3,296 matches
-
cu tentațiile coruptibile ale relativităților profane. Această ordine ce include imanentul învăluindu-l din ascuns dă sens și semnificație suferinței de natură spirituală, o postulează drept un act, o experiență maximală extremă prin intensitate dar care nu se consumă în zadar. Intuirea unei asemenea armonii absolute drept chip și formă de prezență vie a transcendenței dăruiește conștiinței elanul nebănuit al saltului peste propria suferință. Astfel, această conștiință devine nu numai mai profundă dar și mai puternică spiritual, mai aproape de transcendența în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dintre frații noștri ce ne-au primit cu bucurie. Cum să nu-ți lași și tu inima, ca și ceilalți, pradă descurajării ? Nu ne-au rămas decât deprimarea, speranțele înșelate și victimele ! Mi se rupe inima de sângele risipit în zadar. Cum am avut și câteva mici victorii strălucite, în care s-a luptat cu baionetele împotriva unei artilerii dirijate de aeroplane sau scoțând cavaleria în fața unui câmp și în bătaia tunurilor, ocupându-se, deci, cu o generoasă vărsare de sânge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa, mai mult de gust. La fiecare colț există tonete de zmrzlina - ce idee proastă! un cuvînt atît de țepos să numească această Înghețată enormă, al cărei gust vă face să vă scormoniți În zadar memoria afectivă după o referință. Magazine gigantice, pline cu haine, despre unele mărci ați auzit, despre altele nu - vă chinuiți să le țineți minte, ca să vă Îmbogățiți cultura de cetățeni ai sfîrșitului de mileniu. Probabil că cel mai mare șoc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine, cât de mult bine. Trebuie să mă ierți. Încetează cu balivernele astea, fir-ai să fii. Ascultă-mă! — Da. — Vreau să-ți pun o întrebare. Da. Ca, de pildă, „dacă există Dumnezeu“? — Nu, nu ca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nume, transcris prin consoanele YHWH. Pronunția sa exactă nu ne-a fost transmisă; ca urmare a unei interpretări restrictive a poruncii a treia din decalog (Ex 20,7; Dt 5,11: „Să nu spui numele lui Yhwh, Dumnezeul tău, în zadar”), israeliților le era interzis să-l rostească, cu o singură excepție, o dată pe an, în timpul ritualului „Zilei ispășirii” (yōm hakkippûrîm) când doar marele preot îl invoca în templu, în Sancta Sanctorum, (Mișna, Yom III,8; VI,2); drept urmare, nu ni
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cu o mișcare fermă îi trecu peste buze bețigașul de ruj. "Fulg-de-Nea" făcu o grimasă de silă și de panică, iar ochii i se înroșiră brusc de lacrimi. Lucian zări la încheieturile lui două mici manșoane pufoase agitându-se în zadar. Și tu, Lucian. Doamna Chivu îl eliberă pe Călin și întinse mâna spre el. Mama zâmbea amuzată și împăciuitoare, c-o umbră de îngrijorare în colțul gurii. Ședeau cu toții la aceeași masă, în lumina puternică ce venea de sub tavanul scund
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul lui legănat de fost prizonier de război, truditor în zadar pe pământul îndepărtat al Rusiei, în timp ce doamna Prodan se făcea nevăzută în casă, urmată de Neti. Dar Neti niciodată nu stătea prea mult într-un loc. Singură, ieșea pe ușa rămasă deschisă, străbătea veranda desculță și cobora cu băgare de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar-doar l-o vedea pe Toader venind... Când a primit scrisoarea, ea s-a dus cu sufletul la gură să-l aștepte la gară, dar...n-a venit. S-a dus și a doua și a treia zi, însă în zadar. De atunci, când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că în spatele porții este cineva care vrea s-o deschidă... „Cine-i acest bărbat îmbrăcat în albastru, cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
culoarea roșie, Biscornet a cercetat cu mare interes bucata de fier. A oftat din răsputeri, a mare necaz. Și-a lăsat brațele să-i cadă de-a lungul trupului vlăguit și s-a jeluit, cu voce tare: „Totul e în zadar!” între dorință și realitate era o mare diferență. încăpățânat, fierul nu era dispus să cedeze prea ușor intențiilor meșterului. Cu toate acestea, omul nu s-a dat învins. A luat-o de la capăt, cu puteri sporite parcă. Spre ziuă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
nimicnicia vieții de pe pământ. Una dominată de vanitate, egoism și mizerie. Efemeritatea gloriei terestre. În acele ultime clipe, Biscornet se căina și se umilea, regretându-și păcatul săvârșit într-o clipă de slăbiciune omenească. Diavolul, simțindu-se învins, zăngănea în zadar lanțurile încinse. Prin intermediul Sfintei Fecioare, îngerul fericirii ieșise biruitor. Dar, în cele din urmă, dreptatea lui Dumnezeu a hotărât ca Biscornet să fie trimis în Purgatoriu, el neputând fi în întregime iertat de păcatul săvârșit. Se spune că, de atunci
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie. De departe, mi s-a înfipt în ochi lumina din fereastra încăperii mele. Privirea a prins să cotrobăiască prin toate cotloanele poate-poate a descoperi măcar vreo umbră. În zadar, însă. Am grăbit pasul și, înainte de a apăsa pe clanța ușii, am așteptat câteva clipe, doar-doar oi auzi vreun semn de viață din interior. Cea mai desăvârșită liniște! Atunci, cu pornire disperată, am deschis ușa... Nici cele mai îndrăznețe vise
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
săi. Și în fiecare săptămână, fără știrea tatălui său, se îndatora tot mai mult și apoi risipea totul în câteva zile. Cămătarii îl împrumutau întotdeauna, pentru că tatăl său avea mari bogății și întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Și în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul. În zadar îl ruga stăruitor să înceteze destrăbălările fără sfârșit și să se ducă la câmp, ca să supravegheze munca slujitorilor săi, pentru că el niciodată nu asculta mustrările lui. Și fiul
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
mai mult și apoi risipea totul în câteva zile. Cămătarii îl împrumutau întotdeauna, pentru că tatăl său avea mari bogății și întotdeauna plătea răbdător datoriile fiului său. Și în zadar a încercat tatăl cu vorbe blânde să își mustre fiul. În zadar îl ruga stăruitor să înceteze destrăbălările fără sfârșit și să se ducă la câmp, ca să supravegheze munca slujitorilor săi, pentru că el niciodată nu asculta mustrările lui. Și fiul mereu îi promitea orice, dacă el îi va plăti din nou vechile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în cartea trupului, a sufletului și a minții voastre. Adevărat vă spun, nici o faptă bună nu rămâne nescrisă în Cartea ce se află înaintea lui Dumnezeu, chiar de la începutul lumii. De la împărații și de la guvernatorii voștri puteți adeseori aștepta în zadar răsplata, dar toate faptele voastre bune vor primi întodeauna proporțional răsplata de la Dumnezeu, mai ales atunci când aveți mare trebuință. Și când veți veni în fața lui Dumnezeu, îngerii Săi vor purta mărturie pentru toate faptele voastre bune. Și atunci Dumnezeu vede
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
venele groase hrănite cu sîngele de cerboaică al iluziei. Dezlegat cum stai și fără de Împotrivire, dezlegat de harul tatălui, Încercînd În genunchi, Încercînd zadarnic ghemuit pe țărm să spargi pîntecele peștelui, mînuind cazmaua ca cel mai desăvîrșit gropar Încercînd În zadar să frîngi cîntecul de lebădă al proniei. SÎngele e tot mai Înghețat, cazmaua din ce În ce mai tocită, țărmul tot mai departe, răspîntia care duce la cifra ta duhnește din ce În ce mai tare a moarte. Am să te arunc unui carnaval
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ajută să trăiesc în prezent? Cu ce rămân dacă alung amintirile? Nu rămân cu nimic. Rămân cu pereții scorojiți ai gării, cu ciorile, cu tufele de oțetari care cresc lângă peron. Nu, domnilor, nu pot să urmez această poruncă. În zadar mi-am dat-o. Trebuie să-mi amintesc. Cineva mi-a povestit odată că se întorcea din alt oraș într-un autobuz plin de miros și de zgomot. La un moment dat, zgomotele au reverberat, amintindu-i leitmotivul unui film
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dăruită unui prieten sau aruncată." Ușor de zis. Am ascuns tabla acasă, ca să n-o mai văd, și am încercat să nu mă mai gândesc la șah. Căutam treburi care să-mi ocupe întreg timpul și să mă obosească. În zadar. Ajunsesem chiar să am unele tulburări psihice și mă credeam un incurabil. Norocul meu a fost că tocmai atunci mi-a căzut în mână o povestire a lui Zweig despre un jucător de șah care a înnebunit tot așa, jucând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp nimeni din frizerie n-a întors privirea spre locul acela. Ca și cum tot ce vedeam și auzeam erau născociri ale imaginației mele. Pentru ceilalți, femeia aceea tăcea în continuare la garderoba ei sau plecase. Înțelegeți? Țipătul ei nu exista. În zadar țipa, nimeni nu vroia s-o audă. Inclusiv eu, de fapt. Căci în tot acest timp nu m-am sculat de pe scaun să mă întorc. L-am lăsat pe frizer să mă tundă mai departe. Și numai după ce femeia s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
singur dintre cei de-acolo s-ar fi întors spre ea și i-ar fi zis ,,Ce vrei? De ce țipi?" probabil s-ar fi oprit. Ar fi dat o explicație sau ar fi plecat. Dar așa, văzând că țipă în zadar, a țipat și mai tare ca să fie auzită. Se simțea probabil ca sub un clopot de sticlă din care privea lumea care își continua mișcările netulburată. Ea vroia să iasă de sub clopotul de sticlă, să-l sfărâme și n-avea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rezultat. Poate ca să scape de mine, unul mi-a dat într-o zi o adresă vagă, un nume de stradă de la marginea orașului. M-am dus acolo. Era o stradă nenorocită, sordidă. Am intrat din casă în casă întrebînd. În zadar. A trebuit să renunț. Ceva se schimbase însă definitiv în viața mea. Mai exact se zdruncinase. Am început să mă duc la tribunal să asist la procese. M-am apucat să studiez și dosarele unor procese încheiate demult. Aveam un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a repetat curând și, treptat, a devenit zilnică. Am început să fiu atent, cercetam cu grijă de la colțul străzii, și chiar de mai multe ori, moneda pe care vroiam s-o dau, ca să mă asigur că era bună. În zadar. De fiecare dată, abia făceam câțiva pași, îndepărtîndu-mă, că mă auzeam strigat, iar îmblînzitorul îmi dădea înapoi o monedă cu chipul lui Robespierre, pretinzând că i-o dădusem eu. Atunci am început să mă tem să mai ies. Nici asta
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-ți că dincolo de pădure e o autostradă pe care mașinile trec în goană. Dar nici una nu oprește. Toți sânt grăbiți. Nimeni n-are timp de pierdut. Trec ca și cum nu ne-ar vedea. Și poate că nici nu ne văd... În zadar le facem semn. Noi nu existăm pentru ei. Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se oprește, moare. De aceea, toți trebuie să fie surzi. Piciorul pe accelerator și privirea fixă pe șoseaua
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]