1,901 matches
-
and Continental Literature 76, datat octombrie 1822, care va fi primul capitol al lui Racine și Shakespeare. Cinci ani mai târziu, când o altă trupă engleză, căreia îi aparțin doi actori celebri, Kemble și Doamna Smithson, se produce la Paris, punând în scenă la Odeon Richard III și Othello, spectacolele, deși foarte controversate, atrag de data aceasta publicul. Este o revelație, după cum o dovedește această reacție a lui Alexandre Dumas, în textul pe care îl scrie ca prefață la teatrul său, "Cum am
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dăuneze amplorii ideii; ci princiară și domestică; princiară, pentru că trebuie ca drama să fie măreață; domestică, pentru că trebuie ca drama să fie adevărată." Dacă a scris Marie Tudor, după cum spune în Prefața la piesa din 1833, o face pentru a pune în scenă "o regină care să fie o femeie. Măreață ca o regină. Adevărată ca o femeie! (...) Aceste două cuvinte, mari și adevărate, închid în ele totul. Adevărul conține moralitate, măreția conține frumosul". Foarte apreciat de public, pateticul aliat cu sublimul, în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii în cursul dansurilor sacre. Artaud se explică în două rânduri, în cele două manifeste ale sale, în 1932 și în 1933, asupra teoriei sale din Teatrul cruzimii. Aducerea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de care se servește ca de o mediere pentru abordarea problemelor timpului nostru într-un mod stilizat. După exemplul lui Brecht, de care se prevalează, o tratează ca pe o cronică. În Bleus, Blancs, Rouges ou les Libertins (1967), el pune în scenă provinciali scufundați în vârtejul Revoluției, în Le Radeau de la Méduse (1993), tineri ale căror idealuri s-au prăbușit în urma eșecului lui Napoleon și revenirii la Monarhie. El zugrăvește drama războaielor religioase atât la catolici cât și la protestanți în Le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Fiecare actor participă atât la elaborarea textului cât și la regie. 1789 (creat în 1970), 1792 și L'Age d'or (Epoca de aur) reprezintă triumful creației colective. În acest ciclu din două piese despre Revoluția franceză, Mnouchkine vrea să pună în scenă poporul, iar în Epoca de aur, echivalentul său contemporan, Abdallah, lucrător imigrat. Cu privire la Epoca de aur, ea declară, în numele întregii trupe: "Realitatea socială din 1975 ne apare ca un mozaic de universuri inegale și impermeabile unele în raport cu altele, a cărui
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în credința sa în progres, Lessing este convins că geniul servește la îmbunătățirea lumii. 48 Marmontel face aici trimitere la Jucătorul de Edward Moore, dramă englezească, al cărei subiect e împrumutat în spațiul francez de Bernard-Joseph Saurin, în piesa Béverley, pusă în scenă în 1768. 49 Lessing îi ia aici în bătaie de joc pe autorii dramatici francezi. 50 Este vorba de J.-B. Vivien de Chateaubrun, care-a dat, în 1756, Filoctet, sub forma unei tragedii în cinci acte. 51 Lessing citează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de fonduri. Se intensifică în același timp organizarea de spectacole cu actori diletanți, „reuniunile” de teatru și muzică devenind numeroase, la orașe și la sate. Era o acțiune propagandistică și de aceea criteriul selectării pieselor era cel etico-național. S-au pus în scenă piese accesibile, de obicei comedii inspirate din viața satului, scenete umoristice, vodeviluri, melodrame și, mult mai târziu, drame și tragedii. Autorii cei mai gustați sunt Vasile Alecsandri și Iosif Vulcan. Au fost jucate și O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
ca mod de ascensiune parazitară pentru alții. Toți au în comun impuritatea gândurilor ascunse sub jocul de măști, joc pe care ei îl susțin ca niște actori rafinați, desăvârșiți. Pentru a organiza această percepție, F., care nu știe să povestească, pune în scenă. Nu doar un element sau altul este dramaturgic în Ciocoii vechi și noi, ci chiar trunchiul operei, pe el aglomerându-se nenumărate glose alogene, izvorâte din dorința de epuizare a studiului moral și istoric. Căci autorul înscenează, documentează și face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Paul (1.V.1904, București - 15.IX.1984, București), poet, traducător și prozator. Este fiul Alexandrinei (n. Gulimănescu) și al lui Eraclie Sterian, medic, publicist (sub semnătura Ave Caesar), autor de piese de teatru, una (Tout pour l’enfant!) fiind pusă în scenă la Paris, în 1913. Din familia de obârșie olteană a lui Eraclie Sterian făceau parte actrița Aristizza Romanescu, poetul Mircea Demetriade, doctorul Constantin Levaditi ș.a. S. urmează cursul primar la Școala de Aplicații a Societății pentru Învățătura Poporului Român, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Chișinău începând din 1991, a scris piesele Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine, Departe sunt de tine, La Veneția e cu totul altfel, Apusul de soare se amână, Iosif și amanta sa, toate puse în scenă aici. Ca animator al Teatrului „Eugène Ionesco”, B. intenționează, după propria-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia din spațiul basarabean, sleită de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt pe Sisera, generalul lui Iabin, regele Hazorului. Istoria cunoaște și alte victorii asemănătoare ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de marele filme de la Hollywood despre exod, adică trecerea mării între două ziduri de apă, unul la dreapta și altul la stânga, provine de la o povestire mai recentă care a înfrumusețat și amplificat tradiția mai veche (vezi Ex 14,21b-22.29
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
arestat 165. A primit foarte multe scrisori avînd ca subiect tulburările. Înalta societate bucureșteană era indignată. O mare doamnă, un fel de "văduvă de duce", nu-și putea stăpîni indignarea, amintindu-i lui Iorga că pînă și Frederic cel Mare pusese în scenă piese franțuzești, iar Goethe și Schiller se născuseră și fuseseră educați în timpul domniei lui. Îl făceau răspunzător pe Iorga, spunînd: "Dumneavoastră sînteți apostolul majorității studenților, iar ei vă urmează orbește". Ea considera că " Singura mea crimă este că am fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o garanție a faptului că profesorii erau de calitate, iar materialele includeau istoria, istoria culturii, literatura, geografia, economia națională și chiar și stenografia. Studenții și profesorii dezbăteau subiectele predate. Se organizau excursii prin împrejurimile pitorești și erau vizitate mînăstirile. Studenții puneau în scenă piese de Caragiale și Vasile Alecsandri, iar uneori Iorga invita actori profesioniști de la București. Apoi lecturi poetice, concerte de muzică populară și spectacole de dansuri populare, toate conform conservatorismului artistic al sămănătoristului Iorga 217. Înalta societate bucureșteană își bătea joc
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
felicitare lui Hitler cu ocazia oricărei victorii a Curcubeului Axei, ca după decisiva vizită a lui Mussolini în Germania din toamna lui 1937 și imediat după Anschluss. Iorga urmărea îngrijorat slăbirea forțelor Micii Antante. L-a înfuriat opera comică protofascistă pusă în scenă de primul-ministru al Iugoslaviei, M. Stoiadinovici. În vara lui 1936, Titulescu (influențat de francezi) a încercat să îmbunătățească relațiile româno-sovietice (poate chiar să încheie o alianță defensivă cu URSS). Iorga a rămas de neclintit, explicîndu-i regelui că "Rusia rămîne Rusia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe o poveste despre o femeie ușoară sau frivolă, despre o soție nestatornică sau infidelă, despre un soț nestatornic sau înșelat, verva clericilor fiind inepuizabilă la capitolul moravuri sexuale. În zilele noastre, chiar și cei din domeniul justiției, nu mai pun în scenă astfel de procese. Totuși, tipicul carnavalurilor viticole se realizează întotdeauna în formă de proces ca la Cournonterral sau la sărbătoarea Fecos la Limoux. Trimiterea în judecată în timpul Carnavalului de către un tribunal din popor în care acuzatul este reprezentat de către un
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987), Orbirea („Literatura și arta”, 1992). Dintre piesele lui S., Această copilărie îndepărtată (1975) și Omul a doua zi au fost puse în scenă de teatre din Chișinău. Între distincțiile ce i s-au acordat se numără și Premiul de Stat pentru cartea Pentru tine bat... (1987). Nuvelistica de început a lui S., cuprinsă în volumul Era târziu, e influențată de formulele narative camusiene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
felii de viață, dar și față de tincturările decadente cu temele specifice. Tot aici poate fi marcată diferența față de simbolismul picturii prerafaelite, care beneficiază de un alfabet, de un cod simbolic care face posibilă o lectură a tabloului ca narațiune ce pune în scenă un mister, așa cum o demonstrează Ileana Marin în Pictura prerafaelită sub semnul narativului 11. Într-o mai mare măsură, decadentismul în pictură vine pe filiera acestei narativizări cu substrat simbolic, cel puțin în accepția de fapt de stil pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său"71. Pentru Hans Henrik Brummer în "The Böcklin Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile, a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer o posibilă alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înșiși subliniază o amplificare a dispoziției romantice, uneori într-o dimensiune sumbră, ilustrativă pentru sensibilitatea decadentă. Artistul devine estetul retras în sfera propriilor sale fantezii, așa cum pictorul se refugiază tot mai mult în pictura sa. Acest rapel la interioritate este pus în scenă prin intermediul portretelor sau autoportretelor, și pune în valoare singularismul creatorului de geniu, topos romantic ale cărui metamorfoze simboliste le analizează Annette Dorgerloh într-un articol care se referă numai la spațiul de cultură germană. "Ideea artistului confruntându-se cu lumea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În mrejele satirului, Prăbușirea invocă fie extremele simboliste ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
eșarfă. Două flori, probabil de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a artei, în locul adevărului ei avem seducția, și dincolo de ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un spațiu unde distincția între adevărat și fals este depășită, unde criteriile de autentic și apocrif nu mai sunt decât miza secundară a unei reprezentări permanente. Univers al spectacolului al cărui decor, făcând să dispară viața sub aparență, este scrupulos pus în scenă. Casa fin de siècle este o scenă, o piesă imposibilă compusă din trei pereți și deschisă asupra unui spațiu vid cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
neînsemnând doar răgazul unei rapide preumblări, în drum spre casa părinților, prin așezarea în care s-a născut Alecsandri, ci o ședere mai îndelungată, prilejuită de premiera absolută a piesei „Porni Luceafărul...“. Înainte de a intra în geneza acestui poem dramatic, pus în scenă de actorii Teatrului „Bacovia“, aș dori să aflu ce v-a determinat să treceți, după 13 volume de poezie, la teatru? N-aș vrea să înțelegeți că e o trădare a poeziei. Ca orice om ce simte însă nevoia unei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
decorul lui George Doroșenco au creat o iluzie scenică și montare bine structurată regizoral, iar actorii au fost puși în valoare. La Târgu Mureș, pe scena Teatrului Național, această piesă s-a jucat cu titlul Victima fericită și a fost pusă în scenă de Dan Alecsandrescu, regizor care a realizat pe scena băcăuană spectacole de referință, și în care au jucat Mihaela Rădescu, rolul principal, Dan Glasu, Gingulescu... Oricum, a fost un spectacol și o distribuție care mi-au relevat disponibilitățile textului. Piesele
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]