord-vest de Napoli. Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Vulcano și Vezuviu. Vezuviul este singurul vulcan activ din Europa continentală și este celebru pentru erupția sa care a distrus orașele Pompeii și Herculanum. Activitatea vulcanică a condus la apariția mai multor insule și dealuri, și există încă o caldeiră vulcanică activă mare, , la nord-vest de Napoli. Deși țara cuprinde Peninsula Italică și mare parte din bazinul Alpin sudic, o parte din teritoriul Italiei se extinde dincolo de acest bazin și unele insule sunt aflate în afara platoului continental eurasiatic. Aceste teritorii sunt
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
() sunt un arhipelag format din șapte insule de origine vulcanică din Oceanul Atlantic, relativ aproape de coastă de nord-vest a Africii. Insulele aparțin Spaniei, formând o comunitate autonomă a acestei țări. Insulele și capitalele lor sunt: Cea mai apropriata insula se află la 108 km față de coastă de nord-vest a Africii. Împreună cu
Insulele Canare () [Corola-website/Science/296742_a_298071]
-
construcție. Structurile astfel obținute au dispărut în totalitate. Cele mai vechi adăposturi descoperite până azi datează de 500 000 ani, fiind construite de Homo erectus lângă Chichibu, Japonia, unde s-au găsit urme de găuri într-un strat de cenușă vulcanică. Vestigii mai recente datează de acum 400 000 de ani și au fost descoperite în situl de la Terra Armata, în Franța, unde punctul de susținere al adăpostului din nuiele erau coloanele de piatră. În Asia de Sud-Est, cultura neolitică apare cu zece
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
grinzi ca la arhitectura greacă. Bolta și cupolele le-au permis romanilor să zidească spații mai mari, fără a folosi stâlpii de susținere intermediari. Romanii au inițiat utilizarea amestecului de beton în construcții, fabricat din var, moloz, apă și cenușă vulcanică, acoperind suprafețe mari. Acesta a permis dezvoltarea construcțiilor la o scară nemaiîntâlnită până atunci realizându-se clădiri monumentale ca: Panteonul, Colosseumul. Descoperirea betonului ca material de construcție va revoluționa arhitectura, stabilindu-se noi concepții spațiale. Construcțiile se realizează mai rapid
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
asemenea straturi îndeaproape cu diverse instrumente. Unele straturi sunt probabil compuse din particule fine deoarece ele par a se dezintegră într-un praf fin. Alte straturi se dezintegrează în bolovăni mari și deci sunt, probabil, mult mai tari. Bazaltul, rocă vulcanică, se pare că există în straturile care formează bolovăni. Bazaltul a fost identificat în numeroase puncte pe Marte. Instrumentele de pe navă din orbită au detectat lut (filosilicat) în unele straturi. Descoperirea de minerale hidrurate este una importantă deoarece ele se
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
este un sit arheologic, situat în stânga șoselei Arad - Deva, include mai multe zone de interes arheologic, atât pe un promontoriu, cu mai multe terase antropogene, cât și de jur-împrejurul acestuia. Este vorba de un promontoriu de origine vulcanică, cu o înălțime maximă de 245 m și cu diferență de nivel, față de luncă, de 85-90m, situat în dreapta Mureșului și la întretăierea a două văi ce vin dinspre Munții Zarandului. Situl este declarat monument istoric, . Cercetările arheologice întreprinse, cu unele
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
fiind pithoii, fructierele, cănile, castroanele și capacele, marea majoritate de culoare cenușie. Ceștile-opaițe, toate modelate cu mâna, sunt prezente în toată perioada. Uneltele și ustensilele sunt reprezentate de râșnițe, primitive ori de tip elenistico-roman, frecătoare, cute și lustruitoare din tuf vulcanic, piatră și gresie, de fusaiole și rondele din ceramică, de cuțite, ciocan și verigi de unelte din fier. Obiectivele cercetării 2008: continuarea cercetării Platoului, puternic afectat de instalarea unor antene de telefonie mobilă, depistarea unor noi zone de interes arheologic
Cetățuie, Săvârșin () [Corola-website/Science/317510_a_318839]
-
unui submarin, printr-un tunel aflat sub nivelul mării. Interiorul insulei amintește de sălașul în care căpitanul Nemo și-a ancorat definitiv submarinul "Nautilus" în alt roman vernian, "Insula misterioasă". Din cauza fumului care iese din insulă, aceasta pare a fi vulcanică; se dovedește însă că fumul este rezultatul unui șiretlic pus la cale de locuitori, pentru a ține departe ochii curioși. Periplul este relatat prin intermediul jurnalului ținut de către paznicul lui Roch, Gaydon (în realitate un inginer francez care speră să cumpere
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
est munții Saian. Spre sud se învecinează cu o depresiune stepică închisă de Altaiul Mongol. Altitudinea lor medie variază între 2500 - 2700 m. Partea lor vestică este alcătuită din roci sedimentare (gresii, conglomerate) și cristalin, pe când în vest din roci vulcanice. Zăcăminte de cobalt. Variază de la cea de stepă, la cea forestieră (nord) - păduri de cedru și larice, ce se extind către masivul Saian.
Munții Tannu-Ola () [Corola-website/Science/319603_a_320932]
-
să explice modul în care Bistrița a străpuns culmea Pietrosu - Giumalău pleacă de la premisa că inițial apele Bistriței, ajunse în Depresiunea Dornelor, se îndreptau către marea ce staționa în Depresiunea Transilvaniei, iar când calea apelor a fost barata de lanțul vulcanic al Călimanilor, în spatele acestuia s-ar fi format un lac, iar când apele lacustre s-au revărsat, Bistrița și-ar fi găsit actualul curs. Se pare totuși, că procesul de ridicare a culmii muntoase Pietrosu - Giumalau în calea apă Bistriței
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
putea modifica echilibrul de dioxid de carbon de pe planetă și ar putea provoca un efect de seră, sau suficiente deșeuri din piroclastic și alte materiale pot fi aruncate în atmosferă pentru a bloca parțial soarele și a provoca o iarnă vulcanică, așa cum s-a întâmplat în 1816, așa-numitul "an fără vară". O astfel de erupție poate cauza moartea imediată a milioane de oameni aflați la câteva sute de mile de locul declanșării, și, probabil, miliarde de morți la nivel mondial
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
au fost o serie de evenimente vulcanice ce au avut loc la Eyjafjallajökull în Islanda în martie-aprilie 2010. Activitatea seismică a început la sfârșitul anului 2009, vulcanul erupând după aproape 200 de ani de inactivitate la 20 martie 2010. A avut un VEI ("Volcanic Explosivity Index", „index
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]
-
avut loc la Eyjafjallajökull în Islanda în martie-aprilie 2010. Activitatea seismică a început la sfârșitul anului 2009, vulcanul erupând după aproape 200 de ani de inactivitate la 20 martie 2010. A avut un VEI ("Volcanic Explosivity Index", „index de explozivitate vulcanică”) de gradul 1. O a doua erupție, la 14 aprilie 2010, a cauzat întreruperi serioase ale traficului aviatic în mai multe țări europene. Eyjafjallajökull (pronunție AFI, ) este un ghețar din Islanda. Se află la nord de Skógar și la vest
Erupțiile vulcanului Eyjafjallajökull din 2010 () [Corola-website/Science/319127_a_320456]