19,181 matches
-
Sunt atâtea peste tot... Tocmai am scris o biografie a lui Shakespeare. Și mai există cel puțin încă două mii. Ce puteam să descopăr eu nou? Scriitura contează. Singurele biografii care durează sunt acelea care au fost bie scrise. Înainte de adevăr, contează cât de bine scrii. Cu cât e mai bine scrisă o carte, cu atât are mai multe șanse să dăinuie. Deci, da, chiar sunt de acord: înainte de toate vine interpretarea. Student: Vorbeați de continuitatea trecutului. Citind Hawksmoor am avut sentimentul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt uneori întrebat pe cine prefer dintre eroii mei. Și, drept să spun, pe niciunul. Nu țin să mă atașez de ei, vreau doar să-i înțeleg. Când îi înțeleg, pot comunica cititorului adevărul lor. Sentimentele mele proprii chiar nu contează. Student: Sunteți idealist? PA: Păi... Ce altceva? Materialist? Nu cred că sunt materialist, așa că... Habar n-am. Student: Dacă sunteți, înseamnă asta pentru Dvs că dați la o parte din romane tot ce e obscen și reprobabil? PA: Nu în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mult cititorului, cele mai îndelung pregătite ori cele în care spiritul creator și sensibilitatea autorului primează? PA: Nu e nicio diferență. Din câte-mi dau eu seama, nu interesează pe nimeni atunci când te citește dacă sau cât te pregătești. Nu contează decât să le placă ce scrii. Ce le pasă lor că ai lucrat zece ani ori zece luni? Student: Există vreuna din cărțile Dvs care vă place mai mult decât celelalte, ori una care vi se pare nereușită? PA: Da
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
l-ai scris. La asta încă nu mă gândisem. Nu e o idee rea, însă ar exista unele probleme, ca de pildă faptul că editorul n-ar fi de acord să scriu de două ori aceeași carte, dar asta nu contează. În realitate n-ar prea merge. Mai întâi că omul se schimbă, iar cel care a scris ultimul meu roman nu mai e deloc omul care a scris The Great Fire of London. Te perfecționezi în cel mai bun caz
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intenția generală: critica socială, intenția poeziei mele de dragoste, tipul meu de umor și ironie. Nu spun că le fac pe toate bine, dar tare m-aș bucura dacă ar înțelege criticii mai bine ce urmăresc. LV. Când faci poezie, contează starea de spirit ori lucrul sistematic? AB. Lucrul sistematic, fără nicio îndoială. Starea de spirit e doar începutul. LV. Scrii de mână, la mașină ori folosești computerul? E important felul în care scrii? Are creația un ritual? AB. Scriu de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o mare onestitate în ce privește propria identitate. Trebuie să-ți spun că scriind viața Annei Ahmatova mi-am dat seama că femeile frumoase au cu totul alte experiențe de viață. Îmi amintesc, la cealaltă extremă, că Marina Țvetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin". LV. În Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă". Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de scris. Dactilografiez repede dar fac greșeli. Fără pagina printată nu mă descurc, nu pot citi, judeca. Scrisul meu e cumplit, deși am nevoie de el, am nevoie de stilou între degete. Dar asta nu mă ajută când scriu proză. Contează și unde scriu, deși am scris chiar peste tot în tren, sala de așteptare, sala de curs înainte de sosirea studenților, pe masa din bucătărie. Dacă am de ales, prefer o masă sub o fereastră deschisă. Și o odaie goală. Acasă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Te ferești cu bună știință să scrii lucruri prea personale? Cum izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? GS. Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
izbutești să tratezi cu seninătate experiențe care, exprimate explicit, ar face oricui părul măciucă? GS. Da, evit să scriu lucruri personale. Nu vreau să mă substitui zidurilor. Eu nu contez, acesta e paradoxul esențial al poemelor: suntem indispensabili dar nu contăm; moartea e cruntă, însă e cel mai firesc lucru de pe lumea asta. Vorbim de paradoxuri de bun simț, în fond. Nu vorbesc despre mine fiindcă mă consider un om norocos. Am aprehensiunea înspăimântătorului, oarecum bizară prin modul cum s-a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ciorbă, o minunăție/un dezastru de spectacol. 3.2.5. Sensuri dependente de cunoașterea contextului politic și sociocultural De foarte multe ori, mai ales în cazul creațiilor ocazionale, sensul este destul de greu de descifrat în absența cunoașterii contextului. Acest aspect contează foarte mult și pentru decizia în direcția unei interpretări ironice, depreciative sau valorizante: Despre SC TCE 3 Brazi, firma lui Culiță Tărâță, stăpână pe 57.000 de hectare din domeniul public al statului [...] ați mai citit la noi în revistă
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
profesorul ar putea să influențeze, în mod satisfăcător, învățarea și rezultatele ei, atitudinile și interesele, aspirațiile și orientările profesionale ale celor care învață prin comportamentele și atitudinile sale, prin empatia și relațiile sale cu aceștia. Ipotetic cel mai mult ar conta anumite aptitudini cognitive și profesional-didactice ale profesorului, competențele acestuia și o serie de caracteristici intelectuale, afectiv motivaționale, comportamentale și caracteriale cum ar fi: inteligența, capacitatea comunicativă, motivația profesional-didactică, atitudinile și autoritatea profesorului în clasă, modul de relaționare cu elevii, empatia
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
a doua șansă“ celor care au ratat o pe prima. În aceste condiții se pune problema care este rostul încurajării autonomiei și a responsabilității elevului pentru propria formare, atât timp cât este evaluat după standarde impuse din exterior și numai aceste rezultate contează în evoluția sa viitoare. Deci, autonomia corelează cu responsabilitatea și ambele caracteristici contribuie la formarea individului. acestea sunt principalele concepte care pot fi puse în corelație cu acela de autonomie. Se pune problema în ce măsură libertatea, identitatea, responsabilitatea, autoritatea corelează cu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
presupune un înalt rafinament psihologic. Studiile consacrate persuasiunii s-au oprit asupra caracteristicilor componentelor procesului de comunicare (emițător, mesaj și receptor). S-a arătat că modul în care este perceput emițătorul, caracteristicile și motivațiile pe care i le atribuie receptorul contează în eficiența persuasiunii. dintre acestea, cea mai importantă este credibilitatea, prin aceasta înțelegându-se câtă încredere inspiră cel care propune o idee, o atitudine (ex.: cât de pertinente sunt informațiile, cât de adevărate, în ce măsură le transmite fără a le denatura
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și devine un propagandist. 3. Utilizarea în predare a argumentului autorității. Atunci când elevii susțin o idee în virtutea faptului că „profesorul a spuso“ e semn că au fost îndoctrinați. este mai puțin important dacă acel conținut este fals sau adevărat, nu contează decât că subiecții (elevii) nu au posibilitatea de a cerceta ei înșiși fiind tratați ca niște eterni neștiutori. Prin invocarea acestei ipostaze a îndoctrinării nu se susține în nici un caz negarea oricărei autorități. Toți avem nevoie să ascultăm uneori de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
victimă a unei căderi mai de deplâns decât căderea omului care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o sorbitură. Departe de a-și întoarce ochii, el fixează spectacolul și-l absoarbe fără a fi conștient de frenezia sa. Lupta îl fascinează prin ceea ce face din ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
incontestabile a providenței, căci autorul dramatic ar părăsi domeniul verosimilului pentru a intra în cel al miraculosului, inacceptabil, după părerea lui, în teatru. Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin, dimpotrivă, el trece greu dincolo de rampă. "Epopeea admite cu multă ușurință iraționalul, care este mijlocul cel mai potrivit de a provoca surpriza, pentru că nu avem sub ochi personajul care acționează. Astfel, scena urmăririi lui Hector ar fi comică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muzica să adauge la puterea emoțională a gestului. Manifestându-și dorința față de acest "teatru total" la care va visa Wagner, el mai vrea ca ea să nu figureze ca simplu acompaniament al jocului, ci să facă parte integrantă din spectacol. Contează, după părerea lui, ca textul muzical să fie compus în funcție de atmosfera din operă, pentru a-i intensifica emoția. Acesta este și punctul de vedere al lui Beaumarchais, care scrie, în Scrisoare moderată despre căderea și critica Bărbierului din Sevilla (Lettre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și să nu cunoaștem natura, crezând că ea are nevoie de titluri pentru a se emoționa mai tare. Numele sacre de prieten, tată, amant, soț, fiu, mamă, frate, soră, de om, în fine, cu moravuri interesante, iată elementele patetice. Ce contează rangul, numele, obârșia nefericitului pe care atitudinea înțelegătoare față de niște prieteni nedemni și atracția exemplului l-au angrenat în capcanele jocului, iar acum geme în închisori, mistuit de remușcare și de rușine? Dacă mă întrebați cine este, vă răspund: A
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spirit fără trup, ci unei ființe în carne și oase, un decor precis este indispensabil. "Uitați-vă cât de bine răspunde decorul abstract din secolul al XVII-lea literaturii dramatice a timpului, scrie Zola în Naturalismul în teatru. Mediul nu contează încă. Ai impresia că personajul pășește prin aer, degajat de obiectele exterioare. El nu are influență asupra lor, și nu este determinat de ele. Dar, și mai caracteristic este faptul că personajul este pe atunci un simplu mecanism cerebral; corpul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
intervine, numai sufletul funcționează, cu ideile, sentimentele, pasiunile sale. Într-un cuvânt, teatrul perioadei respective folosește omul psihologic; el îl ignoră pe omul fiziologic. Începând de aici, mediul nu mai are niciun rol de jucat, decorul devine inutil. Nu mai contează locul în care se petrece acțiunea, din moment ce li se refuză diferitelor locuri orice influență asupra personajelor. Va fi o cameră, un vestibul, o pădure, o intersecție; va fi suficientă chiar și o tăbliță. Drama există numai în om, în acest
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perioadă literară, în teatru, trebuie să-și aducă cu ea interpreții, ca să nu dispară. Tragedia și-a avut iluștrii comedianți timp de două secole; romantismul a dat naștere unei întregi generații de artiști de mare talent. Astăzi, naturalismul nu poate conta pe niciun actor de geniu. Asta se datorează fără îndoială faptului că operele, și ele, nu sunt încă decât în stadiul de promisiune. Este necesară existența unor succese pentru determinarea curentelor de entuziasm și de credință; și numai aceste curente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fabulă" sau de "istorisire", la Brecht, a înlocuit vechea noțiune de intrigă dramatică care este relația dintre o criză și expoziție, intrigă, deznodământ. Dimpotrivă, "fabula" brechtiană este o juxtapunere a episoadelor legate de comportamentul unui personaj în fața unei probleme permanente. Contează nu atât personajele, ci raporturile care le unesc și le opun, întâmplarea în care sunt cuprinse. Individul și-a pierdut rolul de epicentru. Acel gestus, adică conduita personajelor unele față de altele, a devenit unitatea de bază a teatrului epic. Brecht
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deschis pentru itemii care au vizat starea de sănătate, bolile cu transmitere sexuală, afecțiunile genito-urinare (anexită, prostatită ș.a.) și un interes mascat în raport cu itemii despre sexualitate. Așa cum au constatat și alți autori, itemii referitori la dinamica și performanțele sexuale au contat mai mult pentru bărbați decât pentru femei [2]. De asemenea, la bărbați s-a evidențiat o tendință de supradimensionare cantitativă și calitativă privind activitatea sexuală: numărul partenerelor, frecvența, durata ș.a. Considerăm că este un reflex de impunere și menținere a
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
de scale sociale și economice, copiii pleacă din ce în ce mai departe de părinți, unele valori tradiționale privind familia nu se mai potrivesc [21]. Datele din Barometrul de Gen 2000 arată că majoritatea subiecților preferă familia modernă, egalitară, 61% au apreciat că nu contează sexul în conducerea gospodăriei. Totuși, cei care consideră că bărbatul ar trebui să conducă în familie reprezintă un procent destul de ridicat (32%) [27]. Căsătoria, natalitatea și fertilitatea Trebuie să menționăm că la începutul anilor '60 rata căsătoriilor a crescut și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
deschis pentru itemii care au vizat starea de sănătate, bolile cu transmitere sexuală, afecțiunile genito-urinare (anexită, prostatită ș.a.) și un interes mascat în raport cu itemii despre sexualitate. Așa cum au constatat și alți autori, itemii referitori la dinamica și performanțele sexuale au contat mai mult pentru bărbați decât pentru femei. De asemenea, la bărbați s-a evidențiat o tendință de supradimensionare cantitativă și calitativă privind activitatea sexuală: numărul partenerelor, frecvența, durata ș.a. Considerăm că este un reflex de impunere și menținere a unor
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]