3,039 matches
-
ne găzduise în iarna aceea zăpezoasă, Preotesei îi place foarte mult tabloul ăsta, îmi spune părintele descoperind direcția privirii mele, l-am pus aici în camera de oaspeți, Aici a dormit Theo în iarna aceea, camera cu treisprezece palmieri, Am zugrăvit anul trecut, Nu mai există palmierii despre care a scris Theo în caietul lui, Câtă lumină în tabloul ăsta, o ușoară umbră doar, silueta nevăzută din spatele uriașului cearceaf alb, cântă badea-i om de omenie, trei sferturi din tablou îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Madeleine să mă ia de braț și să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ia Ruby ceva. O luă pe coridorul cel lung Înspre bufet. După câțiva pași Își aduse aminte că accesul spre bufet era blocat pe coridorul acela. Zugravii care renovau biroul lui Jill refăceau vopseaua de pe tot coridorul. Abia Începuseră să zugrăvească tavanul și schele erau instalate peste tot. Ruby o luă după semnul scris de mână care le semnala tuturor s-o ia În jos pe scări. Coridorul de jos era construit pe aceeași structură ca și cel de mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sau cum vrei tu. Nu-mi înțelesese întrebarea. Mă privea cu o expresie nouă, pe neașteptate vie, ochii-i vibrau în orbite ca niște capete abia ieșite din găoace. Nu aveam de gând să stau. Dar am văzut speranța aceea zugrăvită pe chipul ei. O speranță atât de departe de a mea. Pentru că și eu speram, Angela, în ceva care nu se afla nici în camera aceea, nici altundeva, care poate umbla împreună cu oasele tatălui meu. Ceva despre care nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a lor, pe cea a regelui, pe cea a lui Primo de Rivera, pe cea a lui Martínez Anido, creaturi ale spiritului meu, creaturi fictive. Oare mint când le atribui anumite intenții și anumite sentimente? Sunt ei oare așa cum îi zugrăvesc eu? Oare pur și simplu există? Există oare, oricum ar fi, în afara mea? În calitate de creaturi ale mele, ei sunt creaturi ale iubirii mele când ea mi se înveșmântă în ură. Am spus despre Sarmiento că-l admira și-l iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
las câștigat de tot ce e mai teribil, de tot ce e mai antipoetic în gongorism, și anume erudiția. „No es sordo el mar; la erudición engaña“ (Soledades, II, 172), a scris, nu a gândit, Góngora, și acolo se și zugrăvește. Era un erudit, un profesor universitar de poezie clericul acela cordovez..., blestemată meserie! Și la toate astea m-a adus problema durerilor de artiști a lui Mazzini combinată cu omagiul adus lui Góngora de către tinerii culterani din Spania. Mazzini însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și morale. În cele din urmă Fima fu cuprins de disperare și țipă că de fapt n-are nevoie de nici un zugrav și că Baruch ar trebui să Înceteze dracului odată să-și bage nasul În viața lui, agitându-se, zugrăvind, pețind. Poate că ai uitat, tată, dar din Întâmplare am cincizeci și patru de ani. Când termină, tatăl său Îi răspunse placid: —Bine, dragul meu. Foarte bine. Probabil că am greșit. Am păcătuit, am depășit măsura. În cazul ăsta voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea vinului, Îi spuse fără nici o jenă: — M-am nimerit pe-aici și am hotărât să intru pentru o clipă, să vă spun „Șabat Șalom“. Sper că nu deranjez? Săptămâna viitoare se zugrăvește la mine. N-are importanță. Ți-am adus niște flori pentru sâmbătă. Pot să intru numai pentru un minut sau două? 28 În Itaca, pe malul apei — În regulă, spuse Yael, intră. Dar nu uita că peste puțin timp trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-atât, Încât Fima presupuse că erau trei surori sau poate o mamă cu fiicele ei. Le privi cu fascinație, căci erau femei rodnice, cu cărnuri generoase, rotunde precum sclavele dintr-un tablou reprezentând un harem oriental. Imaginația sa Își zugrăvi goliciunea lor abundentă, vastă, apoi dăruirea lor docilă și supusă, ca a unor ospătărițe care servesc feluri calde unei cohorte de flămânzi, fără să se obosească măcar să deosebească Între primitorii ofrandei, care oferă darul trupurilor lor cu indiferență, din obișnuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
curăța totul, făcând să strălucească până și sfeșnicele, lămpile de bronz, cupele de argint folosite În scopuri rituale. Tatăl său obișnuia să facă un duș rece În fiecare dimineață, fie vară sau iarnă. Iar la fiecare cinci ani casa era zugrăvită. De unde venea totuși mirosul? De când se mutase de-aici, după terminarea serviciului militar, mirosul acesta Îl deranja ori de câte ori venea să-l viziteze pe bătrân. Un fel de iz, oarecum estompat de alte mirosuri. Era oare gunoiul pe care uitaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de pereții zugrăviți cu flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
eu. A râs și Doamna Patanetschek, săltându-și țâțele ca două bășici de porc, umflate. Râdea cu buze vaginale, clănțănind din strungăreți și hohotele îi săltau buricul neastâmpărat și vizibil sub cămașa de muselină. Oprită brusc din râs, ne-a zugrăvit, oftând în răstimpuri, prăbușirea stabilimentului ei celebru altă dată. Ne vorbea mai ales de o fetiță japoneză, cea mai căutată dintre pensionarele ei, care după fiecare împerechere își usca sexul cu o foiță de orez. Omul cu ciocul de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
adeseori, privighetoritul se confundă cu schelălăitul unui cățel, rămas cu labele retezate pe linia tramvaiului. E un punct negru în fațeta unui briliant, e o poznă a sufletului. ...Mereu frământat de asemenea nimicuri, în cartea despre suflet, sunt redus să zugrăvesc, în locul istoriei unei vieți frumoase, povestea adevărată a unei admirabile dar triste morți. ...Acuma cred că înțelegi mai bine, de ce nu voi face niciodată „carieră de scriitor”, deși am vocație, mai adăugase Ramses Ferdinand Sinidis, repezindu-se la geamantan, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit pe artist în cartea de față. Dintr-o mocirlă de culori crude frecată toată cu funingini de aur, bidineaua lui plină și grasă, ridicată pe schela cea mai înaltă, zugrăvește în fresca universală a balamucului sufletesc, la care fiecare adăugăm smângăleala fierbinte a sângelui nostru, o figură sau un interval. Tudor Arghezi * * * Romanul Bagaj de H. Bonciu conține pagini geniale. F. Aderca * * * Este o claritate de halucinație, o senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de sus până jos: la paisprezece ani și în pielea goală. Penisul meu care, în stare de repaus, este încă cel al unui băiețel, în comparație cu al lui Amor, pe care un pictor genial, dar și capabil de crimă, l-a zugrăvit pentru una din pozele mele din cutiile de țigări, vrea să treacă drept adult de îndată ce, din simplu neastâmpăr sau după câteva atingeri agitate, se întărește și-și arată capul. Creată de mâna lui Caravaggio, puța lui Amor, zeul iubirii, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cărarea a pavată dă toată căsii și-am intrat pă dân dos. La secretariat stătea Izedin, pă partea cu arhiva. — Eu stau aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută juma, și toți sunt izmeniți la chip și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știu că a fost colată cu el. Domnia voastră, don Parodi, veți da rasol, trecând peste supărarea lui, dacă eu rămân de căruță și o iau razna, vorbind de jupânița asta de doi bani. Doar o tușă ajunge pentru a o zugrăvi În mărime naturală, căci am avut față de ea atenția de a-i trimite volumul meu Totul l-a spus de-acum Góngora, pus În valoare de o dedicație scrisă și semnată olograf de mine Însumi; maidaneza mi-a răspuns doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără somație țuiu pă batac și a plimbat ursu dân decoru Înghesuit dă la biro; n-a trecut mult și s-a prelins Întins ca emoragia dă ulei, pân tot localu: ieri repara burlanu clasic dă la 0,60; azi zugrăvea la modă, În culoarea burții dă vacă, niște ostrețe dân lemn; mâine freca cu spirit pata dă pă pantalonii lu Zarlenga; poimâine-i da drept să spele zi dă zi primu patio și să facă lună ogeacu mare, curățându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu să poate mai cuminte și stacojea maidanezu tigrat al ăleia dă ține dugheana dă fierărie, da nu mi-au zis și lu măndel, fincă ghicise că citeam a doua oară Cărțoiu dă Născătoare, dă la doctoru Escudero. Tărășenia Îl zugrăvește la fix pă cărturar: aia dă ține dugheana dă fierărie, care umblă schimbând pasu, s-a Îndrăznit să ceară socoteală lu unu dă la bar că de ce-a manglit nește doape și-o pâlne; băieții s-au Îndurerat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Fioros și, coada cozii, don Renovales. A doua zi am petrecut toți la pripon. Mandea ieram acasă și le făceam pă plac la tot soiu de curioși care punea Întrebări dăspre căruță și, cu fiecare tablo vivant care io Îl zugrăveam pentru ei, Îi năuceam și mai nașpa. Am săpat conștiincios ca genistu, până am aflat că lu Limardo Îi făcuse șliț pă la cinci după-amiaza cu propiu șiș-ascuțitoare dă os. Uite ce-i, pe ăi care cred că chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cărămidă, a mai pomenit de furtul talismanului Zeiței. În inima Yunnanului e un lac de taină; În miezul lui, o insulă; În buricul insulei, un sanctuar; În sanctuar strălucește idolul Zeiței; iar În diadema idolului, talismanul. Nu mă Încumet să zugrăvesc juvaerul care Își are sălașul Între cele patru ziduri. Am să vă atrag doar luarea-aminte că el e tăiat În jad și e cu totul transparent, are forma concisă a nucii, iar harurile lui de căpetenie sunt Înțelepciunea și magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi Înălțat teatrul, i-a replicat Shu T’ung. Mai Întâi, reducând totul la absurd, vă voi zugrăvi casa; apoi, voi Încerca zadarnic să vă fac palidul și grosolanul portret al celor care o locuiesc. — Însoțească-te vorbele mele de Încurajare, a spus cu Înflăcărare Montenegro. Casa din strada Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de Extrem Orient aduse În Capitala Federală cu toate harurile și primejdiile presupuse de un transplant. — Elevii Încearcă Încălțările maestrului, a exclamat doctorul Shu T’ung. După triumful privighetorii, urechile acceptă și primesc butucănosul cântec al raței. Domnul Montenegro a zugrăvit casa; limba mea nedibace și greoaie va schița personajele. Fotoliul de onoare Îl rezerv pentru Madame Hsin. — M-ați invitat la propriul meu joc, a observat repezit Montenegro. Mult stimate don Parodi, nu cădeți, vă rog, Într-o regretabilă greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are dân prima gineală un pelimetru pă cai mari, care-i dă coraj la om. Da, pencă acum nema ciolan dă pă urma minciunirilor, dacă aș glisa ca la o balegă amărâtă de contribuabil, tre să mă crezi că-ți zugrăvesc cu bidineaua a mai abanoasă panarama care-o Înfățișază câmpu la un observator zbuciumat, la ora când amurgu să perde pân miriști, dă la miazma aproape fetidă care o puțeau porcii decedați fără număr. Împrofitându-mă dă frigu care-ți crăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]