5,438 matches
-
fost Conducătorul, S-au pus la cârmă tot ei, comuniștii, Care-l pupau în fund pe Dictatorul. La Cotroceni, în Parlament, oriunde S-au pus de-acord cu legile votate... Că fiind la beci, apa să nu-i inunde, Că zac de bine și... imunitate. Acum, după mai multul sfertului de veac, Din vorbe aruncate-n van, doar una Îmi cade bine. E scris și-n zodiac: Sunt mai sărac și sclav dintotdeauna. ION NELU PĂRĂIANU Referință Bibliografică: SCLAV DINTOTDEAUNA / Ion
SCLAV DINTOTDEAUNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378970_a_380299]
-
față. Privirea-i era atrasă de fața albă și nemișcată care îi părea destul de cunoscută. Deținătoarea corpului întins de pe masa de operație îi părea foarte cunoscută... în final se recunoscu pe sine. Ce ciudat! Ea se privea pe sine cum zăcea întinsă -o masă însângerată de carne prin care patru medici hăcuiau, tăiau, coseau, toți concentrați, toți cu fețele acoperite de măști. Cum era oare posibil ca ea să fie cea de pe masă și în același timp... Privea scena de la nivelul
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
și sleit de puteri Urc pe scara de mătase a domului ceresc. Drumul e lung și greu, dar ce pot să fac eu Trebuie să ajung acolo viu sau mort Căci asta este idealul ce în mine port Decât să zac în fundul unei gropi Cu sicriul închis De o mie de ori e mai bine sus în Paradis DÂRA DE SÂNGE Altora le spun: priviți înainte, nu înapoi Dar eu mă uit mereu în urma mea O dâră de sânge mă urmărește
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]
-
mine și una de ceai - pentru ea, realizai că toate portretele semănau atât de izbitor între ele. Chiar și cu Ea! Ca o adevărată gazdă, începu să-mi dezlege șarada. Fusese, la vreo cinci ani de la absolvirea facultății, bolnavă rău. Zăcuse în comă neașteptat de mult. Doctorii, lipsiți de orice speranță, așteptau iminentul ei sfârșit. Despre familie?! Era distrusă! Și, când totul părea pierdut, își venise în fire! Uimise medicii prin prezența viguroasă afișată după aproape un an de comă. Ai
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
doar trebuia să cercetez atent și, dacă nu greșisem cumva muntele, meteoritul ar fi trebuit să fie pe undeva pe aproape. Copacii doborâți, cu rădăcinile scoase din pământ, rădăcini înalte cât casa și încărcate de pământ proaspăt scos din adâncuri, zăceau stranii peste tot în calea noastră, părându-ni-se ca după un cumplit cataclism. Unde era însă reperul cu pricina? Mi-am aliniat încă o dată reperele. În acel moment, mi s-a părut că recunosc un grup de copaci, așa cum
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
Erau prea înalte idealurile vieții mele. Și numai amintindu-mi de Adelina, ideea de-a mă însura în sat și de a trăi ca un gospodar la țară, îmi părea o curată nebunie, o profanare a idealurilor nobile care mai zăceau în mine și pe care le asemuiam cu un Univers frumos, măreț, plin de taine și scânteieri. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (4a) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
erau oșteni viteji fără seamăn, sârbii, fiind puțini, pierdură repede lupta, iar ultimele rămășite ale oștirii lor se risipiră în codrii și luncile Moravei. Otomanii puseră stăpânire din nou pe țară, umblând acum să jefuiască satele rămase fără apărare. Milan zăcu toată ziua pe câmpul de luptă, aproape mort, fără să dea un semn de viață. Veni seara răcoroasă, și-un vânt rece se porni dinspre apele Moravei. Acel vânt îl readuse în conștiență. Se ridică în coate, în genunchi, apoi
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
în: Ediția nr. 2021 din 13 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albastre (7) Pe la groapa plină de mistere s-au mai perindat multe echipe și multe elicoptere care au filmat și fotografiat, au măsurat și răsmăsurat totul. Dimineața zăceam încă la pat, în camera mea de la cabană, cuprins de febră și sfârșeală, speriat și deznădăjduit. Aiuram cu totul și nu mă mai interesau nici misterele cosmice, nici echipele de cercetători, nimic. În schimb, cu tăria care mi-a mai
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
unora cu brânzeturi sofisticate, dând prilej Solitarului să-și etaleze cunoștințele și preferințele printr-un îndelung expozeu, Patriarhul se-nchise în sine, redeschizând mental una dintre rănile sale cele mai adânci... * Umblase din doctor în doctor cu ea și, degeaba! Zăcea de mult timp pradă unei alternanțe între o trezie neputincioasă și un somn frate cu leșinul profund, în care cădea cu lunile și, din care sculându-se, nu vorbea, nu recunoștea pe nimeni, numai lanțuri de lacrimi i se scurgeau
CAP.7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379940_a_381269]
-
simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s-a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să-l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
iad... te omor..., te omor ... și eu... pe tine! Te... te aștept... cri... criminalule! au fost ultimele cuvinte ale lui Gavrilă, spuse cu greu printre gemete și icnete. Capul i-a căzut cu bărbia pe capota mașinii pe care-i zăceau mâinile întinse ca într-o ultimă îmbrățișare. Ochii îi rămăseseră deschiși. Părea că încearcă să vadă femeia din mașină prin parbrizul ușor acoperit de firave flori de gheață. Nu mai aveau puterea de a transmite nimic. Nici ură ori bucurie
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Stăteai culcat lângă mâna mea și eu îți Mângâiam ochii galbeni, pieziși, bună tainiță de Tandrețe. Crudă ca mușcătura de foame, iarna Când sub zăpadă geme iarba, când urmele Ospețelor sângeroase devin tot mai rare și tu cu Ochii strălucitori zaci nemișcat, așteptând frigul De pe urmă, sub mâna mea înflorește sângele pe Care ai vrea să îl sorbi, și dintr-o dată iarăși pagina Albă care îmi țiuie inaintea ochilor. Un deceniu și jumătate de ani pe altarul artei despart așadar cele
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
ești rablă, eu cioban și nu facem nici un ban!”, apoi apăsă pe accelerație și mașina plecă ca un bolid pe autostradă. La început nu-mi plăcu pentru că era distrat, doream să mă lase în pace să-mi ling rănile, să zac preocupat de gândurile mele, căldura din cabină mă moleșise și mă trăgea la somn. Din când în când priveam prin oglinda retrovizoare cum se depărta acel oraș de mine pe măsură ce urcam dealurile, luminile deveneau niște steluțe și blocurile îngrămădiri informe
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
cu minte îngustă,de fărădelegile dospite în umbrele uitării de care fără să-mi zică vreodată ceva,în adâncul meu am știut mereu că m-a iertat.Pieptănul cu care-mi slobodea cosițele în razele ucigătorului de boli,adică soarele,zăcea nemișcat sub omătul de păr în care-și oblodise buna frumusețea.Și cât era de frumoasă! ...-Bunico eu când mă voi face mare vreau să fiu ca matale de frumoasă! ...-Ai să fii mult mai frumoasă crăița mea!...Crăița mea
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
să-i dea, S-o ducă-n castel departe de lume, Că nimeni de la el n-o poate lua. Din nou Gunter se preface că pleacă, Iar Hagen, cu forța, comoara o ia, În Rin,la fund,o ascunde să zacă, Și nimenea,doar el, locul îl știa. Attila aflând povestea Krimhildei Și de marea frumusețea ce ea o avea,, Vine la castel să-i ceară reginei, Să-i fie soață și a hunilor stea. Gândind răzbunare,ea îl acceptă, Plecând
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
privești din cornul lunii, Să știi că m-aș muta-ntr-un nor Și mi-aș alege, poate-o floare Să mă mângâie-așa ușor Cu stropi grăbiți și c-o chemare De pescăruși, aripă-n zbor, Planând sub ploi, zăcând la soare, Abandonată pe- un șezlong, Sub stele și sub zvon de mare Castani sublimi bătând un gong. Sub cerul răbdător și-albastru Deși n-aud povești de dor, Mă-nvinge murmurul sihastru Dintre pământ și cer, de dup-un
GONG... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380430_a_381759]
-
ce sunt?-răcni el -Dacă nu știi, ești chiar pierdut. Du-te, că am treabă, mă faci să vărs! - îl împinse ea afară din bucătărie. Pe chiuveta de lângă ușă, nu se știe cum ajunsese acolo pentru că nimeni nu-l folosea, zăcea un cuțit mare, cu o lamă lungă, ascuțită. Pe el îl înfurie atitudinea ei și deschise iar ușa, cu intenția clară de a o lovi, de a o desfigura,de a o omorî. Ea împinse ușa cu piciorul cu atăta
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016. - Sunt eu, prea zilnicul muritor de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inima franța și suflet zăcând, Și-s față curată crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea Un om de-aici să-l vadă pe-afară Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
mănânce apoi să se-adape, ... Citește mai mult - Sunt eu, prea zilnicul muritor de rând,Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el,Cu lacrimi amare dar soare în gândCu inima franța și suflet zăcând,Și-s față curată crescută cu zel,Deschideți, vă rog!Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea...Așteaptă s-apară dar nu apăreaUn om de-aici să-l vadă pe-afarăSă-i spuie durerea născută
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
mâna să iau țigara. Când mi a tras un baston peste mînă am făcut pe mine de durere și am amețit. Auzeam așa ca prin farmec o voce care repeta mereu,, i-a țigara soldat,, Căzusem de pe scândura aia și zăceam cu cu capul în propia mea urină. Când la un moment dat m-am trezit într-un pat. -Cine murdărește patul de dimneață, înghite cearceaful cu spermă cu tot, striga alt nebun plimbându-se printre noi. În pat ! Executarea! Am
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
Acasa > Literatura > Proza > DACĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului Zăceai de ceva vreme. Cu fiecare zi care trecea parcă mă pietrificam, mă detașam de tine fără să vreau. Încet, încet, nu-te mai cunoșteam. La început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de
DACĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380552_a_381881]
-
dus gălețile în casă, apoi a cărat cu brațul crizantemele. Ce minunăție! Privindu-le a uitat pentru ce era ea în acea zi la casa părinților. Mirosul răcoros de flori de toamnă a pus stăpânire pe camera în care Timotei zăcea. Pe masa acoperită cu fața de masă albă din etamină, împodobită din belșug de cusături naționale în puncte roșii și negre, candela aprinsă de Aneta ardea cu flacără mică cât o gămălie de ac. Lângă candelă, sprijinită de vaza de
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Acasa > Literatura > Proza > LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrima cărei iubiri am fost eu? se întreba strângând în mână cuta cearșafurilor, sub care, acum zăceau cu capetele plecate amintirile. Ca o fantasmă, plutea prin camera goală mirosul stătut al iubirii din care mușcase atâția ani, fără milă. Încerca să adune, într-un ultim respir, patima cu care iubise, doar ca să-și sugrume avalanșa de întrebări
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
VĂ JUCAȚI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De vă jucați De vă jucați, deși nu-i timp de joacă Nu contemplați când marea se agită! Nici nu lăsați păcatele să zacă Și nefiresc să cădeți în ispită! De complotați câinește pe la colțuri Când frații se aruncă în vâltori Voi imbecil vă desfătați în porturi Și pentru voi e timp de sărbători Mulți navigați în ape liniștite Când din adâncuri ne pândesc
DE VĂ JUCAŢI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380618_a_381947]
-
vitalitate: când tandre și melodioase, când „surpate”de seismele neliniștilor interioare. Ideea poetică capătă contur, se desprinde de umbrele lungi ale serii, devenind emanație luminoasă care reușește să-ți umple sufletul de emoție și blândă înfiorare. Poetul vânează cuvintele ce zac în adormire în „călimara cu diamant”, acestea curg cu lejeritate, revărsându-se în albia alchimică, cu infinite reprezentări în conștiința estetică, așezându-se ca o ninsoare abundentă peste tumultul trăirilor,(expresie a unor permanente stări conflictuale), mobilizând cu lejeritate energiile
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]