1,910 matches
-
Ardeal, în 1793, fiind paroh la Sărata când s-a ridicat biserica. Terminată în 1806, biserica a fost pictată în întregime la interior, probabil până în 1808. Deși nu se păstrează mărturii scrise, pictura bisericii din Sărata a fost realizată de zugravii din prima generație a familiei Grecu din Săsăuș. Pictura nu a fost restaurată timp de 200 de ani. Timpul și-a pus amprenta asupra ei, ajungându-se a nu se mai deosebi aproape nimic din ea. Restaurarea picturii a început
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu atestă existența vreunui lăcaș de cult în dreptul acestei localități, se poate presupune că biserica, cea dintâi a obștii, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XIX-lea; prezența câtorva icoane valoroase, atribuite zugravului zărăndean Constantin din Rișca, ar putea modifica însă această cronologie. Amplei renovări din anii 1955-1959, i se datorează adosarea pridvorului deschis sudic (altă ușă se găsește pe latura apuseană), înlocuirea șiței clasice cu țiglă, învelirea turnului-clopotniță scund în tablă (reînnoită
Biserica de lemn din Valea Mare de Criș () [Corola-website/Science/327270_a_328599]
-
valorosă o reprezintă catapeteasma (iconostasul) realizat din lemn de tei, sculptat, traforat și pictat; iconostasul are la bază 6,6 m iar înălțimea de 6 m. După cum rezultă din inscripția chirilică de pe icoana de pe prestol, iconostasul este opera artistului Ștefan Zugravul care o semnează la 1785. Lângă biserică se află „masa moșilor” care datează din secolul XVIII.
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Cetățele () [Corola-website/Science/330805_a_332134]
-
Mihail I al Rusiei la 20 februarie 1644, prin intermediul arhimandritului Grigore de la mănăstirea athonită Sfântul Pantelimon, prin care cerea țarului „"să poruncească pictorilor săi aleși să ajute pe cuviosul arhimandrit să îndeplinească cele cerute de noi, adică sfânta artă a zugravilor de icoane"”. Sfințirea picturii în anul 1649 este consemnată pe un filacteriu (casetă cu text) dispus alături de portretul din pronaos al primului egumen al mănăstirii, Vasile. Pictura originală s-a păstrat până în prezent numai în pronaos, celelalte componente ale bisericii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
cu Pruncul, Sfântul Mare Mucenic Mercurie și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Icoanele sunt doar pictate, fără ornamente și ferecături de aur sau argint, fiind protejate în prezent de rame de sticlă. Icoanele au fost cel mai probabil pictate tot de zugravul rus Grigorie, cel care a realizat și pictura murală a bisericii. De o deosebită valoare artistică, unicat în România, este icoana de hram, gravată în aur, a Sfântului Mare Mucenic Mercurie. Icoana este categorisită în rândul icoanelor făcătoare de minuni
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
lui Constantin Brâncoveanu, care va sprijini lucrarea în numele domnitorului. Din cauza incursiunilor turcești, construcția începe mai târziu, la 22 mai 1699 și se termină la 7 mai 1703, când are loc sfințirea bisericii. Zidirea propriu-zisă durează însă numai un an, deoarece zugravul, un anume Ivan, se iscălește în exteriorul tencuit la anul 1700. În jurul acestui an are loc și decorarea picturală a locașului de cult, de către renumitul pictor Neagoe și ieromonahul Partenie din Tismana. Biserica este zidită din cărămidă și bucăți de
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Dovada istorică a ctitorilor și zugravilor este conțiuntă în pisania zugrăvită cu litere chirilice ce se păstrează pe peretele dinspre apus al naosului: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfântu au făcut această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu, dimpreună cu
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu, ajutat de calfele Dumitru și Dumitrașcu. În Gorj, reprezentarea unor ctitori pe fațadele lăcașului de cult constituie o formulă iconografică specifică. Procedeul cunoaște o relativ largă răspândire, după 1820 el depășind granițele unui fenomen strict local. În prezent
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
Fra Angelico, Andrei Rubliov, Melozzo da Forli și de meșterii sienezi, dar niciuna nu este definitorie, deoarece arta pictorului Toma este originală și se inspiră din fondul tradițional. La înfrumusețarea mănăstirii, a participat o echipă de meșteri condusă de Toma zugravul. Printre realizările sale de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi zugrăvit el însuși într-un călăreț apărător al cetății ce
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
sienezi, dar niciuna nu este definitorie, deoarece arta pictorului Toma este originală și se inspiră din fondul tradițional. La înfrumusețarea mănăstirii, a participat o echipă de meșteri condusă de Toma zugravul. Printre realizările sale de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi zugrăvit el însuși într-un călăreț apărător al cetății ce aruncă lancea înspre comandantul oștii turcești.
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
n. ? − d. ?) a fost un pictor de biserici din secolul al XVI-lea. Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale la realizarea frescelor de la mănăstirile Curtea de Argeș și Dealu. Zugrăvirea bisericii s-a terminat în decembrie 1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a monumentului înainte de restaurare, copiază tablourile votive din interiorul bisericii. În anul
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
și pentru că sunt frați și surori care fac din Hristos ideal de viață, iar din rugăciune o armă, prin care imploră asupra tuturor fraților și a vizitatorilor multă putere de sus.” Avusese profesii care solicitau munca brută - în construcții, ca zugrav etc - și care nu necesitau un program fix, tocmai pentru a putea participa la viața bisericii nestingherit. Evita astfel să intre sub incidența legii cu privire la parazitism. Liviu Olah s-a dovedit a fi un om al rugăciunii. Era o prezență
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
pe care le făcea, încercând să suprindă anumite „metehne” ale sătenilor. Deși la terminarea gimnaziului și-a dorit să urmeze studiile Liceului de Artă din Iași, acesta a întâmpinat opoziția părinților săi care confundau meseria de pictor cu cea de zugrav și care, ulterior, l-au convins să urmeze Liceul de Chimie din Piatra - Neamț. Ioan Popei a continuat însă să picteze în paralel, lucrând în același timp în industria chimică în Săvinești, în mină și în construcții, fără a renunța
Ioan Popei () [Corola-website/Science/336477_a_337806]
-
creștină a primului mileniu ne pune în dificultate: refuzându-o, alimentam amnezia, acceptând-o, ne dovedim ilegitimi spiritual. “Paznicul bizantin” și-a strâns cărămizile ecumenice de la mănăstirea Piatră Scrisă și le-a adus domnitorului Constantin Brâncoveanu, cerându-i ajutor, precum zugravii medievali. Brâncoveanu însuși, rămas în nemurire, i-a deschis ușile palatului de la Mogoșoaia și, ca un clin d’oeil, l-a întâmpinat pe Sorin Dumitrescu și supărătorul lui cufăr cu două mormane de bronz, aruncate pe caldarâm, de forma lui
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
deseneze. Când a ajuns în clasa a patra de gimnaziu, reușise să deseneze o cană, cu umbre și proporții, mai bine decât învățătoarea sa. Îi plăcea foarte mult desenul. Familia dorea pentru el o carieră serioasă și nu una de zugrav, așa cum se spunea la țară picturii. La maturitate, Corneliu Ionescu a menționat despre începuturile sale în ale picturii că: Deprinderile sale cu arta plastică, precum și celebritatea, s-au evidențiat în vremea liceului. Corneliu Ionescu participa la editarea revistei școlii intitulată
Corneliu Ionescu () [Corola-website/Science/335818_a_337147]
-
scriitorului, cel care știe acum că trăia plenar în adolescență cele câteva timpuri: „În general casele sufereau de eczema, o boală de piele care făcea să se descuameze pojghița de văr până la luciditate. Răzuiam cangrena lor cu un șpaclu de zugrav, strângând din dinți ca să treacă. Oricum vârstă mă făcuse un expert al durerii dătătoare de sens, până la urmă... Noi chiuleam de la orele de liceu sărind peste gardul de cărămidă care secretă deodată panici prăfoase. În spatele nostru, paznicul școlii agită brațul
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
și pictura bisericii din Cicău. Primul strat de pictură, mai vizibil lângă altar, datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, iar cel de-al doilea, din sec. XVIII; aceasta din urmă a fost realizată de „mai marele între zugravi Ioan Boer din Teiuș”. Lăcașul de cult din Cicău prezintă asemănări tipologice cu bisericile Sf. Gheorghe din Lupsa (aproximativ 1421) și Sf. Paraschiva din Feleac (aprox.1488).
Biserica „Sf. Arhangheli” din Cicău () [Corola-website/Science/332666_a_333995]
-
fiind necesară reconstrucția/refacerea. 1847-1852 - se desfășoară refacerea bisericii, sub privegherea Episcopului Filotei al Buzăului. Turla a fost reconstruită din lemn învelit cu tablă, profilată cu motive neoclasice. Pictura datorată lui Szathmary a fost refăcută, iar turla repictată de către meșterii zugravi de subțire Ioan, Mincu și Costache. 1912 - biserica era abandonată, fără enoriași și amenințată cu dărâmarea. La inițiativa urmașului ultimilor ctitori, avocatul Ioan C. Filitti, cu sprijinul Primarului general al Capitalei, Dimitrie (Matache) Dobrescu, biserica Sf. Dumitru a fost restaurată
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
și turnul clopotniță realizat după tipicul structural al turnurilor clopotniță de la bisericile de lemn contemporane (1750-1800). Coiful turnului cu cele patru turnulețe are învelitoare din tabla zincată. Paramentul interior al navei prezintă pictura, în mare parte degradată; cei mai cunoscuți zugravi care au realizat-o fiind: Ștefan Zugravu de la Fisești (1810), Deacu Vasile de la Focșani în 1858 (stil bizantin), Stiebert din Baia Mare (1923). Încă de la construcția sa biserica a aparținut religiei greco-catolice, până în 1948, când, după reforma bisericească a devenit biserică
Biserica de piatră „Sf. Apostoli Petru și Pavel” din Tăuții de Sus () [Corola-website/Science/333791_a_335120]
-
Mănăstirea Cozia a fost ridicată de Radu Paisie (cunoscut și sub numele de Petru de la Argeș), fiu al lui Radu cel Mare și domn al Țării Românești între 1535-1545. Pictura murală a bolniței a fost realizată în 1542-1543 de către meșterii zugravi David și fiul său Raduslav. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, având codul . Denumirea de „bolniță” provine din slavona "bolĭnica" - infirmerie sau spital pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere. Numeroase mănăstiri au câte o biserică
Bolnița Mănăstirii Cozia () [Corola-website/Science/333289_a_334618]
-
a doua. Pe baza analizei stilistice a fragmentelor păstrate s-a constatat prezența a două maniere diferite de execuție. Frescele din naos, deși grav avariate, lasă să se întrevadă penelul unui meșter cu o bună formație de atelier. Spre deosebire de acesta, zugravul care a lucrat la exteriorul turnului aparține unui mediu artistic rusticizant, utilizând un desen primitiv, cu o linie groasă și egală. Dacă acest al doilea meșter aparținea mediului transilvănean popular, impregnat de unele amintiri romano-gotice, cel dintâi aparținea mediului sârbo-macedonean
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
exteriorul turnului aparține unui mediu artistic rusticizant, utilizând un desen primitiv, cu o linie groasă și egală. Dacă acest al doilea meșter aparținea mediului transilvănean popular, impregnat de unele amintiri romano-gotice, cel dintâi aparținea mediului sârbo-macedonean, fiind, cu siguranță, un zugrav itinerant, venit de la sudul Dunării. Ambele decoruri, deși nu au fost realizate concomitent, par să dateze din secolul al XV-lea, adică din perioada de maximă înflorire a familiilor cneziale locale. Nici această biserică nu a scăpat de tulburările religioase
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
tăcut, așezat, deloc ostentativ; unul care știe să «decupeze» perfect un stop-cadru dintr-un continuum natural, ca apoi să-l cizeleze cu pensula dincolo de capacitatea ochiului de a mai vedea/scruta natura, acolo unde e. Pictează cu plăcerea sfioasă a zugravului care face icoane și cu ostentația sculptorului ce dezghioacă motivul dorit din blocul de piatră sau din buturugă. Vadim suprinde frumosul, sublimul și firescul în orice ram, lan sau pajiște cu flori, în pitorescul norilor care se perindă iute pe
Artiști vizuali pe simeze românești și internaționale by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104311_a_105603]
-
de niște draci pictați pe pereți. Mai că n-au spus că dacă știau despre ce e vorba, nici nu mai veneau atâta drum", a povestit Marius Perșe. Scenele din Judecata de apoi sunt atribuite pictorilor Popa Țiple și Ioan Zugravul prin analogie stilistică cu pictura bisericii de lemn din Chieșd, unde au activat cei doi", se arată pe site-ul www.temple-tour.eu. "Biserica cu draci" din Corund este folosită în prezent doar ocazional, la cererea unor persoane ce țin
Satu Mare, Corund: Biserica cu draci, fascinantă pentru credincioșii care îi trec pragul by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102129_a_103421]
-
Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. Dintre cei șapte copii ai lui Ion Grigorescu există date documentare doar pentru patru: Nicolae pictorul, Gheorghe zugravul de biserici, Elena croitoreasă și Maria cea mai vârstnică dintre ei. Sora pictorului Maria Ghigorț s-a măritat în anul 1844 la doar 13 ani și a murit destul de tânără. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]