2,178 matches
-
practică quasi-generală în ultima vreme. Tânărul nu pare mirat, ridică cu greu privirea din pământ pentru a spune, morocănos și plictisit „pentru că așa se face acum. Câți bani dați, de atâtea ori se citește”. Pe lângă rând, la rând și după. Zăbovesc o clipă pe lângă Catedrala Patriarhală, la intrarea căreia se formase acum un alt rând, secundar ; oameni care vor să treacă prin fața nișei din zid, acum vidă, unde este depusă în mod obișnuit racla Sfântului Dimitrie Basarabov. Apoi iau hotărârea de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în civil, cu haine groase, se vede că este pregătit să înfrunte frigul asociat unei așteptări îndelun gate. Pare de-al casei, este foarte sigur pe el, se adresează pelerinilor dornici de întâlnirea cu sacrul: „Mai repede, mai repede, nu zăbovim, ne grăbim, nu atingem obiecte voluminoase de raclă” și alte asemenea îndemnuri. Are rolul de a asigura fluiditatea rândului, iar controlul timpului total de așteptare depinde în mare măsură de el. Joacă rolul jandarmilor de la marile pelerinaje și, la fel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
celelalte acțiuni ale sale, gestul se înscrie bine în contextul general de „venerare continuă” a moaștelor. Comportamentul, gestul ritualic al celor care se închină la raclă, diferă în mod radical de cele practicate în timpul marelui pelerinaj din 14 octombrie. Oamenii zăbovesc în fața raclei mai multă vreme, contactul cu moaștele este mai îndelungat, mai profund și „personalizat”, aș zice. Unii dintre ei își pleacă fruntea, apoi capul pe pieptul Sfintei, ca și cum s-ar întâlni cu o mamă iubitoare, alții cuprind cu mâinile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lei. Spațiul din interior, interzis din cauza fragilității construcției, a fost luat în posesie și învestit cu proprietăți magice în această manieră mai puțin obișnuită. Pelerinii au plecat, dar din loc în loc se mai pot vedea grupuri de două-trei persoane care zăbovesc pe iarbă, ca și cum le-ar fi greu să părăsească incinta sacră. De ce oare nu vor să plece, de ce mai zăbovesc atât de mult ? La pelerinajele sub formă de rând, imensa majoritate se grăbește spre gară sau autobuze, de îndată ce are loc
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
manieră mai puțin obișnuită. Pelerinii au plecat, dar din loc în loc se mai pot vedea grupuri de două-trei persoane care zăbovesc pe iarbă, ca și cum le-ar fi greu să părăsească incinta sacră. De ce oare nu vor să plece, de ce mai zăbovesc atât de mult ? La pelerinajele sub formă de rând, imensa majoritate se grăbește spre gară sau autobuze, de îndată ce are loc atingerea de raclă, aici lucrurile sunt însă diferite. Scândurile pe care pelerinii le-au utilizat pentru odihna picioarelor au rămas
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Efectele nu au întârziat să apară. Televiziunea Antena 3 a difuzat în data de 17 octombrie 2011 un material intitulat „Mešugorje, în căutarea Fecioarei - un reportaj uluitor despre religie și credință”. Un alt indiciu al popularității crescânde, asupra căruia vom zăbovi mai mult, este un volum de mici dimensiuni, intitulat Pelerin ortodox la Mešugorje, autor Aurel Hasneș- Ciurdariu, publicat în anul 2006. Este vorba de o culegere de articole apărute de-a lungul anilor 2004 și 2005, mărturii de pelerinaj în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iluminare aduce salvator guvernarea cosmosului. Plânsul și râsul sunt răspunsuri limbice cu funcții sociale. The unloosen-d ocean/ of tears! tears! tear!1162. Plânsul comunică o emoție intensă ce poate schimba pozitiv starea sufletească. Oamenii se simt eliberați, tensiunile diminuă, simțămintele zăbovesc parcă precum aromele gustului în fundul gurii. Plânsul izvorăște din inspirație, distrucția vorbirii ducând la mutism. Râsul și plânsul sunt stări de prostrație ce aparțin timpurilor străvechi, de dinaintea esprimării propoziționale, ca un pod spre vorbirea transmisă telepatic, vorbirea fără vorbire, fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să i se supună. Astfel, cel ce are o natură pesimistă poate lucra asupra lui însuși și, cu timpul și cu forța voinței, să devină mai optimist în judecățile și comportamentul său. Poesia este din toate apele clare aceea care zăbovește cel mai puțin la răsfrângerea punților ei. Poesie, viața de mâine-n lăuntrul omului redefinit 1335. Din cele spuse mai sus, este ușor de înțeles că toate obișnuințele, bune sau rele, pe care ni le-am însușit de-a lungul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiul ei, dl. Alexandru Ciurea, la București (str. Vincențiu Babeș nr. 3, sect. 6).Va reveni în Fălticeni la primăvară. Se împuținează mereu oamenii de altă dată. Fugaces labuntur anni! Așteptăm cu bucurie venirea Dv. la Fălticeni, unde probabil veți zăbovi mai mult, pentru punerea la punct a expoziției Dv. permanente 129. Domnească, unde locuiau Irimeștii (vezi: Eugen Dimitriu, Jules Cazaban, SUCEAVA - Anuarul Muzeului Județean, vol. VI-VII, 1979-1980, p. 565-578). 124 În perioada când a funcționat la Institutul de Învățământ
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
desfășurați. Vă anunț că între timp a intrat în „Galeria oamenilor de seamă” cu un material ilustrativ copios, prof. V. Ciurea, precum și fostul său elev, geologul Nicolae Grigoraș. D-na Ciurea a fost la Muzeu împreună cu fiul ei și au zăbovit îndelung în fața exponatelor legate de memoria profesorului dispărut. Nu știu dacă Dl. Prof. Băcescu este în București, sau e plecat la vreo conferință internațională. V-aș rămâne îndatorat dacă ați avea amabilitatea să-i transmiteți omagiile mele. În speranța că
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
1986 Mult Stimate Domnule Niculăiasa, Am primit mai demult c.p. a Dv., trimisă din Vatra Dornei. Răspund abia acum, pentru ca misiva mea să vă găsească acasă. Nădăjduiesc că sănătatea nu vă ocolește, nici pe Dv., nici pe Doamna și că zăboviți cu aceeași pasiune la cele spirituale. În privința lui Oscar Pursch, am unele elemente, care sper să vă fie utile. Nu cunosc data nașterii, nici locul. Tatăl său, „papă Pursch”, a fost într-o vreme șef de fanfară militară la Pitești
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Îmi pare nespus de rău că trebuie să amân ideea venirii la Fălticeni cu serviciul 269. Mă încearcă nostalgia pentru locurile copilăriei și totul pare trist din pricina bolii care îmi frânge orice elan. Și cât de mult îmi place să zăbovesc printre cărți și documente! Îmi închipui că ați realizat noi lucrări de pictură. Sunt nerăbdător să le văd. Transmiteți cele de cuviință simpaticului Dr. Diaconescu 270. Respectuoase sărutări de mâini D-nei Tatos. Cu cele mai alese sentimente, al Dv. Eugen
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
ca să fie doar răul pe toată fața pământului. Să nu fie speranță de bine, de salvare, nici măcar după moarte; doar deznădejde și acceptarea sancțiunii morții atotputernice peste toți și peste toate. „Dar credința mea îmi spune/ că mult nu va zăbovi,/ printr-o tainică minune/ Crucea tot va birui!”, auzeam în surdină, în suflet. Ce simplă e sfințenia credinței! În toiul euforiei pe care mi-o dădea bucuria de a fi liber, începea să își facă loc ceva ca o grijă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îndărătnic, străine și misterioase. Holul de la intrare e întunecos și lipsit de noimă, cu excepția prezenței acelei oglinzi ovale de care am vorbit mai sus. (Obiectul acesta rafinat pare să radieze o lumină proprie.) Nu-mi plac scările (fantome ale trecutului zăbovesc pe trepte). La jumătatea scării, se ramifică o altă scăriță care duce la o baie surprinzător de spațioasă, cu ferestrele spre drum, iar din baie, în spatele unei ușițe ciudate, alte trepte duc la pod. Sala de baie are câteva plăci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a dovedit a fi o broscuță adorabilă. Am prins-o cu gingășie și am transportat-o prin pădure către mlaștinile acoperite cu mușchi din spatele stâncilor. Acolo a pornit-o agale. Cum pot supraviețui asemenea vietăți blajine și neajutorate? Am mai zăbovit un timp, până ce broscuța s-a îndepărtat, și m-am uitat la smocurile de mușchi roșcat și la flori, în special la coada-mânzului pe care mi-o amintesc din copilărie, și la acea ciudată floare galbenă care prinde muște. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mult mă iubea, deși Lizzie nu mi-a pomenit niciodată de sentimentele ei, nici măcar la început. Am socotit că a fost o purtare foarte elegantă din parte-i. Cât timp repetam Visul unei nopți de vară, privirea ei strălucitoare zăbovea asupră-mi, dorința ei o atingea pe a mea și tremura. Înțelegea și se supunea și, cu toate că (după cum mi-a spus mai târziu), știa despre legătura mea cu Rosina, trăia într-un paradis de suferință care, trebuie să recunosc, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
jachetă veche de lână, îmbrăcată pe dos. Am pornit-o din nou spre casă. Drumul spre hotel fusese plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor stele. Câțiva lilieci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să plece. Voia să fie prezentă la momentul anihilării. Aștepta clipa când rezistența mea se va face țăndări și, deci, neajutorat, mă voi întoarce către ea ca să mă ia de mână și să mă călăuzească. Dar de ce ținea James să zăbovească, nu-mi era limpede. De bună seamă, crezuse ce i-am spus, și anume că nu mai vedeam în Ben pe ucigașul meu. Poate bănuia că nu renunțasem la planul de a o salva pe Hartley, dar, la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Rosemary și de la Angie, precum și fotografia fetei inteligente și neîncrezătoare. Mi-am luat cina în fața focului și am stat un timp, încercând să citesc Aripile porumbiței, dar minunatul, magistralul său început nu a reușit să-mi capteze atenția. Lumina zilei zăbovea încă și puteam citi fără ajutorul lămpii. Am zăcut un timp, cu ochii înghețați, ascultând bubuitul mării și bătăile inimii mele. Începuse să mă cuprindă acea somnolență vecină cu coma. În mod cert, înotul schimbase ceva în mine. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rude și prieteni apropiați. Eventual, mă ispitea să analizez un fenomen care, în conștiința publică românească rămâne un fel de tabu căruia „lumea bună” îi întoarce oripilată spatele: violul conjugal, tot așa cum o face și în privința pedofiliei. În legătură cu ultima problemă, zăbovesc un moment, sprijinindu-mă pe un exemplu: un student făcea zilele trecute la seminar o prezentare a pedofiliei concluzionând că: a) este un fenomen postdecembrist și b) vine din import. I-am rugat pe colegii săi să răspundă confidențial la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
starea de adult, dar fără a avea alt rol decît cel de pregătire a stării de adult, pentru Rousseau vîrsta copilăriei are o mare valoare, îndemnîndu-ne să nu obligăm copilul să o părăsească prea repede, ci să-i îngăduim să zăbovească acolo cît mai mult posibil. În concepția precursorilor lui Rousseau, profesorul trebuia să stimuleze copilul, să-l facă să fie curios, să-i dirijeze atenția, dar, în același timp, trebuia să-l conducă neîncetat spre scopul întrezărit la capătul drumului
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
deloc o cale de acces, o pregătire, ci are o valoare în sine. De aceea, nu trebuie să ținem ochii copilului ațintiți spre ieșirea din această cale, îndrumîndu-l să o părăsească cît mai repede, ci, dimpotrivă, să-i îngăduim să zăbovească acolo cît mai mult timp. Iată care este noutatea pedagogică pe care Claparède a numit-o, fără exagerare, "revoluție coperniciană". Dacă, pînă la Rousseau, educația consta în pregătirea copilului pentru a deveni adult, de la el înainte, educația constă în împiedicarea
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
din toate timpurile (cu un admirabil dar de evocare), Florin Faifer demontează cu migală mecanismele interioare ale unei opere, trasează cu penel sigur portrete, fizionomii de autori, distribuie atent, subtil, observațiile de natură morală. E în mare vervă stilistică atunci când zăbovește asupra unor scriitori confini". Sau: " Mereu calm, surâzător, elegant, curtenitor, afabil, echilibrat, cu un suflet de o mare delicatețe, generos și îndrăgostit de lumea de vise și iluzii a artei, Ștefan Oprea mi se pare neschimbat, anii neîndrăznind să aștearnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cât se poate de firească: ce rol au toate acestea în viața, în creația unui scriitor? L.V.: Cele enumerate de tine (mai puțin drogurile, pe care n-am fost deloc tentat să le încerc) îmi plac încă și acum: mai zăbovesc în preajma unor beri cu prietenii, iar față de femei am o atitudine contemplativă, de privitor (destul de avizat, îndrăznesc să spun) într-o expoziție. N-am dus o viață de ascet, dar nici nu pot spune c-am fost un boem. Boemia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
obicei mămica și tăticul ar vrea să înșface ceva la repezeală și să fugă. Am văzut de multe ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în zona respectivă. Într-un magazin unde noi am făcut un studiu, timpul mediu de joacă pentru copii era de aproape paisprezece secunde - puțin probabil să stai atât de mult în fața unui raft plin cu cereale fără să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]