KorAP: Find »[drukola/base=zâmbet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...75 76 77 ...659 >

16,454 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

aceea a gîndit Mihai -, dar mi-au pus o tinerică, puțin mai pîrguită ca puștoaica asta, ceva între plăcintă "poale-n brîu" caldă și savarină proaspătă." Cu cinismul femeilor frumoase, exasperate de curtea bărbaților nedoriți, Maria Săteanu și-a reprimat zîmbetul ironic, despicîndu-l pe Mihai numai din privirea-i calmă. Nu mi-a plăcut piesa aceea a răspuns ea simplu, ca replică la privirea lunecată pe trupul ei. Personajul principal s-a purtat ca un bădăran, sugerîndu-i prietenei sale, în final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-o privire scurtă, parcă dezbrăcînd-o, pînă-i întîlnește ochii: goi și neclintiți, aruncați prin el ca printr-un geam limpede. Vă rog să ne scuzați, mergem să ne ocupăm locurile a spus femeia retrăgîndu-se, biciuindu-l pe Mihai cu un zîmbet ironic, să-i taie pofta pe toată viața de-a se mai lua de femei necunoscute. Auzi, sper că n-ai pus la suflet ce-a zis doamna Săteanu i-a șoptit secretarul literar după spectacol, cînd s-au întîlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții mai răsfoiesc presa literară, în speranța că-și vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai ia un coș, în care pune revista scoasă din buzunar, ocolește rafturile și ajunge lîngă doamna blondă, uitîndu-se la aceleași borcane pe care, nepăsătoare la tot ce-i în jurul său, femeia le cercetează cu o privire indiferentă și un zîmbet superior, de o bănuită satisfacție interioară. "Ar fi putut fi revista Teatrul, în care să mi se fi publicat, în sfîrșit, piesa propusă, și tot de-atîtea ori respinsă, în repertoriul cîtorva teatre, ori ar fi putut cumpăra o revistă literară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost despicată în două, brutal, de un gînd: "Eu de ce să vegetez la umbra unei căsnicii?!" s-a întrebat ea, ieșind din sala cinematografului, de la primul spectacol, într-o duminică, încurajată de vederea unor perechi împodobite în haine și-n zîmbete sărbătorești. Îi stăruia încă în minte cum, numai cu o zi în urmă, pe cînd se întorcea de la București, un tînăr a încercat, timid, să-i propună o întîlnire. Inginerul Vlad, "Valea Brîndușelor", serviciul Investiții i-a spus tînărul după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la drum. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ținuta femeilor de rasă, dar cînd o cunoști de aproape, mai ales după ce schimbi cu ea două-trei vorbe, îți dai seama că are o gingășie aparte; are un calm interior și-o mare blîndețe în vorbă și-n gesturi, un zîmbet ce-i sclipește spontan din ochi pînă pe buze o prezență care nu aprinde și nici nu răscolește patimi, dar, sigur, menține constant un foc odată aprins. O-le rîde Vlad. O cunoști așa bine? Voia să joace, la echipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acoperă peretele. În liniștea rămasă, doar clipocitul whisky-ului curs în pahare trădează prezența cuiva în acest decor, pe care Mihai începe să și-l închipuie pe o scenă, la ridicarea cortinei. V-am adus cafelele spune încet, plină de zîmbet, Maria Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Numai dacă mămica ta găsește sîrbă cu strigături pe disc stereo. Nu înțeleg. Întreab-o cînd vine de la serviciu. E-acasă, doarme probabil. Cu-atît mai bine. Întreab-o pe ea dacă să mai vin pe la voi! se înfurie brusc Mihai, amintindu-și zîmbetul superior al Mariei Săteanu de aseară, din barul-pivniță, ori pivnița-bar, a cărei amintire, de la jocul de lumini, gesturile largi ale lui Săteanu, batjocura Mariei, pînă la imaginea interiorului sofisticat și-a gîndului că toată instalația e făcută de sudorul uzinei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
însă... La naiba! se înfioară neplăcut. Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt cît bradu' ", spus mai mult în șoaptă, la fel cum tot în șoaptă îi vorbea și-n nopțile de iarnă cînd el, copil, nu reușea să adoarmă decît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent, de o totală nepăsare. Dacă peste cinci minute nu te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
divizia B, în plin pericol de retrogradare." Lui Vlad, înfierbîntat de-a binelea de calorifer, nu-i vine în minte decît înflăcărarea Sorinei și-și amintește vag rîsul ei frumos, cu toți dinții albi, care-i luminau și mai mult zîmbetul. "Ce-i drept, surîde el bucuros echipa de fotbal o fi ea proastă, dar fetele de la cea de handbal au niște picioare!... Cît pe ce s-o fac de oaie cînd..." Rîde încet, de unul singur, amintindu-și cum, trecînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin zăpada de pe trotuar. Aura, cu zîmbetul ei molcom, dac-aș fi insistat, poate..., dar nu-mi pare rău: am rămas bune cunoștințe -; prietena lui Vlad, nici douăzeci de ani, aproape adolescentă și Lazăr, plecat după afișe, pentru piesa mea..." Înainte de-a ajunge la teatru, Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
picior. Studenta sare de pe saltea, ia copilul în brațe, îl plimbă așa un timp, șoptindu-i tot felul de minciuni pînă tace, îl aduce la masă și începe o conversație cu amîndoi, pe limba lor, convertindu-le imediat plînsul în zîmbete cu întreg șirul de dinți mici dezgoliți. Afară, Lazăr și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că Natura ia parte la jalea omului!" -, ziua cînd, restabilit, intrat în grații, părăsit de proastă pentru că el era prea prost, dar deja inițiat de ea, ziua cînd, ca din senin, o femeie tînără, de o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu o siguranță de călău în gesturi l-a oprit în mijlocul aceluiași hol al Universității: Bonjur, Vincențiu, bonjur! A rămas perplex. Femeia a ridicat poșeta de lac pînă la nivelul sînilor, iar mîinile ei, grațioase, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în loc să dau o gustare și un pahar după spectacol celor de la teatru, am dat totul degeaba celor din cursa rapidă, printre care prietena lui Vlad o copilă pornită la drum de dragul lui; Aura ce privire senină și ce calm al zîmbetului în colțul gurii! și Lazăr totuși, unul din puținii, dacă nu singurul prieten, plecat la drum lung cînd soția lui e gata să nască, partener minunat de discuții, fie ele glume de ultima oră sau ce-a mai apărut nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șefă. Cînd ajunge în dreptul raftului cu băuturi, se oprește și privește lung șirul de sticle din care a spart ieri două. Bonjur! aude pe cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oboselii vizibile pe față, corect îmbrăcat, sigur pe el, siguranță ce o transmitea și celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul timid, adolescentin. O clipă, cînd buzele bărbatului i-au sărutat mîna, s-a cutremurat vizibil. Imediat însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu, timp în care și-a golit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la vizionări, și care, vorba maestrului, ne tratează cu refuz, ne-au tratat la fel și azi, cînd, evident, înzăpezirea le acordă circumstanțe... Mi-nchipui că-s toți, acolo, pe baricade. Un bărbat cu o figură prietenoasă, de al cărui zîmbet se leagă amintiri plăcute în sufletul lui Mihai, îl întîmpină cu mîna întinsă: Noroc, dom' Vlădeanu! Am zis doar că ne vedem la premieră, dar m-am grăbit și am venit la vizionare; să ajutăm, pe cît posibil, spectacolul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat pe scenă!?" Se uită roată, oprindu-și o clipă ochii pe genunchii Claudiei Butnaru, ridicîndu-i apoi, ca din treacăt, spre obraz: un piept frumos, feminin, un zîmbet condescendent și o privire fixă, spre afișele unor spectacole mai vechi. "Oare o invită și pe ea nenea Toader mîine seară la petrecere?... Are ceva din aerul superior al Mariei, minus ironia. Deși ce chestie ! -, abia acum, privind-o pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aș putea spune că trebuia să-ți port pică, să-i spun tatii ce cred, dar nu, eram, în sufletul meu, răzbunată, ba, uneori, mi-era milă de tine. Știam că n-ai să ajungi nici măcar să-i smulgi vreun zîmbet mamei. Te rog, chiar nu vrei să guști din coniac? Nu, mulțumesc îngînă Mihai. Știu că acum, tu, fiind crescut în același mediu ca tata, mă dojenești pentru că vorbesc astfel despre mama mea, care m-a născut, m-a crescut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din cauza coniacului, coniac ce-l simte puțin și el, de la paharul băut ai putea să-mi strigi că-mi place să critic, dar să și profit, dovadă c-am băut cu tatăl tău, c-am stat la masă seara asta... Zîmbetul lui, tocmai cînd Doina începe să se lumineze, are un moment de încremenire, după care, umbrindu-se, în amintire îi apare Maria, cu ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ironia ei, acuzîndu-l că vine să bea și să vîneze zestre, asemeni tuturor celor de o condiție morală foarte joasă. Bine, Mihai conchide Doina, întinzîndu-i mîna. Să rămînem într-un teritoriu senin. Cred că ai dreptate în privința bunicului, dar asta... Zîmbetul fetei îl înfioară pe Mihai și-l face să-i fie rușine de el însuși, că a putut să lovească în sufletul unui copil "nici nu pot vedea mai mult în Doina, și cred că aici e rădăcina neputinței mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreb: de ce? Cînd am văzut-o ieșindu-mi în față, pe culoar, între un ficus imens și ușa bucătăriei, în capotul ei superb, strîns pe talie, am crezut că picioarele îi pornesc direct din gît, zău! Înaltă cît mine, un zîmbet... Superbă! De ce nu m-oi fi dus a doua zi la întîlnire, de ce?? Hai că devii...! face profesorul un gest de respingere, fluturîndu-și mîna, dar, înainte de-a termina gestul, ochii lui se încruntă, răsunîndu-i în minte: "între un ficus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu pot să joc pe bani precizează el, ridicînd mîna de pe cărți. Ei, asta-i! Mă întăriți și..., parc-ai fi doamna dintre ficus și ușa bucătăriei, că numai ea are asemenea... spune profesorul nervos, apoi o drege printr-un zîmbet: Sînt femei care au o plăcere deosebită, sadică, să-i fiarbă pe cei ce le curtează... O cunoașteți pe femeia de care vorbeam? Mmm... S-ar putea ca-n mai multe case mari să fie cîte un ficus în fața bucătăriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]