20,565 matches
-
forța aeriană prin instituirea blocadei aeriene și executarea de atacuri aeriene împotriva țintelor terestre timp de 54 de zile. Campania britanică împotriva triburilor răsculate a fost încununată de succes, RAF pierzând doar doi oameni. Comandantul suprem al forțelor din India Britanică, generalul Sir Claud Jacob a considerat că a fost "satisfăcător... rezultatul acestor operațiuni... Eu consider că o combinație a acțiunilor terestre și aeriene ar fi adus rezultatul dorit într-o perioadă mai scurtă de timp, iar data viitoare când va
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
lungul întregului război. Mai mult chiar, RAF a împiedicat Luftwaffe să obțină superioritatea aeriană în zona Canalului Mânecii, ceea ce a dus în cele din urmă, combinată cu superioritatea Royal Navy, la abandonarea de către Hitler a planurilor unei debarcări amfibii pe plajele britanice - Operațiunea Leul de Mare. După încheierea luptelor care aveau să devină cunoscute ca Bătălia Angliei, germanii au schimbat abordare războiului aerian, alegând pe aceea a bombardamentelor strategice de noapte, generând un răspuns identic din partea britanicilor, care au desfășurat la rândul
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
fost specializate în combaterea unor aparate de zbor din aceeași categorie, în vreme ce interceptoarele au fost construite inițial pentru lupta bombardierelor. Cele mai importante avioane de vânătoare ale Germaniei au fost Messerschmitt Bf 109 și Focke-Wulf Fw 190, în vreme ce de partea britanică s-au evidențiat Supermarine Spitfire și Hawker Hurricane. Performanțele și raza de acțiune a lui P-51 Mustang au făcut din acest avion cel mai important avion de vânătoare și escortă, ceea ce a permis bombardierelor americane să acționeze împotriva țintelor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
conflicte militare în 1965 și 1971 în timpul cărora fiecare tabără s-a bucurat de supremația aeriană pentru anumite perioade de timp. Situația a variat de la paritate în anumite regiuni, la superioritatea totală a Indiei. Piloții pakistanezi zburau pe avioane americane, britanice sau chineze, iar indienii foloseau în general aparate de zbor sovietice sau vest-europene. Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-au bucurat de o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-au bucurat de o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai mare parte a timpului. În aceste conflicte, israelienii au folosit la început avioane britanice și franceze, pentru ca mai apoi să se doteze cu aparate de zbor americane. Arabii au folosit în principal avioane sovietice. F-86 Sabre În Războiul din Coreea, piloții coreeni care zburau pe avionul cu reacție cu aripă săgeată MiG-15 au depășit
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
bordul unor avioane capabile să zboare la joasă altitudine, greu detectabile de radare. Chiar și în zile noastre, în condițiile războiului asimetric, 15 talibani au reușit să distrugă sau să deterioreze grav 8 avioane Harrier în timpul atacului asupra bazei militare britanice Camp Bastion din Afganistan. Piloții britanici au fost nevoiți să lupte ca infanteriști pentru prima oară după multe decenii. Pentru a se protejeze împotriva atacurilor terestre convenționale sau neconvenționale, cei mai mulți piloți au primit și pregătire de infanterie.
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
la joasă altitudine, greu detectabile de radare. Chiar și în zile noastre, în condițiile războiului asimetric, 15 talibani au reușit să distrugă sau să deterioreze grav 8 avioane Harrier în timpul atacului asupra bazei militare britanice Camp Bastion din Afganistan. Piloții britanici au fost nevoiți să lupte ca infanteriști pentru prima oară după multe decenii. Pentru a se protejeze împotriva atacurilor terestre convenționale sau neconvenționale, cei mai mulți piloți au primit și pregătire de infanterie.
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
nu ar fi fost capabili să obțină o superioritate aeriană mai înainte ca condițiile meteorologice să se înrăutățească în toamnă. Există și opinia conform căreia era puțin probabil ca Luftwaffe să fie capabilă să distrugă RAF Fighter Command. Dacă pierderile britanice ar fi devenit foarte mari, RAF și-ar fi retras pur și simplu aparatele de zbor spre nord și și-ar fi regrupat aparatele de zbor. După aceasta, și-ar fi redesfășurat forțele spre sud, de îndată ce germanii ar fi lansat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de viață sau moarte pentru britanici, care nu ar ezita să angajeze întreaga forță navala până la ultimul vas și ultimul om în lupta pentru supraviețuire. Amiralul a remarcat că Luftwaffe era capabilă să apere transporturile navale germane împotriva raidurilor flotei britanice și a considerat că forțele aeriene germane nu erau capabile să suplinească nici pe termen scurt inferioritatea "Kriegsmarine"}}. Când Franz Halder, șeful marelui stat major al forțelor terestre, a aflat care este starea "Kriegsmarine" și care sunt opiniile față de planul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
disperat. Rezultatele Luftwaffe în luptele cu navele de suprafață până în acel moment erau slabe. În timpul campaniei din Norvegia, în ciuda superiorității aeriene pe care a avut-o timp de opt săptămâni, Luftwaffe a reușit să scufunde doar două vase de război britanice. echipajele germane nu erau antrenate, iar avioanele nu erau echipate să atace țintele navale aflate în mișcare, în special distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
deveni o amenințare mare pentru germani dacă Luftwaffe nu era capabilă să le distrugă. Doar nouă vase torpiloare dintr-un toatal de o sută cincisprezece scufundate au fost distruse de aviația germană de-a lungul întregului război. Doar nouă distrugătoare britanice dintre cele peste o sută operaționale au fost scufundate în urma atacurilor de aviație în 1940. Dintre acestea, cinci au fost scufundate în timpul evacuării trupelor britanice de la Dunkerque și aceasta în ciuda unei lungi perioade în care germanii s-au bucurat de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
scufundate au fost distruse de aviația germană de-a lungul întregului război. Doar nouă distrugătoare britanice dintre cele peste o sută operaționale au fost scufundate în urma atacurilor de aviație în 1940. Dintre acestea, cinci au fost scufundate în timpul evacuării trupelor britanice de la Dunkerque și aceasta în ciuda unei lungi perioade în care germanii s-au bucurat de superioritate aeriană, a sutelor de tone de bombe lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale au fost de asemenea
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aeriană, a sutelor de tone de bombe lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale au fost de asemenea modeste. Aviația germană a scufundat aproximativ 1% dintre vasele care au navigat în 1940 în apele britanice. Cele mai multe vase comerciale britanice s-au scufundat după ce s-au ciocnit de mine marine. Pentru cazul unei invazii, germanii echipaseră avioanele Me 110 ale Erprobungsgruppe 210 cu așa-numitele „Seilbomben”. Acestea din urmă erau arme secrete care ar fi trebuit
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
tone de bombe lansate și a numeroaselor misiuni în regiune. Rezultatele Luftwaffe în ceea ce privește scufundarea navelor comerciale au fost de asemenea modeste. Aviația germană a scufundat aproximativ 1% dintre vasele care au navigat în 1940 în apele britanice. Cele mai multe vase comerciale britanice s-au scufundat după ce s-au ciocnit de mine marine. Pentru cazul unei invazii, germanii echipaseră avioanele Me 110 ale Erprobungsgruppe 210 cu așa-numitele „Seilbomben”. Acestea din urmă erau arme secrete care ar fi trebuit să fie utilizate pentru
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Deși Royal Navy nu își putea folosi toate navele disponibile în Canalul Mânecii, o bună parte a flotei fiind angajată în luptele din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, Home Fleet dispunea totuș de un mare avantaj numeric în fața germanilor. Este discutabil dacă vasele britanice de suprafață erau atât de vulnerabile la atacurile aeriene pe cât sperau germanii. În timpul evacuării de la Dunkerque, un relativ puține vase britanice au fost scufundate, în ciuda faptului că erau ținte staționare. Diferențele toatale dintre flotele de suprafață ale celor două forțe
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, Home Fleet dispunea totuș de un mare avantaj numeric în fața germanilor. Este discutabil dacă vasele britanice de suprafață erau atât de vulnerabile la atacurile aeriene pe cât sperau germanii. În timpul evacuării de la Dunkerque, un relativ puține vase britanice au fost scufundate, în ciuda faptului că erau ținte staționare. Diferențele toatale dintre flotele de suprafață ale celor două forțe făcea ca o invazie amfibie să fie foarte riscantă, indiferent de rezultatele atacurilor aeriene. În plus, "Kriegsmarine" își folosea restul vaselor
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
barje pentru trasportul primului val de invazie, cu atât mai puțin pentru transportul valurilor următoare și a echipamentelor acestora. Germanii aveau nevoie să cucerească imediat un port, un lucru puțin probabil dată fiind capacitatea defensivă ridicată a apărării de coastă britanice din zona de sud-est. Britanicii se pregătiseră la rândul lor, punând la punct o serie de planuri de apărare în caz de invazie, printre măsurile care urmau să fie luate existând și măsuri precum folosirea gazelor de luptă. În 1940
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
mai îngus posibil, care ar fi fost mai ușor de apărat, în opinia marinarilor. Admiralul Raeder dorea ca frontul să se întindă de la Dover la Eastbourne, amintind că tansporturile navale dintre Cherbourg/Le Havre și Dorset erau expuse atacurilor vaselor britanice cu bazele la Portsmouth și Plymouth. Generalul Halder a respins o asemenea propunere a marinei afirmând că „Din punctul de vedere al forțelor terestre eu o consider ca pe o sinucidere curată, eu aș putea să pun trupele care debarcă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
coastă era asigurat cu ajutorul avioanelor de recunoaștere și a sistemului radar DeTeGerät instalat la Capul Blanc-Nez și Capul d’Alprech. Aceste radare puteau să detecteze ținte navale până la 40 km distanță, chiar și mici vase de patrulare din apele teritoriale britanice. Alte două radare au fost amplasate la mijlocul lunii septembrie: unul de tip DeTeGerät la Cap de la Hague și unul cu rază lungă de acțiune de tip FernDeTeGerät la Cap-d'Antifer lângă Le Havre. Forțele terestre au dezvoltat planuri pentru plasarea
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
unul de tip DeTeGerät la Cap de la Hague și unul cu rază lungă de acțiune de tip FernDeTeGerät la Cap-d'Antifer lângă Le Havre. Forțele terestre au dezvoltat planuri pentru plasarea unor baterii mobile de artilerie de-a lungul țărmului britanic imediat după cucerirea plajelor, baterii care urmau să fie folosite la neutralizarea vaselor britanice. Pentru acest scop a fost desemnată "Artillerie Kommand 106" din cadrul Armatei a 16-a, care urma să debarce cu al doilea val pentru asigurarea protecției flotei
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
acțiune de tip FernDeTeGerät la Cap-d'Antifer lângă Le Havre. Forțele terestre au dezvoltat planuri pentru plasarea unor baterii mobile de artilerie de-a lungul țărmului britanic imediat după cucerirea plajelor, baterii care urmau să fie folosite la neutralizarea vaselor britanice. Pentru acest scop a fost desemnată "Artillerie Kommand 106" din cadrul Armatei a 16-a, care urma să debarce cu al doilea val pentru asigurarea protecției flotei de transport cât mai devreme posibil. Unitatea era formată din douăzeci și cinci de tunuri de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
formată din douăzeci și cinci de tunuri de 15 cm și șaptezeci și două de 10 cm. Cel puțin o treime dintre acestea trebuiau debarcate în Anglia pânăla sfârșitul primei săptămâni a invaziei. Aceste baterii trebuiau să reducă la maxim amenințarea distrugătoarelor britanice asupra vaselor de transport de pe ruta cea mai estică. Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Bateriile trebuiau să acopere principalele rute de transport de la Dover la Calais și de la Hastings la Boulogne. Ele nu puteau proteja rutele cele mai vestice, dar zone întinse ale zonelor de invazie urmau să fie totuși sub acoperirea lor. Comandanții britanici erau conștienți de amenințarea reprezentată de artileria germană care domina Strâmtoarea Dover și, pe 4 septembrie 1940, șeful Marelui stat major al Marinei a semnat un memoriu în care sublinia că dacă germanii „... ar putea să cucerească controlul asupra strâmtorii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fi putu să întrerupă fluxul de provizii și de trupe de rezervă germane peste Canal, cel puțin în timpul zilei. Mai apoi, el avertiza că în această situație, germanii ar fi fost capabili să asigure o vigoare deosebită atacului împotriva forțelor britanice. Chiar a doua zi, Marele stat major reunit, după ce a analizat importanța strâmtorii din toate punctele de vedere, a decis să întărească defensiva din regiunea litoralului din zonă cu noi trupe terestre. Bateriile de coastă germane au început să tragă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aerian, iar coordonarea dintre diferitele ramuri ale forțelor armate lăsa de dorit. În după-amiaza aceleiași zile, Hitler a dat ordinele necesare pentru amânarea invaziei. De asemenea, a ordonat dispersarea flotei de invazie pentru evitarea distrugerii vaselor de către aviația și marina britanice. Amânarea invaziei a conincis cu apariția unor zvonuri cu privire la o tentativa de debarcare germană în jurul datei de 7 septembrie, care ar fi fost respinsă cu mari pierderi pentru atacatori. Au circulat povești cu privire la incendierea unor suprafețe întinse ale apelor litorale
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]