1,937 matches
-
În aceste locuri se reunește așadar, în funcție de anotimp, crema burgheziei și aristocrației europene. Și, în mod inevitabil, tinerii ajung să flirteze. Două scurte nuvele scrise în perioada Belle Époque, Flirt de Édouard Bonnaffé (1888) și Flirtage de Jean Malic (1885), pun în scenă, pe un ton de romanță, aceste noi idile transeuropene, scoțând la iveală întregul lor farmec dulce-amar. Flirt este o narațiune în tonuri pastel semănând cu o delicată acuarelă. Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă devine și mai caricaturală. De pildă, Flirtation, o comedioară bufă compusă pe un ton tragicomic, pune în scenă tribulațiile pe care le îndură un tânăr cam nătâng aflat în călătorie în Anglia. Trimis în "perfidul Albion" de unchiul său, care vrea să-l smulgă din starea de trândăvie și moliciune în care se afla, tânărul, departe de a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
amoros care s-a instituit între cele două războaie mondiale. Nu trec dincolo de etapa flirtului decât atunci când se simt pregătite, sau suficient de îndrăgostite ca să facă pasul cel mare. Este un lucru pe care îl evidențiază numeroase studii 203, fiind pus în scenă și de celebrul film al lui Claude Pinoteau, La Boum (1980), cu care s-a identificat o întreagă generație. Vic, interpretată de Sophie Marceau, este o tânără cât se poate de modernă. Poartă jeanși, visează să aibă un scuter, știe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
propriile distanțe față de tradiția "mioritică", însuși Eliade este recucerit de tentația sublimului filosofic al Mioriței. Rămîne însă problema relației românilor cu istoria, o istorie a cărei absurditate se realizează de-a lungul unui spațiu aproape blestemat de soartă. Miorița, care pune în scenă acceptarea sorții de către cioban, este o formă de răspuns colectiv la teroarea istoriei: "Eroul mioritic a reușit să găsească un sens nenorocirii sale, asumîndu-și-l nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca pe un mister sacramental. El a impus
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
voi nu vreți nici măcar să auziți vorbindu-se de el. Pentru voi, el n-are nume, nici nu există, pentru că aceasta este o țară barbară. O disprețuiți, pentru că este cuptorul care a aruncat în Occidentul vostru hoarde de barbari." Spectacolul pus în scenă de acest autor este o frescă a istoriei și a naturii, realitățile sociale sînt negate, iar țăranul, erijat în figură simbolică a poporului, este scos în afara mediului său socio-economic. În cîteva rînduri, Brătianu evocă nașterea unei națiuni apărute, inocent, la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Michelet din Le Peuple face posibilă această schimbare, fiindcă în direcția oferită poporului francez revoluționar românii recunosc propriile lor direcții. Bălcescu făcea cunoscut acest program încă din 1844, în Propășirea, unde afirma că românii sînt un popor de țărani-soldați. Michelet punea în scenă o Franță constituită din cetățeni, mici proprietari înarmați. A adera la această învățătură implica subscrierea la anti-rusismul climatului romantic francez și să iei parte la potențiala mobilizare ideologică și strategică anti-rusă. Una din temele esențiale ale dezbaterii de atunci asupra
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care îl conferă în ochii țăranilor revolta împotriva privilegiilor nobiliare. El se bate pentru o națiune nerecunoscută, națiunea română, împotriva unei națiuni nobiliare, ungurii. lancu va intra în legendarul românesc datorită poetului și filosofului Lucian Blaga și a dramei sale, pusă în scenă în 1934, va fi apoi consacrat de istoriografia epocii comuniste ca patriot și ca participant la răscoalele antifeudale. La începutul dramei sale, Blaga îl prezintă apărînd și rostind aceste simple cuvinte: "Eu sînt căpitanul vostru". Și cînd un țăran vine
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ediție franceză din 1889. Sub pseudonimul de Carmen Sylva, ea se inspiră din folclor, propune cugetările unei regine marcate de exilul pe un pămînt străin și celebrează acțiunea regelui reluînd sub formă epică episoade din războiul de independență. Poemul Calafat pune în scenă pe prințul Carol în miezul bătăliei: "Prințul este aici! Soldați, înfruntați moartea!" Gusturile lui Carol se îndreaptă spre colecțiile de arme, călătoriile sale ducîndu-1 spre Prusia natală. Nepotul său, Ferdinand, desemnat ca moștenitor în 1880, fiul fratelui său Leopold, născut
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fi constituit în cursanții acestei instituții) și să dezvolte în provincie școlile destinate minorității germane. Berlinul mizează pe mase și organizează spectacole. Cea mai mare reușită a sezonului 1938 este venirea la București a artiștilor de la Opera din Frankfurt care pun în scenă Tetralogia lui Wagner. De asemenea, Germania încearcă să controleze presa de mare tiraj: serviciile lui Goebbels și Rosenberg se infiltrează la ziarul Curentul, al cărui director, Pamfil Șeicaru, manifestă simpatii pentru regimurile de dreapta. Presa este plină de fotografii de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pronazist de la Viena este evacuat spre Altausse. Membrii lui sînt plasați sub protecția personală a lui Eichmann. Unii dintre ei, parașutați în Transilvania, vor încerca mai tîrziu acțiuni de rezistență anticomunistă. Pe de altă parte, istoriografia și amintirile participanților comuniști pun în scenă un 23 august care se integrează în istoria unei rezistențe și a unei eliberări europene. De altfel, eliberarea Parisului și a Bucureștiului a avut loc simultan. Este celebrată victoria forțelor progresului contra fascismului, Uniunea Sovietică a lui Stalin fiind călăuza
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
imensă gratitudine, pe care eu o împărtășeam, față de Uniunea Sovietică. Nu era vorba de vreo simpatie oarecare pentru comunismul sovietic, ci de convingerea că URSS ne-a salvat viața". Pe 23 august, comuniștii sînt, firește, prezenți. Regele, Coposu, Sănătescu îi pun în scenă: regele povestește că Pătrășcanu s-a arătat furios că arestarea lui Antonescu s-a făcut fără el. Sănătescu își exprimă încrederea în el, iar Coposu îl descrie ca pe un om elegant, sincer, intelectual, deschis spre dialog. Pătrășcanu devine rapid
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
martie, cu școala, la mitingul din Piața Stalin, cu drapele și portrete îndoliate. Totuși, acasă, în inimi renăștea o speranță". Imaginile zguduitoare, frica unora, speranța altora, au fost reluate în anii '70 de scriitorul Constantin Țoiu, în romanul Exclusul, care pune în scenă primirea veștii morții celui numit "tătuca popoarelor": "Auzise, pierdut în mijlocul aceleiași piețe, șuieratul locomotivelor planetei întregi care-și luau rămas bun de la marele defunct, acolo unde le-a surprins momentul solemn. [...] Femei îndoliate și palide îl plîngeau pe omul dur
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înalt nivel, blocurile nu sînt altceva decît construcții sărăcăcioase, degradate înainte chiar de a fi terminate. Canalizarea apei este defectuoasă, electricitatea este raționalizată și mizeria mahalalelor ia locul sărăciei satelor. Propaganda românească se străduiește să creeze reportaje care, cu regularitate, pun în scenă imagini edificatoare ale unor sectoare: Ilfov, Otopeni. În exterior, dezaprobarea continuă, iar experiența sistematizării este anunțată ca o demolare progresivă, ca operă a unui tiran nebun. Problema sistematizării se întîlnește cu problema destinului minorităților. Observatorii străini stabilesc o legătură între
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
busolă și este, bineînțeles, și arma redutabilă cu ajutorul căreia scapă de adversari. În plus, Rambo mai este asociat cu puterea elicopterelor, explozibilelor și altor arme, îmbinînd astfel tehnologia și natura în imaginea unei adevărate "mașini de luptă". Ca urmare, imaginile pun în scenă o implozie între corp și tehnologie, corpul însuși, silueta lui Rambo fiind prezentată ca o super-armă. "Eu sînt războiul" spune el la un moment dat, iar imaginea cinematografică îl arată alunecînd fără efort prin natură, învingînd toate piedicile și triumfînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
bătălie din final. Așadar, perspectiva psihanalitică o susține pe cea feministă și, nu întîmplător, mulți adepți ai feminismului au adoptat perspective psihanalitice. Interpretat diagnostic, Top Gun dă glas temerii că puterea masculină este amenințată de femei și, ca atare, își pune în scenă reafirmarea propriilor privilegii. Mai multe filme ale perioadei 1980-1990 prezintă femei masculinizate amenințînd puterea masculină și caracterul domestic al familiei. O parte a ceea ce Susan Faludi a diagnosticat drept o reacție extremistă a mass-media (1991), filme precum Fatal Attraction sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ultim resort la "reproducerea obiectivă a unui crâmpei de viață". Rezumând, dacă memorialistul se prezintă mai mult ca un "povestitor" ingenuu și lipsit de "metodă", prozatorului îi revine rolul unui "regizor" care știe să "romanțeze" povestea vieții și s-o pună în scenă convingător. Liantul dintre memorialistică și epica autobiografică rămâne deci interesul pur psihologic ("intelectualist"), din perspectiva căruia e privit mereu "documentul". Altminteri, ca să recurg la vocabularul lovinescian despre personalitate, Memoriile constituie opera temperamentului, pe când literatura de imaginație devine expresia voinței de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scară, de la locul de întâlnire, întâmplarea o face să audă din gura unei femei din popor cuvântul cu care, în toată cruditatea ei, morala publică îi califică fapta" (p. 269). Subiectul nuvelei, rezumat în paginile memorialistice, va constitui nucleul narativ pus în scenă cu mijloacele melodramei în romanele ciclului eminescian. Interesant e că în eroina nuvelei care a constituit sursa de inspirație a lui Lovinescu se regăsesc și Mite și Bălăuca prima salvându-și onoarea cu ajutorul ipocriziei, cealaltă, mai sinceră, având de suportat
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
subiectul secundar distruge unitatea piesei; orbirea nu trebuie prezentată pe scena; cruzimea fiicelor e nenaturala. Se subliniază contrastul dintre pretinsa nebunie a lui Edgar și cea reală a lui Lear. 1756 Din acest an, la Teatrul Drury Lane, David Garrick pune în scenă o versiune cu textul lui Țațe, dar cea mai mare parte a originalului shakespearian este repus în drepturile lui. David Garrick (1717-1779), marele actor, deși a omis multe din adăugirile lui Țațe, a reținut scenele de dragoste dintre Edgar și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ținută permanent în fața noastră mai cu seamă cu ajutorul verbelor folosite, dar și prin metaforă trupului uman în mișcare, chinuit, hărțuit, torturat, bătut, străpuns, biciuit, dislocat, flagelat, sfîrtecat, si, în final, zdrobit de stîncă". 1935 Teatrul evreiesc de stat din Moscova pune în scenă un interesant Rege Lear cu actorul Mikhoels în rolul titular. 1936 John Middleton Murry (1889-1957) a dedicat numeroase volume creației shakespeariene: Keats and Shakespeare (Keats și Shakespeare 1925), Shakespeare (1936). Regelui Lear i se reproșează faptul că suferă din cauza absenței
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
În SUA apare o adaptare cinematografică a filmului Regele Lear. 1962 Jan Kott publică în Polonia o carte care a revoluționat punerea în scenă a lui Shakespeare. Multe din producțiile din opera lui Shakespeare de pe scenele din fostele țări socialiste, puse în scenă în maniera kottiană, au fost interzise. Cartea a fost tradusă în engleză în anul 1966 (Jan Kott, Shakespeare our Contemporary, translated by Boleslaw Taborski (Garden City, N.Y.: Doubleday, Anchor Books, 1966) iar în limba română în 1969 (Jan Kott
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
dezordinea ce vor urma atunci cînd protestează: Nu voi să înnebunesc!". Aceasta este obsesia lui Lear, groază în fața neputinței. Cu toate acestea, groază lui Lear are și alte implicații pentru cei care urmăresc să tipărescă, adapteze, traducă, interpreteze sau să pună în scenă piesă deoarece Regele Lear este cea mai intimidantă și fascinantă opera a lui Shakespeare. Nu este destul să pui în scenă piesă completă, neschimbată, așa cum a făcut-o Teatrul Național Britanic la începutul anilor '90. Acea producție a durat patru
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
acestea, groază lui Lear are și alte implicații pentru cei care urmăresc să tipărescă, adapteze, traducă, interpreteze sau să pună în scenă piesă deoarece Regele Lear este cea mai intimidantă și fascinantă opera a lui Shakespeare. Nu este destul să pui în scenă piesă completă, neschimbată, așa cum a făcut-o Teatrul Național Britanic la începutul anilor '90. Acea producție a durat patru ore și a respectat în detaliu textul original, dar a fost un eșec din punct de vedere critic. Totul s-a
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
regiei, decorului, sunetului și luminii. Din 1938 direcția teatrului se schimbă, acesta fiind plasat în lumea muncitorilor, orientarea sa fiind una socială "cu teză antialcoolică"140. Denumirea teatrului se schimbă în Kansanteatteri și odată cu aceasta și drumul său. Acum piesele puse în scenă sunt mai abordabile, vizând amuzamentul maselor, dar periodic era jucat și un autor clasic. Chiar dacă publicul provine din mediul muncitoresc, media pe an este de 100 000 de spectatori. Atât Teatrul Național, cât și cel popular erau finanțate într-o
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
amestecată cu alte țări nordice. Marin-Marian Bălașa în articolul Epopeea lui Ghilgameș la Odeon prezintă punerea în scenă a acestei piese de teatru. Criticile sunt favorabile, însă totul până la scenografie și coloană sonoră. Pentru a contrasta cu Epopeea lui Ghilgameș pusă în scenă la Odeon, Marin-Marian Bălașa dă exemplu Innana a compozitorului finlandez Pekka Jalkanen în care "fragmentul Uciderea Taurului Celest (...) reprezintă un simfonism complex și un lung solo de toacă românească. Discursul său muzical ar putea sugera regizorului și coregrafului de la Odeon
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
patriotice și religioase. Marșurile „trebuiau să aibă un caracter entuziast, Ziua Eroilor morți pentru Patrie fiind un simbol al Reîntregirii Neamului”. Partea finală a programului a fost dedicată manifestărilor culturale, organizate cu sprijinul numeroaselor asociații locale de profil, ce au pus în scenă festivaluri cu caracter exclusiv patriotic. Seara, programul s-a încheiat prin „retragerea cu torțe”. Cu mult fast au fost organizate și festivitățile prilejuite de aniversarea victoriei de la Mărășești (6 august 1917). Având o încărcătură simbolică aparte, momentul era sărbătorit prin
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]