19,651 matches
-
a găsi procedura. J.-F. B. Da. Din punct de vedere filosofic, e interesant de constatat că se fac la un moment dat descoperiri ce vor fi formulate la mult timp după aceea. Mi-am petrecut întreaga carieră în domeniul invenției, al creației, și spun adesea că fac maieutică, adică îi fac pe oameni să dea naștere la ceea ce au gîndit și, încercînd să înțeleg cum trebuie, ajung uneori să pun întrebări pertinente, fiindcă sînt critice, de aceea m-am înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să aibă șanse într-un domeniu economic, social sau cultural, trebuie să răspundă unei piețe. Altfel spus, acum cred în creatorul la comandă, după un model, nu mai cred în cel a priori. În Franța, ne aflăm încă în lumea invenției, și nu în cea a creației, din nefericire. Cred că ar trebui creată o pepinieră de proiecte, adică de concepere a lor, ceea ce înseamnă să muncești trei luni cu o echipă și să mergi destul de departe pentru a arată că
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sau agenți de cercetare ce pregătesc un doctorat de inginer sau de al treilea ciclu, să se mărească numărul de ingineri și tehnicieni, să se susțină formarea continuă) și servicii de informare. Se preconizează ca puterile publice să dezvolte valorizarea invenției și ca băncile să participe mai mult la creditele pentru inovarea tehnologică (publicația Actelor Colocviului național, La Documentation française (Documentația franceză). 82 Scrisoare datînd din 18 ianuarie 1982, regăsită în arhivele lui Jacques Robin. Numit delegat general, Jacques Robin îi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Paradoxul cioranian și logica terțului inclus 268 Autoficțiunea, improbabile apropieri: Cioran și Maxime Roussy 273 Indiscreții 282 Lenea la Cioran 288 Bibliografie selectivă 293 PORTIC Cât traversăm peisaje și locuri și cât ne traversează ele pe noi? Este spațiul o invenție a timpului nostru interior sau navigăm prin spații indiferente, care devin ale noastre doar întrucât le pla căm cu propria sensibilitate adezivă? Este posibilă, în general, călă toria, sau, incapabili de desprindere, mai degrabă o imaginăm? Ce este exterior din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limbi care îl înconjoară în procesul scrierii. Nu mai poți scrie o limbă în mod mono lingv. Ești obligat să ții cont de imaginarele limbilor. (Glissant, Gauvin, 2010) Și astfel, problematica bilingvismului (sau a plurilingvis mului) se îmbogățește cu imensa invenție poetică, adesea dublată de o densă reflecție teoretică, a scriitorilor veniți din alte zări, care mînuiesc o franceză infuzată cu mii de voci perceptibile la nivelul vocabularului sau al sintaxei, sau doar presimțite în acest alt freamăt lingvistic. Ceea ce scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
voios de la un gen la altul, de la un sistem semiotic la altul, jucîndu-ne cu această distanțiere ironică și ludică, proprie postmodernității, care răstoarnă și amestecă texte și mituri. Cum putem explica ceea ce considerăm a fi un deșert deșertul actual de invenții culturale majore, dispariția curentelor artistice articulate, revoluționare, care antrenează în vîrtejul lor creator lumea întreagă, modificîndu-i perspectivele estetice, fundamentele sociale, ideologice, psihologice? În lipsa unei inventivități reale, reciclarea aceasta culturală ar putea fi creatoare în alt plan, pe un nivel secund
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
limitele aceluia. Deși e convins că viziunea marxistă e încă actuală și poate servi analizei globalizării și consumului, Morin subliniază deficiențele acestei teorii în materie de antropologie. Marx nu vede în om decît ființa producătoare de bunuri, ignorîndu-i capacitatea de invenție, nevoia de mit și de joc. Prin urmare, pornind de la ideile lui Marx, Morin încearcă să completeze și să îmbogățească această imagine reductoare. Gîndirea filosofului rămîne dialogică (refuză termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de lumi, Junimea, 2009). Realitatea lumii nu e altceva decît ansamblul posibilelor și imposibilelor pe care oamenii nu încetează să și le creeze și să le transmită. O "realitate" precum economia nu este în acest sens o constrîngere exterioară, ci invenția noastră. V-ați întrebat vreodată de ce niciun fabricant de lumînări nu a inventat becul incandescent? Vă întrebați vreodată de ce vorbim mereu de schimbare, dar ne încrustăm tot mai adînc în rutina cotidiană? Sau de ce toate soluțiile inventate pentru a rezolva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
potrivit finalului cutremurător, un înger care plînge pentru că nu vrea să moară. La fel ca Mina, eroina din Mon père est un fantôme care, atunci cînd cea care a creat-o pe calculator îi dezvăluie că nu e decît o invenție, exclamă din toată inima ei virtuală: "Dar exist!3 Autoarea ei și-a modificat propriul cod genetic pentru a putea "coborî" în lumea Minei, în una din lumile ei mai degrabă, căci aceasta trăiește milioane de vieți diferite pe milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa aceasta este redusă la minimul posibil de către concurență; iar în ce privește dreptatea acestui sistem, ar fi ciudat ca meșteșugarii din Paris să nu fi lucrat pentru negustorii din Marsilia când negustorii din Marsilia lucrează pentru meșteșugarii din Paris. Dacă, potrivit invenției socialiste, statul s-ar substitui comerțului, la ce se va ajunge? Vă rog să mi se semnaleze unde va fi economisirea pentru public. Se va vedea aceasta în prețul de cumpărare? Dar să ne închipuim delegații a patruzeci de mii
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
introducere! Din fericire, introducere și concluzie, totul este fals, deoarece în spatele fenomenului care se vede, există cealaltă jumătate care nu se vede. Nu se vede francul economisit de Jacques Bonhomme și efectele necesare ale acestei economisiri. Căci, ca urmare a invenției sale, Jacques Bonhomme nu mai cheltuie decât un franc cu forța de muncă, îi rămâne un franc pentru urmărirea unei alte satisfacții. Deci dacă există în lume un lucrător care își oferă brațele neocupate, există de asemenea în lume un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
francul său neocupat. Aceste două elemente se întâlnesc și se combină. Și este clar ca lumina zilei că între oferta și cererea de forță de muncă, între oferta și cererea de salariu, raportul nu s-a schimbat câtuși de puțin. Invenția și un lucrător, plătit cu un franc, fac acum lucrarea pe care o îndeplineau înainte doi lucrători. Al doilea lucrător, plătit cu al doilea franc, realizează o lucrare nouă. Ce trebuie deci schimbat în lume? Există o satisfacție națională în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
plătit cu un franc, fac acum lucrarea pe care o îndeplineau înainte doi lucrători. Al doilea lucrător, plătit cu al doilea franc, realizează o lucrare nouă. Ce trebuie deci schimbat în lume? Există o satisfacție națională în plus, altfel spus, invenția este o cucerire gratuită, un profit gratuit pentru umanitate. Din forma pe care am dat-o demonstrației mele, se poate trage următoarea consecință: Capitalistul este cel care culege toate roadele mașinilor. Clasa salariată, chiar dacă nu suferă decât momentan, nu profită
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
dovedesc că o nouă mașinărie nu face disponibil un anumit număr de brațe decât făcând, în mod necesar, disponibilă și remunerația care le salarizează. Aceste brațe și această remunerație se combină pentru a produce ceea ce era imposibil de produs înainte de invenție; de unde urmează că aceasta are ca rezultat definitiv o creștere a satisfacției la o muncă egală. Cine culege acest excedent de satisfacții? Cine? În primul rând capitalistul, inventatorul, primul care se servește cu succes de mașinărie, și în aceasta este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
astfel tuturor consumatorilor, formează un fond din care salariul extrage un aliment care îl înlocuiește pe cel pe care l-a epuizat mașina. Astfel, reluând exemplul de mai sus, Jacques Bonhomme obține un produs cheltuind doi franci pe salarii. Grație invenției sale, mâna de lucru nu îl mai costă decât un franc. Atât timp cât vinde produsul la același preț, există un lucrător ocupat în minus cu realizarea acestui produs special, este ceea ce se vede; dar există un lucrător ocupat în plus de către
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a zis: mașina reduce cheltuielile de producție și duce la scăderea prețului produsului. Scăderea prețului produsului provoacă o creștere a consumului, care necesită o creștere a producției și, în definitiv, intervenția a tot atâția lucrători sau chiar mai mulți după invenție decât era nevoie înainte. Se citează, în sprijin, imprimeria, filatura, presa etc. Această demonstrație nu este științifică. Ar trebui conchis că, în cazul în care consumul produsului special despre care este vorba rămâne staționar sau aproape staționar, mașina ar dăuna
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să urmeze modelul pe care celălalt trebuie să îl propună. Acesta din urmă este mecanicul care inventează mașinăria, cel dintâi nu este decât muncitorul care o conduce și o face să meargă. Rousseau, fiind convins că starea socială era o invenție umană, trebuia să plaseze foarte sus legea și legislatorul. Între legislator și restul oamenilor, el vedea distanța sau mai degrabă prăpastia care separă mecanicul de materia inertă din care este compusă mașina. După el, legea trebuia să transforme persoanele, să
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fapt convențional și instituit legal; că, departe ca Legea să fie un corolar al Proprietății, Proprietatea este cea care este un corolar al Legii. Știm că, potrivit lui Rousseau, nu numai proprietatea, ci societatea întreagă era rezultatul unui contract, al unei invenții născute în mintea Legislatorului. Ordinea socială este un drept sacru care servește ca bază pentru toate celelalte. Totuși acest drept nu vine deloc de la natură. El este deci fondat pe convenții. Astfel dreptul care servește de bază pentru toate celelate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
transmis tuturor școlilor noastre intitulate socialiste. Știm că primul volum al lui Louis Blanc 21, asupra Revoluției, este un ditiramb adus filozofului Genevei și șefului Convenției. Astfel, această idee că dreptul de proprietate este o instituție socială, că este o invenție a legislatorului, o creație a legii cu alte cuvinte, că este necunoscut omului în starea de natură această idee, zic eu, s-a transmis de la romani până la noi, prin intermediul învățământului juridic, studiilor clasice, al publiciștilor secolului al XVIII-lea, al
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cinci moduri de organizare. Numărul lor este nelimitat. Fiecare dimineață ar putea da naștere unui nou mod, mai seducător decât cel din ajun, și vă las să vă gândiți ce se va întâmpla cu umanitatea dacă, atunci când una dintre aceste invenții i-ar fi impusă, se va găsi deodată una mai specioasă. Ea va fi redusă la alternativa de a schimba în fiecare dimineață modul său de existență sau de a persevera pentru totdeauna pe o cale recunoscută falsă prin simplul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Socialiștii cred că suntem în eroare; este dreptul lor. Dar ei ar trebui cel puțin să se întristeze, căci eroarea noastră, dacă este demonstrată, implică urgența de a înlocui naturalul cu artificialul, libertatea cu arbitrariul, concepția eternă și divină cu invenția contingentă și umană. Să presupunem că un profesor de chimie vine și spune: Lumea este amenințată de o mare catastrofă; Dumnezeu nu și-a luat toate precauțiile necesare. Am analizat aerul care iese din plămânii umani și mi-am dat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
parte, îl forțez să verse bani. Din ce în ce mai bine. Și pentru asta mă gândesc la două decrete în care numerarul nu va fi nici măcar menționat. Este un plan foarte bine conceput! Este nou? Ma voi duce să iau un brevet de invenție. Nu vă dați osteneala; prioritatea vă va fi contestată. Dar fiți atent la un lucru. Care anume? V-am făcut rege atotputernic. Înțeleg că veți împiedica supușii dumneavoastră să cumpere produse străine. Va fi de ajuns să interziceți intrarea. Treizeci
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
atestă un exercițiu îndelungat, participare afectivă și, pe alocuri, chiar o „contaminare” beletristică. Evidente sunt aceste calități și în tălmăcirile realizate de C., îndeosebi în aceea a lucrării lui Hans Robert Jauss, veritabilă performanță, dat fiind stilul complex, bogat în invenții lexicale al autorului german, și în Minima Moralia a lui Th. W. Adorno, unde se conservă aliajul, adesea incandescent, de filosofie și memorialistică, propriu textului originar. SCRIERI: Johann Wolfgang Goethe. 1832-1982 (în colaborare), Iași, 1982; Interferențe culturale româno-germane (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286410_a_287739]
-
filieră jakobsoniană, Thom va afirma că funcția referențială este cea mai vitregită, cuvintele fiind împopoțonate cu referenți după bunul plac, referentul limbii de lemn fiind, de obicei, limba de lemn. Funcția poetică aproape că nu există deoarece nu prea există invenție personală, producția verbală reluând frenetic și agonizant “fantezia verbală” a “Părinților Fondatori”. Funcția expresivă este compromisă de absența autorului individual. Este reabilitată funcția fatică, dar contactul are doar rolul de a asigura circulația continuă a doctrinei și nici decum de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
nu există în politică: este o diferență calitativă, și nu cantitativă. Pentru Aron, diferențele empirice între bani și putere fac imposibilă modelarea explicațiilor din științele politice prin înlocuirea interesului național sau a securității cu utilitatea și a puterii cu banii. Invenția banului a revoluționat economia mondială reală și a permis economiștilor să modeleze o teorie "marginală". Teoria economică neoclasică este viabilă numai pentru că există o economie de piață bazată pe bani. Nu există nimic în cadrul politicii mondiale reale care să joace
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]