19,188 matches
-
care nu se întâmpla în realitate. Soluția găsită de comandanții germani era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom, "Jagdfliegerführer". Comandant a fost numit "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher, fostul comandant al II./"Jagdgeschwader" 77. Schumacher își începuse serviciul în "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) în Primul Război Mondial cu gradul de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de vedere propagandistic, nicuna dintre problemele evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța, Iugoslavia și Grecia au motivat cu prisosință în epocă această abordare. "Luftwaffe" a apăret spațiul aerian german ținând departe de granițele germane forțele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
nicuna dintre problemele evidențiate în timpul luptelor nefiind analizate. Modul în care s-a desfășurat războiul din septembrie 1939 până în vara anului 1941 a părut că dă dreptate abordării "Luftwaffe" din perioada interbelică, de concentrare a atenției pe aviația ofensivă în defavoarea aviație defensive, de vânătoare. Succesele "Luftwaffe" din Campania din Norvegia și din Olanda, Belgia, Franța, Iugoslavia și Grecia au motivat cu prisosință în epocă această abordare. "Luftwaffe" a apăret spațiul aerian german ținând departe de granițele germane forțele aeriene inamice și
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
strategică la care a luat parte "Luftwaffe" în spațiul aerian al statelor europene ocupate de naziști și al Germaniei înseși în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale. Scopul acestei campanii era să apere obiectivele civile și militare germane împotriva atacurilor aviației aliaților. Luptele zilnice pe timp de zi și de noapte în spațiul aerian german a implicat mii de avioane pentru respingerea bombardamentele strategice aliate. Această campanie a fost una dintre cele mai lungi ca durată din istoria războaielor aeriene. Împreună cu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
cădea la începutul războiului în sarcina "Luftgaukommandos" (comandamentele districtelor aeriene). Sistemul defensiv se baza în principal pe artileria antiaeriană. Acțiunile defensivei antiaeriene nu erau coordonate și comunicațiile dintre diferitele unități era slabă. Lipsa coordonării dintre bateriile de artilerie antiaeriană și aviația de vânătoare avea să fie o problemă a germanilor de-a lungul întregului război. Adolf Hitler era unul dintre sprijinitorii folosirii cu precădere a artileriei antiaeriene, care ar fi dat populației civile „sprijin psihologic”, indiferent cât de ineficiente s-ar
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
unei puteri crescânde a inamicului, cu forțele împrăștiate pe patru fronturi, fără doctrine, tactici și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una neimportantă. "Jagdwaffe" nu a primit investițiile necesare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
tactici și planuri defensive funcționale, a dus la înfrângere. Apărarea "Jagdwaffe" (Forțele de vânătoare) nu era considerată parte a efortului ofensiv aerian. Strategia germană se concentrase pe aviația ofensivă ca parte a efortului aerian ofensiv. Strategia germană de concentrare pe aviația ofensivă pentru cucerirea superiorității aeriene asupra inamicului a însemnat că "Jagdwaffe" fusese considerată o forță de rangul al doilea, una neimportantă. "Jagdwaffe" nu a primit investițiile necesare și era mult mai puțin puternică în comparație cu alte ramuri ale Luftwaffe și a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nivelul cerut al producției. Avionul Messerschmitt Me 262 nu a fost introdus în serviciu suficient de repede, pierzându-se prea mult timp între fazele de testare operațională, dezvoltarea doctrinei tactice și pregătirea piloților pentru noul aparat de zbor. Inspectorul forțelor aviației de vânătoare (Inspekteur der Jagdflieger) poate fi făcut responsabil pentru aceste nereușite. Unul dintre cele mai grave greșeli a fost preferința Luftwaffe pentru asigurarea completării echipajelor bombardierelor atunci când a fost vorba de personal cu un înalt nivel de pregătire. Școlile
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Inspekteur der Jagdflieger) poate fi făcut responsabil pentru aceste nereușite. Unul dintre cele mai grave greșeli a fost preferința Luftwaffe pentru asigurarea completării echipajelor bombardierelor atunci când a fost vorba de personal cu un înalt nivel de pregătire. Școlile militare de aviație erau mult mai interesate de pregătirea piloților de bombardiere decât de cea al piloților de vânătoare. Luftwaffe nu s-a preocupat să recruteze ingineri și personal cu un înalt nivel de pregătire, așa cum a făcut-o "Kriegsmarine" sau "Waffen-SS". Luftwaffe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
nu s-a preocupat să recruteze ingineri și personal cu un înalt nivel de pregătire, așa cum a făcut-o "Kriegsmarine" sau "Waffen-SS". Luftwaffe nu a avut o rezervă suficient de mare de piloți acreditați care să fie promovați în rândurile aviației de vânătoare. Această lipsă a făcut ca mai târziu în război să nu existe suficienți piloți care să fie promovați în funcții de comandanți. Chiar inspectorul Galland a notat la un moment dat că pregătirea piloților era făcută cu oferirea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
datorită nemulțumirilor lui Göring față de primii după eșecul din Bătălia Angliei). Această schimbare masivă a făcut ca acumularea și schimbul de experiență să fie imposibile. Pentru ca situația să fie și mai proastă, nu a existat nicio organizație de comandă a aviației de vânătoare la începutul războiului și nu au fost niciodată suficienți piloți ofițeri care să fie numiți în funcție atunci când comandamentele de vânătoare au fost organizate. La nivelul întregii "Luftwaffe" erau foarte puțini ofițeri de Stat Major. Efortul de război
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
prea multă vreme în prima linie de luptă, ceea ce a dus la epuizarea fizică a piloților. Un alt factor care și-a adus contribuția neînțelegerea regulilor de bază ale luptelor de către Adolf Galland. El a considerat că, în luptele tactice, aviația de vânătoare trebuie să se comporte în mod ofensiv, chiar și atunci când participa la acțiuni defensive. Lupta defensivă nu exista în concepția acestuia. Formațiunile au pierdut deseori coeziunea în luptă, iar integritatea formațiilor a fost compromisă datorită lipsei de experiență
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
RAF Bomber Command bombardamentele de precizie au criticat raportul, pe care îl considerau „selectiv”. Când mareșalul Arthur Harris a preluat comanda RAF Bomber Command în 1942, el a folosit acest raport ca pe un argument în favoarea bombardamentelor „în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și pe Wolfgang Falck în comandamentul său. Aceștia au fost două dintre cele mai importante figuri ale sistemului vânătorii de noapte. Folosind radarul " Freya", ei au
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
sudului Germaniei a căzut însă în sarcina "Luftflotte 3" de sub comanda lui Hugo Sperrle. Au apărut astfel probleme de coordonare datorită faptului că cele două forțe se aflau în competiție. Erhard Milch i-a solicitat lui Göring să unească forțele aviației de vânătoare sub o singură comandă, așa cum fusese cazul RAF Fighter Command în timpul Bătăliei Angliei. Göring a refuzat propunerea aceasta. Până când "Luftflotte 3" a fost practic distrusă în timpul Operațiunii Overlord din august 1944, defensiva aeriană germană a rămas împărțită între
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Mitte", care proteja Olanda și Germania și "Luftflotte" 3 care apăra Belgia și Franța ."Lw Bfh Mitte" era formară din doar 179 de avioane de vânătoare. Hitler și Göring nu au putut fi convinși să întărească ramura de vânătoare a aviației în detrimentul bombardierelor, iar alte avioane de vânătoare nu puteau să fie decât transferate de pe alte teatre de operațiuni. Conducerea "Luftwaffe" a continuat să facă presiuni pentru producerea de bombardiere și în același timp a acordat prea puțină atenție noilor tipuri
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în fabrici . Generalul Eaker a fost înlocuit cu generalul locotenent Carl Spaatz la comanda USAAF Strategic Air Forces din Europa. James H. Doolittle a primit comanda Flotei Aeriene a 8-a (8AF) și, pe 21 ianuarie, el a ordonat distrugerea aviației germane de vânătoare în cadrul pregătirilor pentru Ziua Z - când avea să se declanșeze debarcarea din Normandia. Pentru atingerea acestui obiectiv, Doolittle a afirmat că "Luftwaffe" poate fi distrusă doar prin lupte de uzură pe toate fronturile. Generalul Eaker a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de aparate Mosquito de toate variantele. Problemele tactice reprezentau doar o față a dificultăților cu care se confruntau vânătoarea nocturnă germană. Campania împotriva industriei petrochimice germane din 1944 a cauzat probleme importante activității de întreținere a avioanelor. După august 1944, aviația de vânătoare nocturnă germană nu a mai avut suficient combustibil pentru pregătirea noilor echipaje sau pentru funcționarea eficientă ca forță defensivă, încetând practic să mai reprezinte o amenințare serioasă pentru Bomber Command. Campaniile anului 1944 și superioritatea aeriană a f
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
petrol ale Germaniei reprezentau 2/3 din necesarul țării. Odată cu apropierea momentului declanșării războiului, germanii au început să se bazeze tot mai mult pe producția de combustibil sintetic. IG Farben transforma cărbunele în benzină și a devenit principalul furnizor al aviației militare. Pe 23 noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit acces la rezervele de țiței ale României . USAAF a dorit să facă din țiței ținta prioritară. La sfârșitul primăverii anului 1944, americanii dispuneau de avioanele de vântoare cu
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
1944. Armata Română (și Forțele Aeriene Române), care luptaseră până în acel moment alături de forțele germane, au încetat lupta împotriva Aliaților pe 23 august 1944, pe 12 septembrie a semnat armistițiul cu Aliații, pentru ca mai apoi să declare război Germaniei. Unitățile aviației de vânătoare germane din România s-au retras după aceste evenimente în Iugoslavia și Ungaria . Forțele aeriene slovace și maghiare au continuat lupta alături de "Luftwaffe" până la sfârșitul războiului în Europa în 1945. RAF Bomber Command a bombardat uzinele de combustibil
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
la scăderea numărului și profesionalismului personalului de la sol. În condițiile în care forțele sovietice preluaseră în mod decisiv inițiativa pe frontul de răsărit, mai multe echipaje de vânătoare nocturnă au fost obligate să fie mutate în est pentru contracararea atacurilor aviației sovietice. În ciuda tuturor piedicilor, efectivele "Nachtgeschwader" au crescut, de la 800 la 1.020 între 1 iulie și 1 octombrie 1944. Dintre acestea, 685 în iulie, respectiv 830 în octombrie au fost angajate în luptele împotriva RAF Bomber Command. La sfârșitul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
celor mai ample atacuri aliate. Cea mai mare cantitate de bombe americane și britanice a fost lansată în ultimul an al războiului - aproximativ 1.070500 t dintr-un total de 1.288.000 t de-a lungul întregului război. Deși aviația de vânătoare nu mai punea probleme mari bombardierelor, atacurile aeriene nu erau efectuate fără să primească un răspuns viguros. În jurul principalelor obiective industriale erau plasate aproximativ 50.000 de piese de artilerie antiaeriană de calibru mare. USAAF mobilizase în ultimul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
O companie aeriană (în , în , iar în ) este o companie care oferă în cadrul aviației civile servicii de transport aerian pentru călători (pasageri) și pentru marfă. Companiile aeriene împrumută prin leasing avioane sau dețin aeronavele lor cu care pot să presteze aceste servicii și pot forma parteneriate sau alianțe cu alte companii aeriene pentru beneficii
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]
-
aceste servicii și pot forma parteneriate sau alianțe cu alte companii aeriene pentru beneficii reciproce. În general, companiile aeriene sunt recunoscute oficial cu un certificat de operare aer sau autorizație de conducere (pilotaj) eliberată de un organism guvernamental în domeniul aviației. Companiile aeriene variază ca mărime, de la cele cu un singur avion care transportă poștă sau pachete, până la companii aeriene internaționale cu servicii complete, care operează sute de avioane. Serviciile de transport aerian pot fi clasificate ca fiind intercontinentale, intracontinentale, locale
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]
-
belgineii s-au retras spre satul din apropiere. Unitatea germană de asalt nu a reușit și distrugă doar cu armamentul ușor din dotare și cele două baterii de artilerie aflate la 500 m de pod, iar Altmann a cerut sprijinul aviației. O escadrilă de bombardiere în picaj Junkers Ju 87 Stukas a intervenit și a distrus cele două baterii de câmp. Grupul „Oțel” ar fi trebuit să fie înlocuit pe câmpul de luptă de infanteria germană la 14:30, dar rezistența
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]