19,809 matches
-
în Imperiul Roman și după începutul constituirii "regatelor barbare", germanii trec la creștinism, adoptând secta ariană. Cunoscut mai întâi la goți, arianismul s-a răspândit la toate triburile germanice din Imperiul Roman de Apus. La jumătatea secolului al IV-lea, episcopul Wulfila a tradus Biblia din limba greacă în gotă (inițial Biblia a fost redactată în ebraică, dar întrucât în această formă nu putea fi înțeleasă în Europa, a fost răspândită în traducere în limba greacă (Septuaginta). Din punct de vedere
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și în plan cultural. Între acestea se cuvine a fi amintită adoptarea alfabetului și a limbii oficiale scrise latine. La curtea regelui Teodoric se aflau reprezentanți ai culturii romane, Boethius și Cassiodorus. În palatele Merovingienilor și-a găsit adăpost renumitul episcop Gregoire de Tours (secolul al VI-lea: Istoria francilor). Și din rândul migratorilor s-au ridicat oameni de cultură, precum gotul Iordanes (secolul al VI-lea). În această primă perioadă s-au realizat o serie de codificări și traduceri, s-
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lui Carol Martel 35, "majordom unic" în perioada 715-741). Carolingienii dețineau puterea politică efectivă. Aceasta le era conferită prin alegere și ungere. Alegerea de către adunarea poporului "după obiceiul francilor" (secundum morem Francorum)36 și ungerea ca binecuvântare a Bisericii (prin episcopi în anul 751, de către papa Ștefan al II-lea în 754) au făcut din Pepin adevăratul prim-rege al dinastiei carolingiene. Noul imperiu, ajuns la apogeul puterii sale sub Carol cel Mare (768-814), includea populații vorbind dialecte diferite: unele vorbeau
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
imperiale. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia prelaților"; în "curia seniorilor". Dacă nu ia parte
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
acestui secol existau aproximativ 3000 de orașe 160. Începând cu anul 1254161, puterea lor a crescut, permițând formarea unei mari Confederații a Rinului. Această Confederație și-a asumat efortul de a restabili unitatea vastului Imperiu după căderea Hohenstaufenilor, dar ostilitatea episcopilor și a principilor teritoriali l-a zădărnicit. Cu mai multă sau mai puțină amploare, încercările se reluau cu orice prilej, începând cu secolul al XIV-lea. Micile "republici suverane" precum Köln, Worms, Spire, Ratisbonne, Bâle (născute din orașele libere ale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
cea de-a doua va fi preluată de adepții săi din aripa radicală (anabaptiștii). Reforma adoptată în orașul Münster prin preluarea puterii de către anabaptiști (1533) se va materializa pentru scurt timp în organizarea "Comunei din Münster". Intervenția brutală a trupelor episcopului de Münster și ale feudalității locale a pus capăt acestei utopii în iunie 1535. După războiul țărănesc Reforma a continuat, deși Martin Luther s-a îndepărtat de mase, manifestându-și deschis opoziția față de țăranii răsculați (în aprilie 1525 va scrie
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
V-lea, la 26 august, deși alegerea împăratului urma să aibă loc la Frankfurt, pe 28 august. Un rege protestant în fruntea Boemiei însemna că majoritatea electorilor Sfântului Imperiu erau protestanți: Brandenburg, Saxa, Palatinat și Boemia, împotriva celor trei principi episcopi din Colonia, Mainz și Treve, ceea ce însemna o răsturnare spectaculoasă. Deși Ferdinand fusese încoronat rege al Boemiei, Dieta pretindea că încă nu era investit cu prerogativele regale și, conform Bulei de Aur, votul Boemiei era în mâinile Dietei. În pofida tuturor
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
violat scrisoarea de Majestate 216. Habsburgii aveau ca aliați papalitatea, Spania lui Filip al III-lea (1598-1621), pe Maximilian I de Bavaria și Liga Catolică, ale cărei armate erau comandate de către Ioan Serclaes, conte de Tilly 217. Electorii ecleziastici (principii episcopi de Mainz, de Colonia și Treve, mai mult șefi temporali decât spirituali), făceau parte din Liga Catolică (arhiepiscopul de Colonia era chiar fratele lui Maximilian I de Bavaria). Arhiepiscopul de Treve, prin intrigile sale și politica francofilă, va provoca mai
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
op. cit., p. 71. 298 Mary Fulbrook, op. cit., p. 124. O asemenea Confederație a mai fost formată începând cu anul 1254: Confederața Rinului, care și-a asumat rolul de a restabili unitatea vastului Imperiu după căderea Hohenstaufenilor, proiect zădărnicit de ostilitatea episcopilor și a principilor teritoriali. 299 Fr. M. Kircheisen, op. cit., p. 12. 300 Jacques Le Rider, op. cit., p. 47. 301 Istoria diplomației, I, p. 410. 302 Fr. M. Kircheisen, op. cit., p. 65. 303 Gh. Bichicean, Introducere în istoria modernă universală, pp.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
VIAȚA ILUSTRATĂ, publicație apărută lunar, la Sibiu între martie 1934 și iulie 1936 și la Cluj între august 1936 și septembrie 1944, sub auspiciile Frăției Ortodoxe Române. Director: Nicolae Colan, episcop al Clujului. Revistă de cultură și educație creștină, V.i. se deschide cu Binecuvântare, text aparținând mitropolitului Ardealului, Nicolae Bălan, și cu o Predoslovie semnată de Nicolae Colan, unde programul este clar definit: „o revistă pentru familia ortodoxă”, care „va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290521_a_291850]
-
cu două rînduri de ctitori: -construcția ( 1705-1749 ), realizată de nepoții Băiașului; -finisarea ( 1749-1816 ), realizată de Săvoi. În pisania bisericii se spune: ,, În zilele prealuminatului Domnului nostru İo George Caragea vouevod ( 1812-1818 domnitor al Țării Romănești ) cu blagoslovenia preaiubitului de Dumnezeu Episcopului nostru Galaction și cu toată cheltuiala și osteneala a acestor ctitori s-au zugrăvit această Sfîntă Biserică spre a lor pomenire ( urmează numele ctitorilor Săvoi ). Acest lucru demonstrează Încă o dată că finisarea bisericii s-a făcut de către Săvoi. Din cauza modificărilor
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
250 de ani. Celălalt triod, este adus din Ploștina, fiind tipărit la Buda În 1816. De asemenea putem aminti o cazanie tipărită la 1748 În timpul lui Grigore Ghica. Un ,, minei ” , tipărit Înainte de 1828. Un ,, Antologhion ” este tipărit la 1766 de episcopul RÎmnicului, Kir Partenie. Colecția de cărți de cult din 1862 se găsește În bună stare și În unele notițe din ele, se arată că sînt cumpărate de personalul bisericii. S-a ridicat un monument În cinstea eroilor morți În primul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
pînă În 1971. Urmează Paul Popescu ajutat de Dorel Grivei. Reparații au fost executate În 1885, 1934, 1967- 1970. L această ultimă reparație biserica a fost pictată de İon Gogan. A fost sfințită la 30 octombrie 1971 de către Prea Sfințitul Episcop Nestor. Cu ocazia sfințirii bisericii, preotul pensionar Virgil Mărășescu, a fost hierotesit, dîndui-se rangul onorific de ,, İconom Stavrofor ” . Săftoiu Elena Precup, Studiu geographic al structurii etnice și religioase a populației județului Mehedinți, Arhivele Statului Drobeta Tr. Severin, 1991. În 1920
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
secole de persecuții - a fost recunoscută. Însă, astăzi, Biserica nu se mai poate baza pe viața consacrată. Cel puțin nu se poate încrede orbește și fără discernământ. Și nici nu-i poate folosi pe consacrați pentru a face din ei episcopi fideli propriului celibat ori pentru a rezolva problema lipsei de parohi. Criza Bisericii este și criza vieții consacrate. Iar dacă Biserica este un «spital de campanie» provizoriu, fragil, situat în mijlocul unei umanități într-un fel ucisă de tâlhari la drumul
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prin implementarea unor structuri credibile de mărturie și slujire. Papa Francisc nu dorește de fel să ne menajeze și adaugă: Ideea ruptă de realitate generează idealisme și nominalisme ineficiente, care cel mult clasifică și definesc, dar nu stimulează» (EG 232). Episcopul Romei nu se mulțumește să dezvăluie pericolele și să recunoască boala, ci, în calitate de păstor, devine și medic, indicând remediul: «Trebuie să trecem de la nominalismul formal la obiectivitatea armonioasă. Altminteri, adevărul este manipulat, ca atunci când gimnastica este înlocuită prin cosmeticale» (EG
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
revelației, care este întruparea Cuvântului și care devine calea «cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o prin catapeteasmă, adică prin trupul său» (Evr 10,20). Cu timbrul său frank and friendly, cu care papa Francisc ne obișnuiește, episcopul Romei, dialogând cu superiorii generali, nu s-a temut deloc să afirme și să îndemne: «Trebuie să fiți cu adevărat mărturisitorii unui anumit fel de a acționa și de a vă comporta. Însă, în viață e greu ca totul să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
îmbulzește în jurul Domnului Isus (Mc 3,10). În Evangelii gaudium se propune și se solicită o revizuire a felului de a fi ucenici și de a fi Biserică, salt ce, în mod evident, este de interes și pentru viața consacrată. Episcopul Romei, Francisc, se exprimă astfel: «În cuvântul lui Dumnezeu apare în mod constant acest dinamism al „ieșirii” pe care Dumnezeu vrea să-l suscite în cei care cred. Abraham a acceptat chemarea de a pleca spre o țară nouă (cf.
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
-l termine?» (Lc 14,28). DE LA RADICALITATE LA PROFEȚIE Papa Francisc a rezolvat, în convorbirea sa cu superiorii generali, o chestiune decisivă pentru înțelegerea vieții consacrate, așa cum a fost percepută în ultimii cincizeci de ani ce ne despart de Conciliu. Episcopul Romei a subliniat că viața consacrată nu este marcată de o radicalitate evanghelică diferită de cea a altor creștini, mai ales că pe ea au fost edificate sisteme de autocompătimire și, uneori, de complăcere, nu întotdeauna îndreptățite din punct de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
existențial. Radicalitatea evanghelică aparține oricărui discipol, căci radicalitatea nu este un principiu obiectiv, ci are de-a face cu persoana și cu circumstanța în care fiecare dă tot ceea ce poate da, în conformitate cu cerințele evangheliei și cu propria situație de viață. Episcopul de Roma a afirmat că specificul vieții consacrate este aspectul profetic, așa cum reiese dintr-un text pe care deja l-am citat: «Însă religioșii îl urmează pe Domnul într-o manieră specială, întru-un mod profetic». Profeția nu este altceva
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
o «stare de perfecțiune» și un model inspirator, decât o mărturie a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al său ton cumsecade, a reamintit acest lucru episcopilor din Asia, în acești termeni: «Mai există și o a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a «flexibilității vieții». Atunci când suntem constrânși să asumăm o atitudine «exemplară», riscăm să cădem în unicul defect pe care Domnul Isus, în evanghelie, nu-l poate suporta deloc: ipocrizia. Episcopul Romei, cu al său ton cumsecade, a reamintit acest lucru episcopilor din Asia, în acești termeni: «Mai există și o a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor. Isus a luptat mult cu acești oameni care se ascundeau în spatele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
bârfeală inutilă. Putem, dimpotrivă, să acceptăm totul cu demnitate, așa cum au făcut părinții noștri, care nu duceau lipsă de greutăți, umilințe, falimente și abuzuri. Desigur, fragilitatea nu trebuie să devină un pretext pentru a accepta corupția, așa cum reiese din catehezele episcopului Romei, Francisc. Auzim, adesea, spunându-se cum că tinerii din ziua de azi sunt fragili, însă probabil că în trecut s-a impus o atitudine destul de inumană: din dorința de a fi eficienți, se punea accent pe frământarea și pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
vieți virtuoase. Comuniunea, ca semn al vieții Bisericii la toate nivelurile, a fost una dintre redescoperirile Conciliului Vatican al II-lea. Acest principiu este valid înlăuntrul colegiului episcopal, care este dator să trăiască în comuniune și nu în supunere față de episcopul Romei. Este valid pentru calea ce duce spre unitate, printr-o pasiune față de diversitate și nu doar printr-o tolerare a diferențelor. Este valid înlăuntrul tuturor formelor de viață consacrată, acolo unde comuniunea se bazează pe comunitate. Viața comună, cu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și exigentelor periferii ale istoriei și ale inimilor care devin tot mai împietrite în lumea noastră globalizată și tot mai post-modernă? Papa Francisc a spus-o în prima sa audiență generală, cu ocazia iminentei pregătiri pentru primul său Paște ca episcop al Romei: «A trăi Săptămâna sfântă urmându-l pe Isus înseamnă a ieși din noi înșine - așa cum spuneam duminica trecută - pentru a merge în întâmpinarea celorlalți, pentru a merge spre periferiile existenței, pentru a fi noi cei care ne mișcăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
existau și la curtea regelui get Aetes prin secolul Xlll î.e.n. pe care erau scrise legi-le divine după cum ne povestesc unii scriitori antici, nenăimiți de noi și scăpați de ,,filtrul” falsificatorilor de istorii, întunecații din Militia Cristi. În Getica, episcopul iudeo-creștin Iordanes ne spune la Vl,47: ,, Pe cînd goții, fiindu-le pe atunci rege Tanausis, locuiau în aceste părți, Vesosis, regele egipteni-lor, le-a declarat război. Regele goților Tanausis, l-a întîmpinat în luptă pe Vesosis al egiptenilor la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]