19,069 matches
-
Trei Unități (Discours des Trois Unités). Comediantul le înlocuiește cu ușurință în teatru, dar în carte ar trebui să fie ghicite destul de des, și uneori ar putea fi chiar ghicite prost, fără să fi fost instruit asupra acestor lucruri mărunte. Mărturisesc că nu este obiceiul Anticilor, dar trebuie să recunosc că din lipsa practicii, ei ne lasă multe lucruri obscure în poemele lor, pe care numai cei foarte stăpâni pe artă le-ar putea dezvolta; și nu știu dacă le pot
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atât mai mult cu cât șochează rațiunea și bunele moravuri, nu putea să-l schimbe, nici să-l facă potrivit cu cerințele Poemului dramatic." Chapelain împărtășește acest punct de vedere, declarând, în numele Academiei, că "autorul trebuie totdeauna să prefere verosimilul adevărului. Mărturisim, adaugă el, că adevărul din această întâmplare luptă în favoarea poetului, și-l face mai scuzabil decât dacă ar fi un subiect inventat. Dar ne menținem părerea că nu toate adevărurile sunt bune pentru teatru, și că acesta este cazul unora
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personajului o permite. El ia două exemple de situații în care monologul nu ar putea fi credibil, acela al unui general de armată care s-ar bucura cu voce tare de victorie, cel al unui amant îndurerat care și-ar mărturisi grijile pe care i le dă amanta lui. "De exemplu, nu ar fi verosimil ca un General de Armată care tocmai a cucerit un oraș important, să se afle în Piața cea mare39; și deci, punând un Monolog în gura
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care nu are niciun exemplu la Antici (...) Este o comedie, deși actorii sunt, aici, fie regi, fie granzi de Spania, pentru că nu se vede născându-se niciun pericol prin care să putem fi îndemnați la milă sau teamă." Chiar el mărturisește că a ezitat mult pentru a alege un nume acestui gen nou care nu este o tragedie, în ciuda rangului personajelor. El îl critică pe "bonomul Plaut" care face din al său Amphitryon o tragedie numai pentru faptul că există acolo
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de predilecție al dramei. Diderot îl aduce în scenă chiar de la prima sa piesă, Fiul nelegitim (Le Fils naturel), jucată în 1756. El zugrăvește aici nefericirile lui Dorval, acest "om rar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după cum se vede, nu este la prima lui contradicție, propunând ca model de simplitate teatrul lui Shakespeare, ale cărui intrigi, construite făcând abstracție de reguli, sunt mult mai complicate decât cele ale lui Corneille. Conștient, fără a dori să o mărturisească explicit, de contradicția în care s-a închis, el îi sfătuiește pe germani în cele din urmă, în ciuda admirației sale vii recunoscute față de Shakespeare, să imite mai curând teatrul lui Diderot. El este convins că estetica lui scenică corespunde mai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
personaj uluitor și pe ai săi, aceasta cu un gust sobru și sigur de sculptor dramatic. El intră în repertoriul de gust ales și mă obsedează." O legătură de filiație îl unește pe Jarry cu simboliștii. Ca și ei, el mărturisește că s-a plictisit foarte des la teatru, în Conferința despre paiațe, pronunțată la Libre Esthétique de la Bruxelles, la 21 martie 1902. Și el atribuie acest sentiment de plictiseală decepției cauzate de prezența unui actor în carne și oase care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de scriitor total a lui A. Poezia, cea mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
spectrul „trecerii” să fie încă mai inchietant sub orizontul unei insuportabile zădărnicii. O mântuire, în noianul acestor risipiri, ar fi în harul primenitor al cuvântului („iar sufletu-mi rămâne de-a pururi în cuvinte” - Rugăciune către luceafăr). Din pudoare, trăirile mărturisite în acest monolog elegiac sunt prefirate printr-un filtru livresc, prin care se străvăd și plăsmuiri de mitologie sau din literatură, ce colindă reveriile contemplativului: Ulise, Oedip, Prometeu, Icar, Don Juan, Romeo, Don Quijote. Și Hamlet, de bună seamă. Frapantă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul (evocarea vădit documentară a anilor ’50, precum și meditația asupra problemelor politice ale perioadei) este incongruent ca tehnică narativă. După cum mărturisește L. într-o petiție adresată lui Nicolae Ceaușescu, publicarea cărții a fost tergiversată; evident, funcționau antipatiile pe care scriitorul și le atrăsese din varii motive. Suferința urmașilor reia schema monografică a romanului social, înrudindu-se cu Cordovanii mai mult decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
doilea război mondial), ca și unele siluete. Oprindu-se și la alte medii, precum în Anotimpurile unei țigănci (2003), experimentând câteva formule narative, Z. conturează în cele douăzeci de povestiri din Epihia în stil valah (2003) imaginea unei Americi neconvenționale, „mărturisind” despre „desțărare” și despre experiențe dure sau grotești. SCRIERI: Întâmplări din viață și din sport (în colaborare), București, 1958; Cal bătrân cu chingă roșie, București, 1974; Pământul, marea, cerul și oamenii, București, 1974; Semnul delfinului, București, 1976; Ademenirea, Cluj-Napoca, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
să afle numele secret al lui Raxe "Ra" făcând din noroi amestecat cu saliva care se prelinge din gura zeului, de acum bătrân, un șarpe care Îl mușcă pe zeu; pentru a scăpa de rană, zeul va trebui să-i mărturisească numele său magic lui Isis, care promite să-l salveze 3. La fel se Întâmplă și În cazul poveștii, evident romanțate, despre doi țărani frați 4, În care motivul neprihănitului Iosif stă la originea unei serii de Întâmplări miraculoase. Cei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
consecințe, ca pedeapsă divină ale păcatului. Întregul poem Erraxe "Erra" atribuie păcatelor babilonienilor (neglijență În Împlinirea cultului) nenorocirea care a căzut peste toată țara. Pentru a obține iertarea, se practica „mărturisirea păcatelor”, În cadrul căreia păcătosul, asistat de un preot, Își mărturisea public greșelile, fără să le omită pe cele doar presupuse. Pentru a se elibera de păcate sau din motive asemănătoare, se recitau și litanii penitențiale, numite lipșur - „Fie ca eu să fiu eliberat (de păcatele mele)!” -, sau alte rugăciuni, Însoțite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care se roagă, protectorul care Îl ajută cu bunăvoință: Pasărea ajunge la cuibul său și trăiește; eu șam ajunsț la zeul furtuniixe "zeul furtunii" pi¿așșașși și el m-a făcut să trăiesc (KUB VI 45 + III 40-42). Omul Își mărturisește zeului păcatele, conștient fiind că vina este ereditară Zeuxe "Zeu" al furtunii din ¾atti, stăpânul meu, zei, stăpânii mei! Mereu se Întâmplă astfel și păcatul nu se oprește! Și tatăl meu a păcătuit și a Încălcat cuvântul zeului furtunii din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.1) și avestica târzie, limba restului textului avestic. În ceea ce privește restul textului din Yasna, capitolele 9-11 alcătuiesc un imn pentru Haomaxe "Haoma" (H½m Yașt), capitolul 12 este profesiunea de credință sau Crezul zoroastrismului (Fravar³n¶: „mărturisesc”), capitolele 19-21 (Bag³n Yașt, un imn către entitățile divine: bag³n) sunt un comentariu la trei rugăciuni care apar În capitolul 27. Celelalte capitole conțin invocații, formule de binecuvântare, rugăciuni, cum ar fi cele legate se ritualul apelor (Âb z½hr), cărora
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
adaugă și o trăsătură barbară și stranie, care se Întâlnește Îndeosebi la populațiile nordice, ca de pildă, atârnarea capetelor dușmanilor de gâturile cailor, la Întoarcerea din luptă, și Înfigerea lor În parii din fața porților, după ce le-au adus acasă. Poseidonius mărturisește că el Însuși a văzut, În multe părți această priveliște și că la Început l-a tulburat neobișnuința ei, dar după o vreme, deprinzându-se cu ea, a privit-o cu seninătate. Îmbălsămând cu ulei de cedru craniile dușmanilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
articole în „Viața românească”, „Luceafărul”, „Steaua” ș.a. După 1989, în „Jurnalul literar” și în „Viața românească”, i se tipăresc câteva conferințe ținute la Radio, precum și poezii din ciclul Acatiste și madrigale, datat 1941. Ajuns la credință în pragul adolescenței, așa cum mărturisea în articolul Întâlnirea cu zeul (1929), S. s-a încadrat de timpuriu în grupul „ortodoxist” al generației sale. Dar manifestărilor în această direcție li s-au adăugat, îndeosebi în intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
Anicuța (1953), A licărit o stea (1957), Treceau cocorii (1958), Arbori de veghe (1962), Popasuri (1963), În pragul casei (1964), Strada (1972) ș.a., în care explorează mai ales universul infantil. A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de a dezvălui una „dintre cele mai triste și mai sângeroase pagini din istoria Basarabiei”. Romanul Rugăciune pentru cei morți (inclus în Scrieri alese, 1993), alcătuit „în adâncă ilegalitate” în iarna 1972-1973 și trimis clandestin peste graniță, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian, divizat între echipa Grigore Gafencu-Nicolae Rădescu-Mihail Fărcășanu, pe de o parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
volum de poeme, Cântece de țară, i-a fost confiscat în 1938, de la Editura Bucovina, unde se tipărea, din dispoziția lui Armand Călinescu, întrucât s-ar fi descoperit în unele versuri aluzii critice și remarci directe la persoana regelui, după cum mărturisește mai târziu, în anii exilului, poetul. Aceeași soartă a avut-o și „manuscrisul unei culegeri folclorice, de câteva sute de cântece și descântece”, întocmită în colaborare cu profesorul Gavril Ionescu, volum care, aflat în pragul tipăririi, a fost distrus, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
de pe poziții apropiate celor comuniste. Cum însuși o spune, în Cuvânt după o jumătate de secol, autorul, în oroarea de fascism, a „supradimensionat figura lui Lenin”, care „i-a părut o figură providențială”. În stalinism a văzut tot atunci (cum mărturisește disimulat și în Eu & tu & el & ea...) doar o deviere temporară, conjuncturală, de la leninism, apreciere pe care o va corecta. SCRIERI: Du Dialogue intérieur. Fragment d’une anthropologie métaphysique, Paris, 1947; ed. (Despre dialogul interior. Fragment dintr-o antropologie metafizică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
Șeicaru își amintește că în timpul unei discuții despre piesele lui Iorga, l-a întrebat pe acesta cum se putea aștepta să scrie piese bune din moment ce cunoscuse doar două femei toată viața lui? Iorga a fost de acord, dar i-a mărturisit că nu se poate uita la altă femeie pentru că aceasta ar îndurera-o pe doamna Catinca. Șeicaru a relatat și povestea unei actrițe care a încercat să-l seducă pe Iorga. Sub pretextul că vrea să discute cu el despre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Galicia, unde a vizitat Arhivele Czartoriski. După răscrucea veacului, Iorga s-a concentrat asupra României "mari" propriu-zise, în sensul Daciei Traiane, călătorind dintr-un capăt în celălalt al țării, investigînd și copiind inscripțiile bisericești și patrimoniile bibliotecilor monastice. A mărturisit că a subtilizat cîteva documente pe care le credea aflate în pericol și le-a depozitat în Arhivele Academiei de la București 132. A vizitat Blajul, centrul greco-catolic al culturii, religiei și sentimentului național din Transilvania. Prieten declarat al Bisericii Unite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de devotat ca Paul Gore. Acesta s-a impus începînd din 1905 ca un fel de erou modest, ca un luptător nonviolent. În 1927, cînd Gore a murit, Iorga i-a dedicat o evocare emoționantă, amintindu-și cum acesta își mărturisise sub loviturile de bici (groaznicele nagaici ale poliției rusești) credința în nația sa164. Nu există nici urmă de ură în corespondența lui Gore față de celelalte naționalități din Basarabia, nici măcar față de ruși. După ce Basarabia s-a întors la "Patria mumă", un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Giurescu îl anunță că se va căsători în curînd. Viitoarea lui soție, fiica profesorului Mehedinți, "are 22 de ani, e sănătoasă și serioasă. Are și o mulțime de bani, dar nici acest fapt nu constituie un obstacol". Apoi Giurescu îi mărturisește că a ținut secretă logodna chiar și față de cei mai buni prieteni ai săi pentru că "profesorii de la universitate mi-ar fi făcut cu siguranță și mai multe greutăți în carieră dacă ar fi aflat dinainte de căsătoria mea și cu cine
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]