19,422 matches
-
de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei noastre. Am înțeles că va trebui să ascund cea de-a doua privire asupra lucrurilor, căci nu puteam stârni decât batjocuri din partea celorlalți. Sensul acela secret al cuvintelor mi s-a dezvăluit, mai târziu, încă o dată, într-o situație la fel de tragicomică precum cea de la lecția noastră de istorie. Stăteam la o coadă interminabilă, care șerpuia în apropierea unui magazin alimentar, apoi, trecându-i pragul, se încolăcea înăuntru. Era vorba probabil de ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brațele bărbatului, vedeam chiar și vârtejurile ritmice ale apei în vana din care tocmai fusese scoasă. Apa se liniștea încetul cu încetul... Iar cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o floare uscată între paginile unei cărți, mi-a dezvăluit o senzualitate secretă, opacă. Trupul ei ascundea o căldură parfumată, o tulburătoare mireasmă alcătuită din zvâcnetul sângelui, din luciul pielii, din încetineala ispititoare a vorbelor sale. Dragostea fatală care făcuse să cedeze inima Președintelui a remodelat Franța pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fost la fel de numeroși ca și prostituatele sau birjarii. Unii dintre dușmanii ordinii sociale aveau să păstreze îndelung pentru mine, în propriile lor nume, un bubuit exploziv sau zgomotul armelor: Ravachol, Santo Caserio... Da, pe străzile acelea bubuitoare ni s-a dezvăluit una dintre ciudățeniile acelui popor: întotdeauna revendica ceva, niciodată mulțumit de status quo-ul dobândit, gata, în fiecare moment, să se reverse pe arterele orașului pentru a detrona, a zdruncina, a pretinde. În calmul social perfect al patriei noastre, francezii aveau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor. Și ca să nu pară patetici, mă gândeam eu, evocau trecutul cu dezinvoltura aceea puțin cam vulgară, fără să creadă nici în bunul Dumnezeu, nici în diavol, după cum spune un proverb rusesc. Abia cu mult mai târziu avea să-mi dezvăluie adevăratul lui secret tonul acela dezamăgit: un „samovar” era un suflet înhățat de o bucată de carne dezarticulată, un creier desprins de trup, o privire neputincioasă, încleiată în pasta spongioasă a vieții. Sufletul acela zdrobit era numit de oameni „samovar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în seara aceea, am înțeles că nu anecdote trebuia să caut în lecturile mele. Nici cuvinte aranjate frumos pe o pagină. Ci un lucru mult mai profund și, totodată, mult mai spontan: o pătrunzătoare armonie a celor văzute, care, o dată dezvăluită de către poet, devenea eternă. Fără să știu să-i dau un nume, asta aveam să urmăresc de acum încolo de la o carte la alta. Mai târziu, aveam să-i aflu numele: Stilul. Și nu aveam să accept niciodată sub acest
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
serile noastre de altădată - vreo fotografie descoperită din întâmplare în cufărul siberian, al cărui conținut nu mai avea de mult nici un secret pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care găsește, pe neașteptate, în căptușeala roasă a săculețului său o monedă străvezie din aur. Într-o zi cu ploaie torențială, răsturnând teancurile de ziare vechi franțuzești îngrămădite în cufăr, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ostil. Mi-am amintit de tânăra mea parteneră de pe pluta noastră, noaptea: e adevărat, mi-era ciudă pe ea că nu o mai doream, că eram decepționat, că o simțeam acolo, lipită de umărul meu... Ducându-mi gândul până la capăt, dezvăluind egoismul acela masculin care mă înspăimânta și totodată mă ispitea, mi-am spus: „De fapt, după ce faci dragoste, femeia trebuie să dispară!” Și mi-am imaginat din nou mâna aceea febrilă căutând hangerul. M-am ridicat brusc în picioare, întorcându
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea involuntară, care nu ne ascultă și ne stingherește prin franchețea ei fără nuanțe, dar dezvăluie ceea ce vorba gândită cenzurează. Ne-am oprit în fața terasamentului de cale ferată. În depărtare, se vedea apropiindu-se un tren lung de marfă. Adesea, un convoi gâfâind rămânea nemișcat în locul acela, barându-ne pentru un scurt moment poteca. Obstacolul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
punct sau altul să fie diferite. De exemplu, la lema CELUI-QUI-EST (p. 245), autorul, Édouard Lipinski, interpretează cuvintele ’Ehyeh ’ašer ’ehyeh, pe care le traduce „Je suiș qui je suiș”, ca pe un refuz al lui Dumnezeu de a-si dezvălui identitatea, numele propriu, în vreme ce, la lema NUMELE DIVIN (p. 904), Édouard Cothenet spune că nu se poate interpreta formulă de identitate „Eu sunt cel ce sunt” că un refuz al revelării. Scenă de la rugul aprins e foarte diferită de textele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
naturală. Barth comentează Ex 3,14 că pe o relatare a întâlnirii dintre Dumnezeu și Moise în care Dumnezeu, reînnoindu-și legământul făcut cu patriarhii, răspunde cu bunăvoință așteptării lui Moise, dar refuză să-i comunice numele său, să-i dezvăluie misterul „eului” sau, căci „nu putem să-l numim pe Dumnezeu cum numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele pe care și-l da El însuși”3. Dumnezeu se apropie de Moise
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h"rm ó-=orQ’ róaƒ ó-magg: le’":"m m" œQhÄ ‘OœQh šaƒar ‘Qyp"h we 9orQk ‘al b"mtQy ’"reț YHWH ’ElohQy Te>"’ÄÖ šemÄ (Am 4,13): „El este cel care plăsmuiește munții și făurește vântul și-i dezvăluie omului gândul sau; cel care face zorile și amurgul și pășește peste înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este numele său.” (t.n.) ó-zekor ’ eÖ BÄr’Qk" bmQy beƒórotQk"... (Qoh 12,1a): „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
într-un anume sens un conținut juridic. Angajamentul juridic din partea lui Dumnezeu înceta de a-l mai obligă atunci cand Israel încalcă legământul și nu îi respectă condițiile. Dar tocmai atunci ƒese:, încetând de a mai fi o obligație juridică, isi dezvăluia aspectul mai profund: se manifestă așa cum era inițial: iubire care dăruiește, iubire mai puternică decât trădarea, hâr mai puternic decât păcatul. Această fidelitate față de „fiica poporului meu” necredincios (cf. Lam 4,3.6) este, în definitiv, din partea lui Dumnezeu, fidelitate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
condamnă la moarte, își recunoaște public acest titlu (Lc 22,70). La moartea să însă, credința creștină, exprimată de centurion: „Cu adevarat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39 par.), poate citi retrospectiv cuvintele tainice prin care Isus dezvăluise natură relației sale cu Dumnezeu. Față de Dumnezeu el este pur si simplu ho hyiós: - „...nimeni nu-l cunoaște pe Fiul decât numai Tatăl, și nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni decât numai Fiul și cel căruia va vrea Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. Și aceasta este judecată: Lumină a venit în lume și oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumină; pentru că faptele lor erau rele.” (3,17-19)292 Semnificații de bază: cel care dezvăluie adevărată stare morală a fiecăruia. 3.2.2.11. Știutor și Revelator 3.2.2.11.1. sophía: „înțelepciune” (toate traducerile românești); „sapientia” (Vg); „sagesse” (BJ); „wisdom” (RSV). Apostolul Pavel îl propovăduiește „pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteala, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
însuși se autodefinește astfel în această Evanghelie: EgÀ eimi tò phÄÎs to¤ kósmou: ho akolouthÄÎn emoì ou mg peripatesQi en tQÎi skotiăi.... (8,12; cf. 12,46) „Eu sunt lumină lumii; cel care ma urmează nu va umblă în întuneric...” Dezvăluindu-le oamenilor greșelile, le arăta calea, dar mulți nu îl primesc: „Lumină a venit în lume (tò phÄÎs elelythen eis tòn kósmon), și oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumină, pentru că faptele lor erau rele.” (3,19) El îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
conform recensământului românesc din 1930, dintr-un număr de 2014 locuitori maghiari, slovaci și români nu erau cu totul decât 392 de persoane de limbă maternă română. Istoricul militar (cât se poate de cumpătat în judecăți) Illésfalvi Péter, care a dezvăluit întâmplarea pe baza unor surse ungare, califica drept o "minciună nerușinată" afirmațiile referitoare la urmărire susținute de ostașii unguri. Pe 15 septembrie, compania disciplinară a părăsit satul și a plecat mai departe; în satul Marca (Márkaszék) a mai împușcat alți
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
autoarea s-a simțit atrasă de lumina Mediteranei în urma imaginilor afectiv-fantastice vizualizate ca urmare a lecturii, și de dorința întoarcerii la considerația chineză a picturii - care constituie obiectul unui adevărat cult pentru că, în ochii chinezului, arta picturală este cea care dezvăluie misterul universului. Participarea la spectacolul oferit de necuprinsul luminii mediteraniene pentru un pictor nu poate fi oferită decât de reîntâlnirea cu albul imaculat al hârtiei de acuarelă, în care se întrevăd Cuprinsul și Necuprinsul. Considerația și aderarea la gândirea daoistă
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
Veneției (Gondolă la Veneția; Veneția Istambulului). Totuși virtuozitatea acuarelistei o descoperim în mica imagine „Saint Tropez”- trecerea poetică între zi și noapte în care totul se odihnește în reflexul auriu al lacrimilor luminii solare revărsate în întunericul mării. Prezenta expoziție dezvăluie adevăratul filon de aur existent în sufletul creator al artistei și cred că acuarela, ca tehnică picturală, îi poate oferi cadrul desfășurării unui proces al întoarcerii către Necuprinsul naturii, ceea ce înseamnă o re-asumare a întregii vieți rememorate sau visate. Petre
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
nu este evident și care cer, pentru a fi acceptate, o tehnică de interpretare specială - deoarece adevărul lor nu se află În text, asemenea adevărului demonstrației, evident prin jocul argumentelor, este necesară o hermeneutică, o artă a traducerii, capabilă să dezvăluie rațiunea ascunsă de povestirea absurdă (Fr. Châtelet, 1962, p. 41; M. Detienne, 1999, p. 163; P. Frutiger, 1930, pp. 33-37; Ch. Kerényi, 1957, p. 20; B. Lincoln, 1999, pp. 33-42; J.-P. Vernant, 1974a, pp. 213-214). Respins de către logos, mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Milet și Evhemerus, prin J.Fr. Lafiteau, Fontenelle, d’Holbach sau G.B. Vico, până la M. Müller, A. Lang, J. Frazer sau E.B. Taylor și apoi În vremurile contemporane, cercetarea mitului a fost percepută drept „o știință a scandalosului”, având menirea să dezvăluie caracterul eronat sau incomplet (din perspectiva rațiunii și a „modernității”) al acestor creații (M. Detienne, 1997a; J. Pépin, 1958; J.-P. Vernant, 1974a; B. Valade, 1985; A. Von Hendy, 2002 etc.). În felul acesta, mitul a fost Întotdeauna gândit În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întrebare esențială: cum sunt evidențiate narațiunile care Îndeplinesc funcții majore (răspund necesităților fundamentale ale indivizilor și comunității)? Din altă perspectivă, această Întrebare se poate formula și altfel: care sunt circumstanțele ce permit Îndeplinirea acestor funcții (din perspectiva insider-ilor) și care dezvăluie statutul aparte al acestor forme culturale (din perspectiva outsider-ilor)? Răspunsul era simplu: situațiile non-ordinare - momentele rupte din fluxul Întâmplărilor de zi cu zi - oferă oportunitatea rezolvării crizelor, spaimelor, Îndoielilor, conflictelor, a consacrării ordinii sociale, a transmiterii valorilor tradiționale, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se exprima și articula semnificații (Bocock, 1974, p. 37). Acțiuni ale corpului, repetitive și stilizate În mod simbolic, care sunt centrate asupra unor structuri cosmice și/sau asupra unor prezențe sacre. (E.M. Zuesse, 1987, p. 405) ...o performare transformativă, care dezvăluie sistemele de clasificare, categoriile și contradicțiile majore ale proceselor culturale. (V. Turner, 1977, p. 77) ...o activitate socială stilizată, repetitivă, care, prin folosirea simbolurilor, exprimă și definește relațiile sociale. (C. Lane, 1981, p. 11) Model formalizat al acțiunilor simbolice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
excelență, a ajuns să fie gândită drept sistemul cultural care exprimă cel mai bine diferența dintre modern și primitiv, rațional și irațional, spiritual și material, tehnic și atehnic. Dincolo Însă de aceste aspecte legate de epistemologia antropologiei culturale, cercetările etnografice dezvăluie existența unui nucleu de trăsături comune prin care acest sistem Își poate revendica autonomia științifică. Astfel, magia se referă la: ...acțiuni pragmatice Întemeiate pe o știință ocultă. (R. Winthrop, 1991, p. 167) ...un mod de a face față unei situații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]