20,565 matches
-
atacatori. Au circulat povești cu privire la incendierea unor suprafețe întinse ale apelor litorale prin intermediul deversării și aprinderii unor mari cantități de petrol. Ambele zvonuri au fost prezentate ca vești credibile în presa americană, dar ambele au fost negate oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de petrol. Ambele zvonuri au fost prezentate ca vești credibile în presa americană, dar ambele au fost negate oficial de guvernele britanic și german. Istoricul James Hayward a presupus că zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la capăt. După seria de bombardamente strategice asupra orașelor britanice din septembrie 1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
zvonurile legate de „invazia eșuată” a fost o acțiune propagandistică britanică menită creșterii moralului din țară și din Europa ocupată de naziști, dar convingerii americanilor că iinsularii sunt hotărâți să lupte până la capăt. După seria de bombardamente strategice asupra orașelor britanice din septembrie 1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde o atenție tot mai mare atacului împotriva Uniunii Sovietice, iar "Seelöwe" a căzut în desuetudine, fără să se mai facă încercări pentru reluarea sa. Cu toate acestea, ultimele unități militare
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
ușurare când Leul de Mare a fost anulat. Feldmareșalul [[Gerd von Rundstedt]] împărtășea opinia lui Galland, considerând că Hitler nu a luat niciodată în serios ivadarea Angliei, toată acțiunea fiind o cacialma prin care s-ar fi încercat determinarea guvernului britanic să înceapă negocieri. El a notat că [[Napoleon]] nu a reușit să invadeze Anglia, iar dificultățile pe care a trebuit să le depășească împăratul nu fuseseră rezolvate de planificatorii Leului de mare. De fapt, în noiembrie 1939, comandanții flotei germane
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fost mult mai gravă, de vreme ce forțele terestre germane nu erau motorizate, se bazau în principal pe tracțiunea cu cai. Una dintre cele mai mari probleme ale germanilor ar fi fost transportarea și debarcarea a mii de cai. Serviciile de informații britanice au calculat că primul val de debarcare format din 11 divizii (inclusiv diviziile aeropurtate), cereau o medie zilnică de 3.300 t de provizii. În Rusia, o singură divizie germană a avut nevoie în 1941 în timpul celor mai grele lupte
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
3.300 t de provizii. În Rusia, o singură divizie germană a avut nevoie în 1941 în timpul celor mai grele lupte de până la 1.100 t de provizii pe zi, iar în zilele „obișnuite” de 212-425 t pe zi. Strategii britanici au calculat că portul Folkestone, cel mai mare port care ar fi fost cucerit de germani în timpul fazei inițiale a invaziei, permitea tranzitarea a aproximativ 150 t de provizii pe zi în prima săptămână a invaziei (dacă echipamentele portuare ar
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
octombrie și mai apoi pe 16-20 octombrie. După aceasta, vântul a început să bată mai puternic din est, ceea ce ar fi creat condiții mai favorabile traversării Canalului Mânecii de către flota de invazie. La sfârșitul lunii octombrie, (după cum arată documentele serviciilor meteorologice britanice), vântul a început să bată cu putere din sud-vest. Vântul cu forța 8 ar fi împiedicat orice încercare de debarcare efectuată cu barje fluviale modificate Serviciile germane de spionaj au înregistrat mai multe eșecuri, printre altele și datorită succesului înregistrat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
ca agenți dubli și să furnizeze informații eronate germanilor. În vreme ce unele dintre informațiile greșit nu ar fi generat probleme prea mari altele, ca de exemplu în cazul informațiilor despre podurile care nu mai existau, sau a exagerării utilității drumurilor secundarea britanice, ar fi produs neajunsuri majore desfășurării forțelor germane. În timpul jocului de război din 1974 al [[Academia Militară Sandhurst|Royal Military Academy Sandhurst]] prin care se presupunea că "Luftwaffe" nu ar fi câștigat încă supremația aeriană și continua să depună o
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Line) care fuseseră contruite pentru respingerea așteptatei invazii. Aceste linii defensive erau apărate de voluntarii din Home Guard. În timpul jocului de război s-a presupus că, în perioada în care germanii erau rețiunuți în luptele de-a lungul liniilor defensive britanice, forțele regulate erau în plin proces de mobilizare. După doar câteva zile de la începerea invaziei, vasele Royal Navy din baza de la [[Scapa Flow]] au ajuns în zona Canalului Mânecii, blocând reaprovizionarea trupelor germane și tranportul trupelor de rezervă. În aceste condiții
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
aceste condiții, trupele germane deja debarcate, care nu mai erau sprijinite de trupe proaspete venite de pe continent și nu mai erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
în timpul interogatoriilor susținute în fața autorităților [[aliații din cel de-al doilea război mondial|aliate]]. Von Ribbentrop nu a fost niciodată chestionat în legătură cu acest aspect. După semnarea de către Franța a [[Armistițiul de la Compiègne (22 iunie 1940)|Armistițiului de la Compiègne]], când capitularea britanică părea iminentă, Hitler i-a comunicat lui Bohle că îl va numi în funcția de ambasador la Londra „dacă britanicii se comportă în mod rațional”. Într-un documentar al Channel 5 din 16 iulie 2009 s-a afirmat că germanii
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
de comportamentul lui și al amantei sale [[Wallis Simpson]] în timpul vizitei din 1937 din Germania. Totuși, documentarul a demonstrat că ,în ciuda [[Operațiunea Willi|planurilor germane]], fostul rege a fost de acord să fie transferat la bordul unei nave de război britanice în [[Bahamas]], unde a preluat funcția de guvernator. În acest fel, el nu putea în nicun fel să servească intereselor naziste. În ciuda oricăror zvonuri, Ministerul de Externe Britanic a dat o declarație conform căreia loialitatea Ducelui nu a fost pusă
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fost de acord să fie transferat la bordul unei nave de război britanice în [[Bahamas]], unde a preluat funcția de guvernator. În acest fel, el nu putea în nicun fel să servească intereselor naziste. În ciuda oricăror zvonuri, Ministerul de Externe Britanic a dat o declarație conform căreia loialitatea Ducelui nu a fost pusă niciodată la îndoială în timpul războiului. [[Image:Six-franz-nuremberg.jpg|thumb|Dr. Franz Alfred Six la Nürnberg (1948)]] În cazul în care Operațiunea Leul de Marea ar fi fost încununată
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
la Birmingham, Liverpool, [[Manchester]] și [[Edinburgh]]. Forțele lui Six urmau să primească o listă negră („Sonderfahndungsliste G.B.”) cu 2.820 de persoane care trebuiau arestate de urgență. "Einsatzgruppen" avea de asemenea ca sarcină lichidarea celor aproximativ 300.000 de evrei britanici. Six a primit de asemenea sarcina punerii în siguranță a rezultatelor cercetărilor aero-tehnologice, a echipamentelor tehnico-științifice de mare importanță, dar și a „lucrărilor germanice de artă”. Au existat zvonuri conform cărora Six ar fi făcut planuri pentru mutarea [[Coloana lui
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
fie aplicată împotriva celor care ar fi manifestat cea mai neînsemnată rezistență. Populația masculină deportată trebuia să fie folosită cel mai probabil ca [[scalv]]i industriali în diferite regiuni ale "[[Reich]]ului". Deși ar fi fost de așteptat ca deportații britanici să fie tratați cu mai puțină brutalitate decât scalvii din [[Europa Răsăriteană]] (pe care naziștii în considera [[Untermensch|suboameni]], potriviți doar pentru muncă sau moarte), condițiile de muncă și viață ar fi fost foarte aspre. Unul dintre responsabilii [[Ministerul Reichului
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Samantha Karen "Șam" Fox (n. 15 aprilie 1966, Londra) este o actriță, cântăreața și fotomodel britanic. Deja la vârsta de 16 ani ea devine cunoscută prin revista britanică The Sun în postura "fetei de pe pagina trei". În anii următori este una dintre fetele "Pin-up" care prezintă femei tinere în poziții erotice, aceste poze fiind fixate pe
Samantha Fox () [Corola-website/Science/331178_a_332507]
-
Samantha Karen "Șam" Fox (n. 15 aprilie 1966, Londra) este o actriță, cântăreața și fotomodel britanic. Deja la vârsta de 16 ani ea devine cunoscută prin revista britanică The Sun în postura "fetei de pe pagina trei". În anii următori este una dintre fetele "Pin-up" care prezintă femei tinere în poziții erotice, aceste poze fiind fixate pe pereți de admiratori. Popularitatea de care se bucură Samantha era datorată mărimii
Samantha Fox () [Corola-website/Science/331178_a_332507]
-
Assassin's Creed Rogue", acțiunea acestora având loc în timpul Revoluției Franceze și, respectiv, Războiului de Șapte Ani. Amândouă au fost lansate în noiembrie 2014. Jocul se desfășoară în trei mari orașe; Havana, Kingston și Nassau, care sunt sub control spaniol, Britanic și, respectiv, al piraților. Jocul conține și alte 50 de locații—inclusiv atoli, forturi pe mare, ruine mayașe, plantații de zahăr și epave aflate sub apă—ce pot fi explorate, existând un raport de 60/40 între explorarea pe uscat
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
un film interactiv, dar, de fapt, Abstergo—Templierii prezentului—caută o structură a Primei Civilizații, cunoscută ca Observatorul, și folosesc memoriile lui Edward Kenway pentru a o găsi. Ca și Kenway, jucătorul trebuie să deslușească o conspirație dintre Templierii Imperiului Britanic și Spaniol care, sub pretextul că vor să elimine pirateria din Caraibe, și-au folosit statutul pentru a-l găsi pe Înțelept—mai târziu dezvăluit ca Bartholomew Roberts—care este singurul om care îi poate conduce către Observator, un aparat
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
în urma lui "Grand Theft Auto V". Jocul a apărut pe mai multe liste de la sfârșitul anului dedicate celor mai bune jocuri ale anului 2013, fiind primul la a 41-a ediție a Premiilor Annie, "The A.V. Club", Premiile Academiei Britanice pentru jocuri video, Canada.com, "Daily Mirror", "The Daily Telegraph", Destructoid, a 17-a ediție a premiilor anuale DICE, "The Escapist", GamesRadar, GameTrailers, a 14-a ediție a Premiilor Developers Choice, Game Revolution, Giant Bomb, "Good Game", "Hardcore Gamer", IGN
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
Spike VGX 2013. Baker și Johnson au primit mai multe nominalizări pentru interpretarea lui Joel și Ellie. Baker a câștigat premii din partea "Hardcore Gamer" și la Spike VGX 2013, în timp ce Johnson a câștigat mai multe premii la gala Premiilor Academiei Britanice pentru jocuri video, Premiile DICE, VGX 2013, și din partea "The Daily Telegraph". Povestea jocului a primit și ea premii din partea Academiei Britanice, un premiu DICE, un premiu Game Developers Choice, premiul Golden Joystick, un premiu din partea Asociației Scenariștilor Americani, și
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
Hardcore Gamer" și la Spike VGX 2013, în timp ce Johnson a câștigat mai multe premii la gala Premiilor Academiei Britanice pentru jocuri video, Premiile DICE, VGX 2013, și din partea "The Daily Telegraph". Povestea jocului a primit și ea premii din partea Academiei Britanice, un premiu DICE, un premiu Game Developers Choice, premiul Golden Joystick, un premiu din partea Asociației Scenariștilor Americani, și din partea site-urilor GameTrailers, Giant Bomb, "Hardcore Gamer", si IGN. Sunetul și muzica au fost și ele recompensate cu un premiu DICE
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
va prezenta "Human Universe" pentru BBC Two. Cox a primit mai multe premii pentru eforturile sale de promovare a științei. În 2002 este ales Membru Internațional al The Explorers Club iar în 2006 Cox primește premiul Lord Kelvin al Asociației Britanice pentru munca sa. În anul 2006 primește statutul de membru cercetător universitar al Royal Society. Conferențiar frecvent, Cox a fost moderatorul Festivalului de Știință Australian în 2006 iar în 2010 câștigă Premiul Kelvin al Institutului de Fizică pentru eforturile sale
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
a fost moderatorul Festivalului de Știință Australian în 2006 iar în 2010 câștigă Premiul Kelvin al Institutului de Fizică pentru eforturile sale în transmiterea farmecului și emoției fizicii către publicul general. Brian Cox a fost înnobilat Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (OBE) la ceremoniile din 2010 în onoarea Reginei, pentru servicii aduse științei. La 15 martie 2011, Cox a câștigat premiile de "Cel mai bun prezentator" și "Cea mai bună emisiune de știință / Istorie naturală" oferite de Societatea Regală de Televiziune
Brian Cox (fizician) () [Corola-website/Science/331213_a_332542]
-
șansă să cucerească un port și că forțele de invazie trebuie pur și simplu să își care propriul port peste apele Canalului Mânecii. Afirmațiile viceamiralului au fost luate în derâdere în acel moment, dar, într-o întâlnire de mai târziu, premierul britanic Winston Churchill a declarat că în 1917 și el s-a gândit la o soluție asemănătoare în timpul primei conflagrații mondiale. El apreciase că anumite insule germane puteau fi folosite pentru organizarea unor porturi temporare prin scufundarea unor vapoare în fața plajelor
Port Mulberry () [Corola-website/Science/331214_a_332543]