3,553 matches
-
de altfel, un intelectual de rasă pură), despre unele aspecte ale societății noastre din ziua de azi. El, ca de obicei, un idealist sută la sută, care la modul declarat ar vrea să se delimiteze de tot ceea ce înseamnă manifestare vulgară, înțelegându-se în felul acesta, că respinge din start ca nonconforme cu viziunea sa asupra lumii tot ce trece dincolo de hotarul imaginar al artei adevărate, căuta acum să explice cum ar trebui (ehei!) să fie lumea croită după părerea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aplicare a sancțiunilor prevăzute pentru încălcarea regulilor. Ca un efect al anonimatului și sub pretextul libertății discursului, discuțiile și dezbaterile din cadrul comunităților online au adesea un caracter mai vehement decât cele nemediate. Remarcile antisociale, discriminatorii sau ofensatoare, utilizarea unui limbaj vulgar, instigarea la ură sau transmiterea unor mesaje publicitare nedorite (spam) sunt comportamente frecvente, cu un efect negativ relativ redus asupra participanților. Măsurile cele mai comune prevăzute pentru acest tip de comportamente vizează restricționarea sau interzicerea accesului persoanelor care le încalcă
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
un corp străin pe acești nou-veniți. Aceștia erau oameni cărora România ceaușistă era silită să le dea drumul, pe baza unor acorduri cu guvernu-l american. Ei bine, nouă, aceștia ni se păreau, cel puțin o bună parte dintre ei, cam vulgari, străini în limbaj și comportări, în moduri de gândire; ei, într-adevăr, păreau să aibă durități de comportament, o anumită neșlefuire, o ideologie din care care nu lipsea un anume naționalism, se adaptau parcă mult mai greu. Sigur, între timp
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
este acela de "nap porcesc": nimeni nu are voie să dețină acești tuberculi, chiar dacă sunt considerați o delicatesă. Deținerea unui abajur constituie o infracțiune majoră: "Unii refuzau să recunoască însăși natura unui abajur, afirmând că nu era decât un maidanez vulgar.[...] Funcționa autosugestia, evident. Câți vinovați n-au fost lăsați în felul acesta să scape cu abajururile care, pretindeau ei, erau altceva" (p. 13)410. Scribul, protagonist al primei părți, este funcționar al sistemului dintr-o țară fără nume, hotărât să
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
imaginea lumii în care evoluează personajele. - Particularitățile de limbaj și de stil constau în utilizarea unor termeni abstracți din sfera psihologiei, frecvența mare a monologului interior sau redarea reflecțiilor eroului în stil indirect/indirect liber. Romanul (fr. roman - limba populară/vulgară vorbită în Evul Mediu timpuriu în Franța), cea mai amplă specie a genului epic, este o narațiune în proză, cu acțiune complexă, desfășurată pe mai multe planuri, cu intrigă complicată, cu personaje nume roase. Subiectul însumează două sau mai multe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
trăirilor și neglijarea aspectelor peisagistice, de exemplu, ci mai ales o selecție atentă, subsumată unei viziuni profund morale. Astfel, se produce o purificare a realității în procesul de transfigurare a acesteia în arta clasică prin excluderea aspectelor urâte, josnice, grosolane, vulgare, imorale sau care pot genera interpretări imorale etc. Toate acestea țin, de fapt, tot de prelucrarea esteticii antice, care percepea frumosul artistic în liniile măsurii și ale ordinii. În acest sens, "secolul al XVII-lea va prefera spectacolele ordonate și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce se practica atunci, cu prelungirile grotești ale vechilor "jocuri de carnaval" și punctate de aparițiile stereotip ale arlechinului Hanswurst. 171 Alungarea clovnului de pe scenă nu s-a dovedit o sarcină ușoară întrucât publicul de rând încă mai prefera umorul vulgar și oarecum superficial al acestuia. În acest context, introducerea adaptărilor după piesele clasicismului francez a fost menită nu doar să asigure o calitate mai mare a reprezentărilor, ci și să impulsioneze dezvoltarea unui spirit critic în rândul publicului, care, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în orice caz ca un incurabil, ca un om pierdut pentru societate... mulți alienați sînt ținuți pe la casele lor, legați cu frânghii, bătuți, adesea sunt aduși în murdarul și umedul arest polițienesc unde stau încă două trei săptămâni, împreună cu criminalii vulgari și oameni imorali. În aceste aresturi, tratamentul bolnavilor alienați este cămeșa de forță și bătaia. Așadar, o asistență primitivă și chiar barbară a alienaților în azile; nici un fel de asistență pentru 4000 alienați care sunt pe afară iată bilanțul asistenței
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o muncă grea. Apoi s-a relaxat însă, ca și cum și ar fi spus: „Am lucrat destul.“ S-a relaxat scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și vulgar. El a reacționat extrem de negativ față de sugestia că toate acele construcții ideatice, care ilustrează epoca de aur a metafizicii, ar fi fost posibile doar deoarece lipseau instrumente de analiză logică și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe care o vedea drept ieftin scientistă. Wittgenstein credea că problemele filozofice sunt confuzii adânci și fascinante, iluzii transcendentale, și deoarece credea că ele trebuie să dispară abia în punctul culminant al viziunii, el nu le dorea eliminate în mod vulgar, la niveluri mai joase și de oameni nepotriviți pentru asta.“76 Practica filozofică a lui Wittgenstein reprezintă, fără îndoială, o ruptură cu tradiția. Este ceea ce se poate spune și despre filozofia lui Russell și a empirismului logic. Este un punct
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Orient. Cam toate cuvintele împrumutate atunci pe filieră turcă, referindu-se la civilizație și rafinamentul pe care îl implica, provin din vocabularul persano arab. Din păcate, multe cuvinte turcești, care s-au păstrat până în prezent, au, mai degrabă, un sens vulgar sau peiorativ... Și nu trebuie decât să ne gândim la funcționarul corupt care trândăvește prin tr-un birou. Așteaptă un bacșiș, peșcheș sau ciubuc pentru a-și îndeplini atribuțiile în fața cererii normale a unui cetățean oarecare. Maghiara a avut o soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Republicanii”, începând cu Rousseau, au criticat luxul și comoditățile vieții, vinovate de coruperea moravurilor și a virtuților civice. Raționaliștii au condamnat frivolitatea modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
existență individuală, la toate facultățile umane, fie ele mentale, afective sau estetice 31. Astfel, tot ce trăiește s-ar precipita spre un orizont dezumanizat și nihilist, populat de turme umane standardizate pe cât de inconștiente, pe atât de însetate de satisfacții vulgare. Sfera transcendentă a idealurilor, cunoașterea regulilor vieții de societate, dorințele de elevare spirituală, toate acestea au fost măturate de consumul industrial, de un univers devenit integral materialist. Societatea de hiperconsum și barbaria intelectuală, morală și estetică sunt totuna. Cultul eficienței
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau turistică s-a extins și în domenii altădată învăluite de venerație. Cu toate acestea, suntem oare îndreptățiți să calificăm stadiul hipermercantil ca fiind un univers „decadent”, rebarbarizat, nihilist? Barbarie estetică?tc "Barbarie estetică ?" Epoca noastră este martora invaziei imaginilor vulgare și pornografice. Este și una a mulțimii de happening-uri și de performanțe care, pulverizând țelurile frumosului și ale operei durabile, ridică principiul „fă orice”32 la împlinirea lui totală. Pretutindeni, străzile comerciale, locurile turistice, micile magazine de artă și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot atâtea variațiuni pe tema bucuriei de a trăi și a purei plăceri de a exista care aduc în scenă și în joc mult mai mult decât plăcerile vulgare, animalice, triviale? În această etică exigentă, voința ocupă locul cel mai important. Prin ea se edifică, pe calea rațiunii, reflecția, analiza, raționamentul, cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care recita incantațiile sacre ca o preoteasă... Divinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații, când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce există în afara
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
doar la clipă, în timp ce durerile sufletului ar cunoaște în plus suferințele și chinurile venite din trecut sau din viitor; ceea ce confirmă și spusele gânditorului parfumat: pedepsele aplicate celor vinovați se exercită asupra trupului lor. Dacă cirenaicii susțin ipoteza unei plăceri vulgare, grosolane - în imediatețea animalică și dinamică -, bestială, așa trebuie să gândim... În schimb epicurienii, mai fini, mai tolerabili, în ciuda hedonismului lor - ei aduc atât de mult cu niște asceți, încât ar fi niște amici aproape convenabili pentru platonicienii și stoicii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
făcut-o poștă cu toții, am dus-o cu mașina pe muntele Zuc, unde i-am tras un glonț În cap și am aruncat-o Într-un tufiș”), Faulques, care Încadra chipul lui Herak În vizorul aparatului foto (un chip insignifiant, vulgar, care pe timp de pace ar fi fost considerat propriu unui biet om), l-a lăsat pe Îndelete jos, fără să apese pe declașantor, cu certitudinea că nici o fotografie din lume, nici măcar imaginea și sunetul pe care În clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Șarpele a violat-o152. 9. Demiurgul pocăit Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Căința Demiurgului și punerea lui În slujba Pleromei reprezintă constante ale tradiției valentiniene conciliatoare. Opinia cea mai răspîndită printre specialiști este că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că valentinismul ar fi o formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar fi posterioară unei „faze acute” a gnozei radicale antiiudaice, și că ar deriva dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
formă „intelectuală” de gnoză, În opoziție cu gnoza „vulgară”; și că anterioară este gnoza „vulgară”, deoarece demonstrează un dispreț radical față de Demiurg, identificat cu Dumnezeul inferior al Vechiului Testament. De fapt, nu există nici o „gnoză vulgară”, Însă există destulă Învățătură vulgară. În cronologiile alcătuite de ereziologi - singurele de care dispunem, din păcate - nu se află nici un indiciu că poziția moderată valentiniană ar fi posterioară unei „faze acute” a gnozei radicale antiiudaice, și că ar deriva dintr-aceasta. Istoricul care intenționează să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și Valentin au fost locuitori ai Alexandriei; la fel și gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ai Alexandriei; la fel și gnosticul creștin Clement și marele platonician Origen din secolul următor, care mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai numea Încă Logosul - Sophia, cum făcea cu două secole Înainte Filon din Alexandria. CÎt despre existența unei „gnoze vulgare”, să lăsăm pe seama Învățăturii vulgare dovedirea sau infirmarea ei. Gnoza de care putem lua cunoștință, chiar deformată grav de ereziologi vulgari sau, lucru poate și mai grav, de traducători egipteni, este, În Întregimea ei, Înalt intelectuală. 18. „Dualism” gnostic? În ce măsură oare ipoteza generativă explică faptul că gnosticii erau exegeți platonicieni raționaliști ai Bibliei? Nu ne Împiedicăm În cele din urmă de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]