2,112 matches
-
antic din Istanbul pe aliniamentul central al "Spinei" se ridică cu orgoliu "Coloana zidită a împăratului Constantin al VII-lea Porphirogenetul" (913-959). Monumentul seamănă până la identificare cu un obelisc egiptean, numai că nu are un corp monolitic, fiind edificată prin zidirea unor blocuri modeste de piatră albicioasă, înegrită pe alocuri, pe la rosturi, de scurgerea apelor intemperiilor timp de peste un mileniu. Unele mărturii afirmă că pe același loc a existat o astfel de coloană încă din sec. al 4-lea e.N
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
colonizați de Poartă în Dobrogea. Până în anul 1989 în localitatea Agigea nu a existat biserică aparținând, din punct de vedere administrativ-bisericesc, de parohia Eforie Nord. La cererea credincioșilor, în anul 1990, Primăria Agigea și-a dat acordul de principiu pentru zidirea unei biserici punând la dispoziție un teren în suprafață de 1.800 m.p. Sfințirea locului unde urma să fie construită biserica cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie a fost săvârșită de arhiepiscopul Lucian al Tomisului în data de 1 iulie
Agigea, Constanța () [Corola-website/Science/301134_a_302463]
-
o serie de nume de acest fel din județele Ilfov și Ialomița. Ianiul n-a putut să stăpânească netulburat mult timp satul pe care-l cumpărase. Abia trecuseră 3 ani și se ridică asupra lui Gheorghe vistierul, viitorul ispravnic al zidirii din Cornățel și bunicul cronicarului Radu Popescu. spunând că el avea mai mult drept să cumpere decât Ianiul , deoarece era vecin de moșie cu satul respectiv. În cele din urmă cei doi ajung la o înțelegere și anume să stăpânească
Tăriceni, Călărași () [Corola-website/Science/301129_a_302458]
-
brebenii se închinau atunci când nu puteau participa la slujbele religioase din Runcu. Târziu, abia în deceniul al V-lea al secolului trecut, după multe insistențe și cereri la organismele conducerii bisericești, pe atunci Protopopiatul de Târgoviște, fruntașii satului obțin aprobarea zidirii unei biserici proprii. Banii necesari au fost strânși prin chete și donații ale locuitorilor, dar și de la diverși oameni de bine străini de localitate, cum a fost cazul profesoarei Eugenia Bacay din Târgoviște. Piatra de temelie a Bisericii "Adormirea Maicii
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
icoanele ce astăzi se află în muzeul de la Mănăstirea Golia. Biserica nouă este sfințită în anul 1935 de către mitropolitul Nicodim, ajuns apoi patriarh, și are ca ocrotitori pe Sfânta Cuvioasă Parascheva și pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Zidirea acestei biserici se datorează venirii în sat a familiei Lăzărescu din Iași, compusă din trei persoane: Eduard Lăzărescu, fost deputat și prefect de Iași, și două surori: Ema și Marița. Aceștia s-au hotărât să facă, cu cheltuiala lor și
Banu, Iași () [Corola-website/Science/301257_a_302586]
-
ș.a.) fiind realizate din lemn de stejar. Duhovnici de seamă au păstorit sufletele sticlărenilor. Amintim aici preoții: Nicolae Alexa și Vasile Ungureanu(din anul 1976, slujește cu credință preotul Ioan Lutic, fiu al satului, care a înfrumusețat și dezvoltat vechea zidire creștină). La vest de Sticlărie, se află Podul de lut și Fântâna Cerbului , prilej de a ne reaminti sfârșitul dramatic al unei idile dintre fiica domnitorului Radu Mihnea, care-și stabilise Curtea domnească în târgul Hîrlău, și o slugă, eveniment
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
în străinătate a unor meșteri nemți care să lucreze la o fabrică de postav înființată de boier. Din cauza faptului că situațiile de venituri și cheltuieli ale moșiei sunt disparate și incomplete, nu se știe ce sume au fost cheltuite cu zidirea casei boierești și a fabricii de postav (la care s-a adăugat și o biserică), precum și cu înzestrarea lor. Lucrările de construcție ale casei boierești de la Ruginoasa au fost finalizate în perioada 1 mai 1813 - 30 aprilie 1814. De asemenea
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
activitatea abia la sfârșitul anului 1850. Astfel, la 22 decembrie 1850 s-a semnat un nou angajament ce a fost anexat contractului, prin care arhitectul se obliga să încheie lucrările de zidărie în funcție de banii primiți de la Costache Sturza. Lucrările de zidire au fost finalizate la sfârșitul anului 1852. Între anii 1853 și 1855 s-au executat lucrările de finisare și de amenajare a palatului după planurile și sub supravegherea aceluiași arhitect. Astfel, Carl Zergiebel a executat cele trei scări interioare din
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
niște rupturi, în cari mă jenam să servesc, așa m-am pus pe lucru să-mi împodobesc biserica, astfel că azi nu mai am lipsă în biserică de nici un obiect necesar la serviciile divine [2]. La fel cum procedase cu zidirea școlii de-a lungul a 6 ani (1903 - 1909), preotul Mihulin, în 1911, pornește un plan pentru restaurarea bisericii și astfel fără a cere de la popor măcar un ban [2] s-a executat reparația cu suma stabilită de 17.600
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
vreme am desplătit-o; în 8 ani deci reparai biserica și zidii de nou școala [2]. În aceeași Autobiografie încheiată la 23 ianuarie 1930, la doar câteva luni după plecarea din parohia Cicir, inimosul preot Constantin Mihulin mărturisea eforturile sale pentru zidirea în anul 1925 a unui gard din fier la frontul bisericii, lucrare achitată cu banii dați de credincioși (ori bani ori bucate, cari mai târziu s-au prefăcut în bani), dar și insistența sa la adresa credincioșilor emigrați în America pentru
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
central pentru credincioșii din parohia Cetate, ce frecventau mai ales biserica Sf.Ilie din cartierul Fabric și ulterior pentru o catedrală reprezentativă, pe măsura consistentei comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici și lansează un apel către publicul românesc pentru donații. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deși suma totală necesară era imensă pentru acea vreme. Terenul necesar, situat la încrucișarea celor
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
pe măsura consistentei comunități ortodoxe din Timișoara și din Banatul românesc. Parohia din Cetate instituie un fond de zidire a biserici și lansează un apel către publicul românesc pentru donații. În 1936 existau deja toate premisele construirii monumentului. Fondul de zidire era deja consistent, deși suma totală necesară era imensă pentru acea vreme. Terenul necesar, situat la încrucișarea celor mai importante artere ale orașului a foste donat de către Primărie, iar proiectul bisericii era încredințat încă din 1934 lui Ion Traianescu. Proiectul
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest loc. Pisania de la intrarea în actualul lăcaș de cult, reconstruit în anul 1911, glăsuiește: “"în zilele prea înaltului și luminatului împărat Alexandru Pavlovici și prin zilele mitropolitului Dositeu, anul 1811, s-au zidit această sfântă și dumnezeiască
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
locuri cu mult înainte de 1930, mai exact la începutul secolului 19. Logica istorică și o serie întreagă de documente deja prezentate mai sus ne îndreptățesc să afirmăm că biserica de lemn a Enăcheștilor va fi datat de prin 1700. Noua zidire s-a făcut cu cheltuiala și eforturile credincioșilor satelor Enăchești, Prisaca și Boșoteni care alcătuiau la vremea respectivă Parohia Enăchești, cu foarte mari sacrificii, așa cum mărturisesc bătrânii satului care spun că părinții sau bunicii lor vindeau câte două sau trei
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
urmă s-a desființat. Ideea înființării unei biserici și în satul Telcisor a apărut în anul 1964, cănd credincioșii întocmesc un memoriu pentru înființarea Parohiei Telcisor. La 20 martie 1965, organele parohiale iau hotărârea și trimit liste cu semnături pentru zidirea unei biserici pe Telcisor. La 19 martie 1965, Protopopiatul Năsăud le dă o speranță, cu Adresa Nr. 215/1965. La 1 februarie 1976, la cererea credincioșilor, Adunarea generală a Parohiei Telciu, prezidată de protopopul Adrian Peter (decedat în accident de
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
toponimul „cetatea" din hotarul satului situat la distanță de aproximativ 350 m miazăzi de vatra satului, indică cu exactitate locul unde a fost construit în secolul al II-lea e.n. castrul român. Toponimul „cetatea" a intrat în conștiința locuitorilor o dată cu zidirea castrului și i-a rămas numirea în vorbirea curentă a satului până azi. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ucea se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Ucea, Brașov () [Corola-website/Science/300975_a_302304]
-
Zagon, din punct de vedere bisericesc, Localitatea a fost filie la parohia Sita Buzăului până în 1902, când se organizează că parohie de sine stătătoare. Actuala biserică din Barcani a fost construită în anul 1896- 1897, având hramul " Sfanțul Nicolae". La zidirea bisericii și-au adus o importanță contribuție Nicolae Purecel și Dumitru Terzea. Temelia este din piatră, iar pereții sunt din lemn de brad. Sfanțul locaș este zidit în formă de cruce cu două abside, cu un turn nu prea înalt
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
parohială este situată la marginea satului, pe latura nord-vestică a acestuia, iar cimitirul înconjoară sfântul locaș de cult. Biserica este construită din zid de cărămidă, iar din pisania acesteia se pot desprinde următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
sârbă la Rășinari a avut drept scop ocuparea bisericii construite de episcopul român unit de la Blaj, obiectiv care a fost atins în anul 1765 prin alungarea preoților români. La intrarea în biserică, deasupra ușii, pe zid se remarcă inscripția "Dela zidirea bisericii anii Domnului 1725 mai 29", iar ceva mai jos, săpat în grinda de lemn de deasupra ușii "Anii Domnului 1755 Mai 29". În biserică fost înmormântat în anul 1788 episcopul Ghedeon Nichitici, al cărui mormânt se află în fața altarului
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
donatori, în frunte cu Grigorie Brâncoveanu, strănepotul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Biserica a fost sfințită în ziua de 12 septembrie 1815 de către episcopul Vasile Moga, ajutat de un sobor de protopopi, preoți și diaconi, în număr de 14 persoane. Date despre zidirea și sfințirea bisericii se găsesc în însemnările preotului Vasile Papp de la Stează din Rășinari. În hrisovul „"Non Unitum Resinariensem De Stiaze"”, întocmit de Vasile Papp, găsit în anul 1951 în globul crucii de pe turnul bisericii scrie: Biserica este construită în
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
a vopsit acoperișul de tablă, s-a completat pictura de pe bolți, s-a zidit Sfânta Masă, s-a recondiționat iconostasul și a fost târnosită de Prea Sfinția Sa Teofil, Episcopul Clujului, în data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire. În anul 1974, preotul paroh Toma Păunescu a realizat o poartă maramureșeană la intrarea în biserică, sculptată în lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean și de dulgherul Vasile Tomoiagă. In 1990 s-a demolat casa parohială, care a fost
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
conținând personajul princiar bogat înveșmântat. Ulterior, istoricii au considerat că cel puțin cele două fresce cu chip aparțin lui Radu I, în timpul căruia a fost terminată și zugrăvită biserica. În fine, alții sunt de părere că cel care a început zidirea bisericii (Basarab), e personajul înfățișat cu mâinile întinse, în vreme ce voievodul care a terminat-o cu totul (Radu I) este care poartă, după cum cere și tradiția, macheta bisericii. După părerea lui Constantin Kogălniceanu, care identifică pe Negru Vodă cu Basarab, și
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
vechii aliați politici, iar figura Fecioarei Maria a rămas, în imaginația lui, inseparabilă de cea a feminității. În "Portret", lui Eileen, fata de care naratorul se îndrăgostește în copilărie, îi sunt asociate cele două epitete mariene, „turn de ivoriu” și „zidire de aur”. Umberto Eco îl compară pe Joyce cu "episcopii rătăcitori" ("episcopi vagantes") din Evul Mediu, care au părăsit canonul Bisericii, dar nu și patrimoniul ei cultural sau modul ei de gândire. Condiția luciferică a artistului este exprimată de Stephen
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
1869). În acea lucrare, referindu-se la fortificația de pe dealul Grădețului, afirma că avem de a face cu o fortificație dacică. La baza teoriei stă denumirea dată de localnici, „Zidina dacilor“, cât și asemănarea aparentă, ca amplasare și tip de zidire, cu fortificațiile dacice din Munții Orăștie, aflate în, relativă, apropiere. Vasile Dimitrescu, un istoric local, 20 de ani mai târziu, dă primele informații tehnice cu privire la planul cetății și grosimea zidurilor, aducând o altă informație cu privire la legendele care circulau printre localnici
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
gnoseologia și istoria filosofiei. A publicat: În paralel cu activitatea publicistică de specialitate, a colaborat la ziarul ieșean "Opinia" cu diferite studii, articole și recenzii. A fost interesat de istoria Iașului și a scris, împreună cu Ioan Caproșu, cartea "Iașul vechilor zidiri". Dan Bădărău a executat serviciul militar între anii 1912-1913 la Școala de artilerie și geniu. A participat la campania din 1913 a Războiului Balcanic precum și la Primul Război Mondial (1916-1918) cu gradul de căpitan-aviator de rezervă și a fost decorat
Dan Bădărău () [Corola-website/Science/307097_a_308426]