3,317 matches
-
fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prostituate În fiecare cameră, la fiecare etaj, prostituate care probabil nu-ți refuzau niciodată banii, dar care, cu toate acestea, Îți discreditau performanțele. Când se Întorsese de acolo se simțea murdar și slăbit. — Mă spionezi? a Întrebat. — Ce? a râs zgomotos Zeliha dându-și seama că făcuse, fără să vrea, o descoperire. Ești atât de prost. Puțin Îmi pasă dacă te duci la târfe, e problema ta, mă doare-n cot. Jignit, Mustafa a simțit dintr-odată impulsul de-a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe pernele de pe podea, atât de Înghesuiți unii În alții, Încât umerii li se atingeau. Au salutat fără cuvinte și au plâns strident; toate femeile acelea care puteau fi atât de tăcute când erau singure, dar care erau atât de zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se mai gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte o tavă cu mâncare; bucătăria era Înțesată de cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se chiar deasupra perdelelor, ca un cap de marionetă, capul tatei În rolul jandarmului! De cînd stătea acolo să se holbeze la mine? Cu pălăria lui brună bine Înfundată pe cap, l-ar fi putut interpreta pe Maigret. În ambianța zgomotoasă de la Flore, unde nu mai era nici o masă liberă, am auzit glasul mamei: „Casimir, ți-ai uitat pălăria! O să răcești!“. Ce căuta pălăria lui Casimir Weyergraf pe deasupra perdelelor de la cafeneaua Flore În noiembrie 1959? Totuși nu eram un artist sovietic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sacou unsuros și cu unghii murdare. Acesta era singurul care nu purta salopete muncitorești. Ochii săi ageri și calculați îl măsurară pe Porfiri din cap până-n picioare. ă știți Schtoss? spuse bărbatul, în sfârșit. ă Schtoss? Cine este Schtoss? Râsete zgomotoase și nereținute izbugniră în jurul mesei. Unii chiar bătură din pumni. Hilaritatea se curmă, iar privirile se îndreptară asupra bărbatului în sacou cu o așteptare nervoasă. ă Nu știu, spuse Porfiri. Nu prea sunt un jucător de cărți. ă Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prietenului său și văzu de asemenea cearcănele de sub ochii acestuia. ă Fumezi prea mult, spuse el. Porfiri ținu fumul în plămâni. Își apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim Fomici. ă Mă ajută să gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa. Mulțumit de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mine, este vorba de flatare și nesinceritate. Nu mă îndoiesc că dumneata numești asta psihologie. ă Chiar așa să fie, Ilia Petrovici? ă Nici măcar acum nu poți fi cinstit cu mine când mi-ai cerut să fiu onest. Porfiri exhală zgomotos pe nări. ă Poate că ai dreptate. Este interesant să mă văd prin ochii dumitale. Nu îmi zugrăvești un portret prea măgulitor. ă Eu nu flatez. ă știu, știu. Asta este metoda mea. Iartă-mă. Mă recunosc în toate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ce vrei să spui? ă Vreau să spun că nu suntem în stare să vedem clar până acolo. Bâjbâim cu toții. Câteodată apar anumite figuri. Poate câte unul din noi este în stare să distingă trăsăturile unei fețe. Salitov se relaxă zgomotos. Se aruncă pe spate și contemplă pentru o clipă analogia lui Porfiri. ă Prostii, stigă după ceva vreme. Încă încerci să îți bați joc de mine. Nu vrei altceva decât să îți păstrezi secretele de teamă că le-aș afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dar aveți tot dreptul să întrebați: De ce ar trebuia ea să se apere?) Ea este moartă. Portopopov a omorât-o și nu a negat asta niciodată. Iar acum, chair acest Protopopov este achitat, iar achitarea sa este primită cu aplauze zgomotoase. Asemenea lucruri se pot întâmpla în Franța, când însă nevinovații devin vinovați, când criminalii umblă liberi, niciunul dintre noi nu este în siguranță. Tolkachenko auzi ușa de la stradă clicăind. Sări pe loc în picioare și se ascultă încordat pașii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apoi se înclină. ă Să aveți o zi bună, se auzi pe o voce, ușoară, ironică și aprope familiară. Tolkachenko nu reuși să răspundă nimic și simți castraveții răsculându-se în stomac. Obrajii i se umflară și scăpară un râgâit zgomotos și reverberant. Figura traversă culoarul și își continuă coborârea. § Tolkachenko era poziționat încă în fața ușii lui Govorv când îl auzi pe Iakov Borodonici întorcându-se. Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un tip Înalt, cu o statură atletică - Henry Rohn, vicepreședinte pe Wall Street și văduv, În vârstă de treizeci și opt de ani, care o invitase odată la o piesă pe Broadway și, după aceea, o dusese la o cârciumă zgomotoasă din apropiere, să bea ceva; după câteva pahare devenise atât de extremist (palestinienii sunt niște animale stupide, America ar trebui să bombardeze tot Orientul Mijlociu; ar trebui să aruncăm rapid bomba nucleară În Iran, abia dacă ar avea vreun efect - uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu o actriță de culoare. Venise la New York nu doar pentru a pune bazele unei firme gemene, ci și ale unei noi vieți duble. Steve Landau, un finanțist bondoc, care o invitase să bea ceva și apoi Începuse să soarbă zgomotos din paharul ei. Când Îi spusese că nu Îi plăcea lucrul ăsta, Îi răspunsese: — Ei bine, am plătit pentru el. Atunci ea se Întorsese și Începuse să discute cu un alt bărbat de la bar, care se Întâmplase să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sendviș Împachetat În hârtie. O speria figura lui vicleană, dar se stăpâni. Dacă ești atât de nou În branșă, crezi că ne poți duce la Muzeul Societății Asiatice? Întrebă Desert Rose din spate. Apoi se uită la bărbatul care mesteca zgomotos lângă ea și adăugă: — E foarte important să ajungem repede acolo! — Nici o grijă, doamnă. — Sunteți sigur? — Îmi cunosc orașul. Pe bluza lui Desert Rose ateriză dintr-odată o picătură de ketchup. — Hei, ai grijă! Îl repezi ea. — Mă scuzați! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca și am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. „Cel puțin să-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a așezat și el, neîndemînatic, cu picioarele Încrucișate. L-a făcut să-și Închipuie că stă Într-un scaun de avion, deși el nu Întîlnise niciodată În avion vreun yogin cu pieptul atît de plin și respirînd atît de zgomotos. N-avea nici o importanță. A Închis ochii și a ascultat. Și-a ținut respirația și numărat, a expirat și a mimat relaxarea, și-a Închipuit o floare de lotus strălucitoare În creștetul capului, și-a Încetinit ritmul inimii (sau și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
auzi! Eu sînt un fel de preot și asta e biserica mea. Lui Wakefield nu-i vine să creadă cît de fericit se simte să fie din nou În compania lui Ivan. — Pe de altă parte, rîde Zamyatin, străinii sînt zgomotoși, Înfiorător de zgomotoși. CÎnd trei ruși se adună laolaltă, zgomotul devine de nesuportat. Cinci ruși și nu mai poți auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un fel de preot și asta e biserica mea. Lui Wakefield nu-i vine să creadă cît de fericit se simte să fie din nou În compania lui Ivan. — Pe de altă parte, rîde Zamyatin, străinii sînt zgomotoși, Înfiorător de zgomotoși. CÎnd trei ruși se adună laolaltă, zgomotul devine de nesuportat. Cinci ruși și nu mai poți auzi nici măcar sirena poliției. Să te ții departe de ceilalți taximetriști, ți-ar sta bine Într-un taxi-bibliotecă, tovarășe. Azi, În America, toți Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu șlapi zgomotoși, Wakefield se strecoară afară, neobservat. CÎteva zile mai tîrziu pîndește de după obloanele camerei lui de hotel cum un camion plin de cărămizi vechi este descărcat pe partea cealaltă a străzii. I se pare că poate chiar adulmeca izul mucegăit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ajunsese în punctul cel mai bun, în care s-o ignore ar fi fost o insultă pe față. El o făcu însă, chiar și așa, luând comanda cuiva de la capătul barului, care stătea cu spatele la ea. Fran se pregătea să protesteze zgomotos, dar o voce i-o luă înainte. — Cred că, de fapt, domnișoara Tyler era înainte. Se întoarse spre ea și zâmbi. Era Jack Allen. — Dă-mi voie să iau eu asta, insistă el când barmanul îi întinse o tavă încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
meargă cu toții să mănânce ceva în curând, ca să atenueze efectul afurisitului ăla de punci. Se pregătea să le propună asta, dar apăru din senin încă o carafă. Când ea protestă că n-o comandaseră, barmanul arătă spre cineva din mulțimea zgomotoasă. — De la domnul de colo! Stevie întinse gâtul și în cele din urmă îl zări pe Jack Allen la o măsuță de lângă ușă. Era împreună cu Miriam Wolsey care îi sorbea fiecare cuvânt. — E de la Jack. Uite-l, e tot cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
până când zăriră luminile strălucitoare și îmbietoare ale restaurantului italian. „Mamma“ de la Mamma Cucina se dovedi a fi o femeie sfrijită și acră la vreo cincizeci de ani și nu păru câtuși de puțin încântată să vadă o duzină de persoane zgomotoase care dădeau năvală în restaurantul ei puțin înainte de ora unsprezece, într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea salva acum, hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la ceva - cum ar fi scrierea acestui editorial despre argumentele pro și contra în privința instalării unor denivelări pentru reducerea vitezei pe High Street, ceva care nu putea să-i tulbure echilibrul emoțional precar - și de a o face cât mai zgomotos cu putință. Chiar și în privința asta se înșela. Reușise deja, fără să-și dea seama, să aducă un neașteptat element dramatic în această dezbatere altfel plicticoasă. — Gata! puse ea punct cu o ultimă bătaie asurzitoare. Când termină, biroul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu autoritățile statului bavarez, refuzînd să participe la expozițiile salonului oficial și deschizînd o expoziție separată. Este actul de naștere a Secesiunii, formă antiacademică de promovare a noului și a independenței în artă. Pe parcursul următoarelor decenii, expozițiile independenților și rupturile zgomotoase proliferează. Apar denominații „tineresc”-novatoare: Art Nouveau în Franța, Arte Joven în Spania, Jugendstil în Germania și Austria, sau emancipatoare (Liberty în Anglia sau Modernismo în Argentina), mai ales în artele plastice și decorative, în mobilier, sculptură și arhitectură. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]