19,534 matches
-
șef; secretar general de redacție; redactor șef adjunct etc) la: Vremea nouă Vaslui, Viața Nouă/Viața Liberă Galați, Acțiunea Galați, Realitatea Românească București, Agenția Națională de Presă Rompress/Agerpress. Colaborator, vreme îndelungată, la Studioul de Radio Iași/Radio Moldova Iași. Colaborator la reviste de cultură și alte publicații: "Cronica" Iași, ”Incandescențe” Galați, ”Convorbiri literare” Iași, ”Flacăra” București, ”Luceafărul” București, Suplimentul literar-artistic al ziarului “Viața nouă” Galați, ”Orientări” Galați, ”Apărarea patriei” (pagina specială de poezie în care au mai semnat: Mihai Beniuc
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
Universitară DANUBIUS Galați, 2010, ISBN 978-606-533-111-2; 23.Păunescu, Coriolan; Păunescu, Oana Maria, Mărfuri alimentare și securitatea consumatorului, Editura Universitară Danubius, Galați, 2010; ISBN 978-606-533-124-2. Alte lucrări editoriale 1. Păunescu, Coriolan,dicționarul Protagonioști ai vieții publice, vol.1,colectiv de autori (colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la A-F), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1994; 2. Păunescu, Coriolan, dicționarul Protagoniști ai vieții publice, vol.2, colectiv de autori(colaborator
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la A-F), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1994; 2. Păunescu, Coriolan, dicționarul Protagoniști ai vieții publice, vol.2, colectiv de autori(colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la G-O), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1995; 3. Păunescu, Coriolan, dicționarul Protagoniști ai vieții publice, vol.3, colectiv de autori (colaborator
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la G-O), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1995; 3. Păunescu, Coriolan, dicționarul Protagoniști ai vieții publice, vol.3, colectiv de autori (colaborator la paginile care reflectă viața și activitatea politicienilor din Județul Galați, cu nume de familie de la P-Z), Editura Agenției Naționale de Presă ROMPRES, București, 1995. Articole 1.Păunescu, Coriolan, Ruralul interbelic - reeditat în parametrii socio-economici actuali, Analele Universității Danubius
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
care rezultă din activitatea electrică anormală a creierului. În același timp, epilepsia poate fi considerată o boală în cadrul căreia persoanele au cel puțin o criză epileptică, existând riscul apariției altor episoade. Liga Internațională împotriva i și Biroul Internațional pentru , parteneri colaboratori ai Organizației Mondiale a Sănătății, în declarația lor comună din 2005, definesc epilepsia drept „o boală a creierului caracterizată de o predispoziție de durată de a genera crize epileptice și de consecințe neurobiolgice, cognitive, psihologice și sociale. Această definiție a
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
ale orientării vocaționale și ale relevanței caracterologiei pentru educație; în domeniul istoriei educației a publicat studii despre paideia greacă și despre educatori străini precum Pestalozzi și Maria Montessori, precum și despre portughezul Adolpho Coelho, între alții. În domeniul literar a fost colaborator doctrinar al grupului animator al revistei Presença și a menținut un contact persoal și epistolar cu scriitorul german Hermann Hesse (Premiul Nobel pentru Literatură în 1946), în a cărui operă se reflectă problematica educativă, din inițiativa sa publicându-se, în
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
Eu, Hai-hui, Tipeliga, Grivei". În ziar, acesta scria: "Toți știți, amici lectori că "" nici nu sfâșie, nici nu rănește. Ghimpele înțeapă, deșteaptă spiritul și îndreaptă moravurile. Este adevărat că pe ici pe colo, cei înghimpați essală câte un of". Dintre colaboratorii revistei au ieșit în evidență folcloristul Gheorghe Dem Theodorescu, care a fost redactor al revistei între 1869 și 1875, și scriitorul I. L. Caragiale. Gheorghe Dem Teodorescu a debutat în revistă, sub pseudonimul "Ghedem", publicând în numărul din 17 mai 1870
Ghimpele () [Corola-website/Science/320793_a_322122]
-
perioada 1948 - 1951 activează ca asistent și conferențiar suplinitor la Facultatea de Istorie din Iași, iar între anii 1951 - 1952, ca cercetător la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol”. În toamna lui 1952 se transferă la București, unde devine colaborator al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, în cadrul căruia va activa până la sfârșitul vieții, în anul 1977. În cercetare, preocuparea sa principală a fost Moldova medievală. A redactat, în 32 de ani, peste 60 de lucrări de proporții și de o
Alexandru I. Gonța () [Corola-website/Science/320837_a_322166]
-
și terminată în 1908. Întregul fond - colecțiile reprezentative litologice, mineralogice și paleontologice, prin estetica lor, dar mai ales prin valoarea lor științifică - este rodul activității de cercetare a mai multor generații de geologi ai Institutului Geologic al României sau al colaboratorilor din universități și alte instituții cu profil geologic. Primul custode al colecțiilor, Iuliu Moisil, care era în același timp și bibliotecar al institutului, a fost urmat apoi de tineri geologi la acea vreme, cum au fost St. Cantuniari, V. Papiu
Institutul Geologic al României () [Corola-website/Science/320905_a_322234]
-
A. Stoll, și alții în căutarea formaldehidei. În sute de experimente cu Carbon-11 produs din deuteroni și în altele cu bor-10 efectuate de Martin Kamen în ciclotronul de 37 de țoli din Laboratorul de Radiații, Ruben și Kamen, împreună cu alți colaboratori din domeniile botanică, microbiologie, fiziologie și chimie organică, au căutat calea dioxidului de carbon în plante, alge și bacterii. La început, rezultatele obținute, perturbate de absorbția produselor de reacție pe reziduuri proteice, nu au relevat calea carbonului în fotosinteză, dar
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Cotidianul nu avea, deci, decât trei luni de existență la momentul apariției articolului lui Zola. Numărul de joi, 13 ianuarie 1898, era numărul 87. Fondatorul și directorul său, Ernest Vaughan, influențat politic de Proudhon, aderase la Internaționala Socialistă în 1867. Colaborator la mai multe ziare, el devenise director la l'Intransigeant în 1881, dar a trebuit să plece de acolo din cauza unui diferend cu cumnatul său, Henri Rochefort în 1888. După ce a înființat "l'Aurore" în 1897, el avea să renunțe
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
o tribună politică forțelor de centru-stânga republicane progresiste, întrupate în principal de editorialistul Georges Clemenceau. Sediul său aflat în rue Montmartre la etajul al treilea al unui imobil dintr-o curte, era unul modest, echipa redacțională redusă la doar câțiva colaboratori, în principal proveniți de la cotidianele "Justice", ca Gustave Geffroy sau l"'Intransigeant". Ziarul dispunea de propria sa culegătorie, dar nu avea imprimerie. Tipărirea ziarului era încredințată imprimeriei Paul Dupont, care se ocupa și de imprimarea ziarelor "Radical", "Le Jour" și
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
dar nu avea imprimerie. Tipărirea ziarului era încredințată imprimeriei Paul Dupont, care se ocupa și de imprimarea ziarelor "Radical", "Le Jour" și "La Patrie". Acesta este și motivul pentru care aceste patru ziare aveau aceeași adresă, aceea a tipografiei. Principalul colaborator al lui Vaughan, Urbain Gohier ale cărui excese antimilitariste i-au îndepărtat pe numeroși cititori dreyfusarzi, a provocat plecarea lui Clemenceau în 1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri editate în
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
și motivul pentru care aceste patru ziare aveau aceeași adresă, aceea a tipografiei. Principalul colaborator al lui Vaughan, Urbain Gohier ale cărui excese antimilitariste i-au îndepărtat pe numeroși cititori dreyfusarzi, a provocat plecarea lui Clemenceau în 1899. Un alt colaborator cu greutate al echipei redacționale era Bernard Lazare, autor al primelor broșuri editate în apărarea lui Alfred Dreyfus. El a fost cel care, în câteva săptămâni, a convins întreaga echipă că Dreyfus a fost nedreptățit. "L'Aurore" a rămas liderul
J'accuse () [Corola-website/Science/320858_a_322187]
-
Totuși, starea de sănătate a lui Iggy Pop continuă să se deterioreze în această perioadă datorită consumul de droguri, fiind internat în spitalul de psihiatrie al Universității din California. David Bowie,care a continuat să îl sprijine pe prietenul și colaboratorul său, a fost unul dintre puținii vizitatori pe care Iggy i-a avut pe perioada internării. În 1976, Bowie l-a luat cu el ca și colaborator în turneul de promovare al albumului Station to Station. Aceasta a fost prima
Iggy Pop () [Corola-website/Science/320932_a_322261]
-
din California. David Bowie,care a continuat să îl sprijine pe prietenul și colaboratorul său, a fost unul dintre puținii vizitatori pe care Iggy i-a avut pe perioada internării. În 1976, Bowie l-a luat cu el ca și colaborator în turneul de promovare al albumului Station to Station. Aceasta a fost prima expunere a lui Iggy Pop, în cadrul unor turnee profesionale organizate la scară largă. Iggy s-a declarat impresionat de etica profesională a lui Bowie. Pe 21 martie
Iggy Pop () [Corola-website/Science/320932_a_322261]
-
considerată de mulți ca un gest politic de incluzionism și apropiere. În același timp, el a eliberat toți deținuții politici și a grațiat toate crimele politice împotriva juntei. În continuarea reconcilierii, el a adoptat o abordare moderată de înlăturare a colaboratorilor numiți de regimul dictatorial din pozițiile pe care le aveau în birocrația guvernului, și a declarat că vor avea loc alegeri libere în noiembrie 1974, la patru luni după prăbușirea Regimului Coloneilor. În alegerile din 1974, Karamanlis cu noul format
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
ianuarie 2010 a efectuat un stagiu de cercetare la Paris, în cadrul Centre de Recherches en Histoire du XIXe Siècle, de pe lângă Universitățile Paris I Panthéon Sorbonne și Paris IV Sorbonne, sub coordonarea prof. Eric Mension-Rigau, specialist în istoria nobilimii franceze și colaborator al lui Pierre Chaunu. A susținut, la Universitatea Paris IV Sorbonne, o prelegere despre istoria boierimii românești și despre imaginarul genealogic, în cadrul cursului "La culture des élites dans la France contemporaine: mémoire, patrimoine, vie sociale et réseaux, vie privée" al
Filip-Lucian Iorga () [Corola-website/Science/320972_a_322301]
-
prezentarea opiniei publice americane a motivelor pentru care România a intrat în războiul mondial precum și pentru înrolarea voluntarilor transilvăneni din Lumea Nouă într-o legiune sub drapel american (peste 15000 de oameni), pentru frontul din Franța. Vasile Stoica a fost colaborator al cotidienelor americane "The New York Times", "The Washington Post", "The New York Herald Tribune", "The New Republic", "The Literary Digest" și a cooperat cu membrii emigrației române din SUA pentru cauza națională, cum au fost Epaminonda Lucaciu, Nicoale Lupu și Ludovic Mrazec. În
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
proiectul a fost abandonat după ce Yazu a murit la 31 de ani. Încă din 1725, Basile Bouchon a folosit o buclă de hârtie perforată într-un război de țesut pentru a stabili șablonul reprodus pe materialele textile, iar în 1726 colaboratorul său Jean-Baptiste Falcon a îmbunătățit proiectul acestuia, utilizând cartele de hârtie perforate prinse una de alta pentru eficiență în adaptarea și modificarea programului. Războiul de țesut Bouchon-Falcon era semiautomat și necesita introducerea manuală a programului. În 1801, Joseph-Marie Jacquard a
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
448/2006. A început activitatea în anul 2007, având 7 beneficiari angajați, inițial fiind sprijinită financiar de Fundația „Pentru Voi”. După numai câteva luni numărul angajaților a crescut, unitatea devenind complet independentă financiar. Dezvoltarea Unității Protejate și creșterea numărului de colaboratori/comenzi are că scop angajarea a cât mai multor adulți cu dizabilități intelectuale, crescându-le astfel șansele la o viață mai bună. Totodată, colaborările cu firmele se pot finaliza și cu angajarea unor beneficiari pregătiți pentru piața liberă a muncii
Pentru Voi () [Corola-website/Science/315334_a_316663]
-
Ele au determinat propagarea stilului pe întreg teritoriul Franței și chiar mai departe și au reușit de asemenea să înregistreze imaginea mai multor tablouri care au fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul lui Jean Clouet. Din 1584 până în 1594, în timpul războaielor religioase dintre
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
unde singurul său copil cu Tigy, Marc, se naște în 1939. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial Simenon a locuit în Vendée. Orientarea politică a scriitorului în această perioadă este o adevărată controversă. Unii mărturisesc că l-au considerat colaborator cu germanii, pe de altă parte însă, alții dintre cei ce l-au cunoscut afirmă că era un om apolitic, poate doar oportunist, dar nu colaborator. Această confuzie este accentuată de unele evenimente petrecute în timpul războiului. Cel mai relevant este
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
scriitorului în această perioadă este o adevărată controversă. Unii mărturisesc că l-au considerat colaborator cu germanii, pe de altă parte însă, alții dintre cei ce l-au cunoscut afirmă că era un om apolitic, poate doar oportunist, dar nu colaborator. Această confuzie este accentuată de unele evenimente petrecute în timpul războiului. Cel mai relevant este faptul că a fost denunțat de niște fermieri locali ca fiind în legături cu naziștii. În același timp însă, Gestapo l-a suspectat de a fi
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Iudenici în „Armata de Nord-Vest” din Estonia. Krasnov a emigrat în 1920. El s-a stabilit la München, în Germania, după care, s-a mutat în Franța din noiembrie 1923. El s-a implicat serios în politică, fiind unul dintre colaboratorii marelui duce Nicolai Nicolaevici în cadrul Uniunii Generale a Combatanților Ruși și a diferitelor organziații monarhiste antibolșevice și naționaliste. Krasnov a continuat să lupte împotriva bolșevicilor în timpul emigrației. El a fost unul dintre fondatorii Frăției Adevărului Rus, o organizație care s-
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]