19,422 matches
-
reprezentări mitologice: mătrăguna ca plantă dotată cu un statut aparte - fetele se prosternează În fața ei; banul de argint ca obiect cu puteri ieșite din comun; miezul nopții ca moment de cumpănă, când forțele oculte sunt accesibile. Exemplul de mai sus dezvăluie „arhitectura” internă a actului de vrăjitorie: astfel, prin combinarea, conform unor reguli simbolice bine definite, a unor elemente obișnuite din lexicul cultural, se obține o configurație neobișnuită, șocantă, greu de acceptat, Într-un cuvânt - exotică (pentru outsider). Acest mecanism explică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numită - n. M.C.) itonga. Localnicii au crezut că moartea a fost provocată de apărătorii din Ibala, În timpul zborurilor mistice nocturne, făcute cu scopul de a-și proteja pământurile de invazia celor din Igamba ( A. Harwood, 1995, p. 76). Acest episod dezvăluie un ansamblu de proceduri raționale (conform standardelor modernității) amestecate cu proceduri magice. Pe de o parte, avem un conflict de tip agrar asupra dreptului de utilizare a pământurilor, un act de mediere juridică, un ansamblu de dezbateri privind cauza unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și ea i-a arătat niște nori negri, spunându-i că aceștia ar putea să provoace stricăciuni undeva (N. Cohn, 1976, apud A. Saunders, 1995, p. 113). Acest caz (care nu a dus până la urmă la condamnarea celor două femei) dezvăluie mecanismul atribuirii etichetei de vrăjitorie și, prin aceasta, a vinovăției pentru cele mai diferite evenimente nefaste (de la moarte la furtună, de la boală la distrugerea unor bunuri): Un alt bărbat o văzuse pe Anna pescuind la râu. O furtună a izbucnit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teritoriu al confruntărilor Între multiplele interpretări și poate fi un instrument al celor fără putere Împotriva celor puternici. ș...ț Ea apare ca un proces prin care se dă sens vieții, oferind, astfel, o critică socială și un mecanism care dezvăluie contradicțiile implicite din societate (M. Winkelman, Ph. Peek, 2004, p. 8). Formele de exercitare a divinației sunt deosebit de variate. De aici derivă și complexitatea modelelor tipologice. Astfel, după Annemarie Malefijt (1968, pp. 216-225) există trei mari categorii de divinație: divinația
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
graiul celui bolnav, dar cu intonații și voce diferite - după tipul acestor inflexiuni, exorcistul stabilește felul și puterea spiritului malefic. Apoi exorcistul Îl supune la un interogatoriu referitor la cauzele posesiunii, intențiile spiritului, puterile și slăbiciunile sale. Spiritul Însuși Îi dezvăluie exorcistului slăbiciunile sale și căile prin care poate fi gonit. Aplicând apoi soluția magică (recitarea unor texte sacre, arătarea unor obiecte magice, fumigațiile și alte produse vindecătoare, cântece și dansuri), exorcistul gonește spiritul malefic. Vindecarea este strâns legată de riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vindecătorul Îl extrage din corpul bolnavului. În al doilea caz, vindecarea se face printr-o călătorie În altă lume, de unde persoana bolnavă revine cu puteri noi. Vindecătorii prin sugere au făcut obiectul unor cercetări etnografice nu o dată demistificatoare - ele au dezvăluit numeroasele trucuri prin care aceștia produceau obiectul malefic și creau iluzia extragerii lui din corpul bolnav. Esențială Însă În acest ritual nu este acuratețea medicală, ci trăirea magică: Seara Old Man Hay a Început să mă doftoricească. Pentru aceasta, a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un model specific și standarde aparte pentru ceea ce poate fi considerat „rațional”, iar evaluarea acestor sisteme trebuie făcută În termenii emici, adică În termenii și utilizările specifice culturii studiate: Aparenta lipsă de logică a practicilor magice (din perspectiva observatorului extern) dezvăluie caracterul lor logic În contextul complexității și specificității practicilor sociale. Altfel spus, logica magiei și vrăjitoriei provine din Însuși caracterul ilogic al proceselor sociale. Raționalitatea, ea Însăși rezultatul unei anumite practici sociale, este limitată de caracterul comun, mereu identic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unui bou” (1976, p. 142). Din această perspectivă, substituirile de obiecte ale sacrificiului sunt operații logice determinate de anumite concepții religioase și realizate conform unor algoritmi simbolici cultural determinați. În a două analiză, R. Firth (1996) susține că substituirile sacrificiale dezvăluie nu atât o evoluție de la sacrificii sângeroase la sacrificii nesângeroase, cât o logică rituală specifică, axată pe idei economice precum controlul resurselor, raționalitatea și „calculul prudent”. Astfel, chiar dacă sistemul sacrificiilor nu poate fi redus la ecuații economice simple (ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceilalți masculi, aveau atât sentimente de mulțumire (pentru că el le garanta securitatea și hrana), cât și de nemulțumire (pentru că nu le permite satisfacerea instinctelor, mai precis accesul la femeile din hoardă). O asemenea configurație istorică este analoagă cu ceea ce psihanaliza dezvăluie ca un dat universal al subconștientului masculin: complexul lui Oedip. Acesta ar exprima frustrările băiatului care Își dorește mama (ca un ecou sexualizat al perioadei de comuniune din timpul alăptării), dar nu o poate avea, deoarece tatăl este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comportament și de gândire sunt situate cumva În afara, la marginea sistemelor de clasificare, a normelor și valorilor consacrate - ele sunt ambigue, deoarece pe de-o parte contestă configurația socială existentă, dar, pe de altă parte, prin non-ordinea pe care o dezvăluie, Îi susțin validitatea: Entitățile liminale nu se află nici aici, nici acolo, ele sunt „Între și Între” pozițiile atribuite și fixate de lege, obiceiuri, convenții și ceremonial. Datorită acestui fapt, atributele lor ambigue și nederminate sunt exprimate printr-o mare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
costumare, mascare, dans, defilare, muzică, purtarea unor anumite Însemne și a altor elemente dramatice. Aceștia sunt formații muzicale, dansatori, saltimbanci, actori costumați, persoane pe patine, bicicliști, oameni care defilează cu animale... (D. Lawrence, 1967, p. 125) Definițiile de mai sus dezvăluie dificultatea fixării unor note specifice imuabile și a unor granițe absolute. Dacă eliminăm opoziția religios vs laic, (mai ales militar), procesiunile și paradele se amestecă (o ceremonie de Încoronare include atât elemente de procesiune, cât și paradă; la fel, la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
principal al procesiunii se altoiesc elemente din alte ritualuri: mulți dintre cei care vin să sărute moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau de a atinge moaștele dezvăluie un substrat magic (magie prin contagiune), iar arătarea domnitorului și a familiei sale În văzul „norodului”, precum și confirmarea puterii lui de către reprezentanții Puterii divine țin de riturile politice. Procesiunile și paradele au rolul de a afirma și de a expune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități puse Într-un contact fizic cu simbolurile autorității” (Ihl, 1996, p. 349). În al treilea rând, transparența mesajelor: atât structura mișcării În spațiu, cât și statutul participanților și al obiectele cu valoare simbolică transmit
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Transparența semnelor marchează astfel victoria evidenței ideologice”. Studiul procesiunilor și paradelor evidențiază grija organizatorilor de a construi aceste ceremonii ca mijloace capabile să „comunice unitatea fundamentală a unei comunități risipite Între zone geografice diferite, dar legate Între ele” și să „dezvăluie și să dea o expresie materială unei comunități imaginare altfel fragmentate” (N. Jarman, 1997, p. 98; K. Ashley, 2001; C. Blehr, 1999; D. Bryan, 2000; C. Farber, 1983; Th. Spencer, 2000). În al treilea rând, caracterul de metaforă socială: paradele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei Înseși. Pe lângă distincțiile legate de cei care au dreptul să participe și cei care nu beneficiază de acest privilegiu, constructele rituale instituie și alte sisteme de diferențiere, prin fixarea normelor de comportament. Studiile aflate la intersecția istoriei cu antropologia dezvăluie procesele lente de fixare a convențiilor și de limitare a libertăților de manifestare. Astfel, S.G. Davis (1986, p. 161) vorbește despre „emergența convențiilor de respectabilitate”, care au rolul „de a defini membrii, de a-i separa de non-membri și de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În puncte de plecare nedeterminate). Absența unor granițe spațiale este dublată de efemeritatea temporală. ș...ț La aceasta se adaugă caracterul tranzitoriu specific comportamentului pelerinilor” (S. Coleman, 2002, p. 358). În ultimele decade ale secolului XX, numeroasele descrieri etnografice au dezvăluit faptul că pelerinajul funcționează ca un sistem compozit, care amestecă credințe religioase, figuri și narative mitologice, unități ritualice (sacrificii, acte magice, componente ale riturilor de trecere, elemente de sărbătoare și chiar carnaval), reminiscențe și constructe de literatură populară și cultă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
existențiale, remediind situații ce păreau fără ieșire sau evenimente ce păreau ireversibile. În schimb, oracolele oferă o informație vitală (despre trecut sau viitor), care permite corectarea unor greșeli și evitarea unor pericole. Ceea ce Înseamnă că oracolele anulează barierele de cunoaștere, dezvăluind lucruri ce nu puteau (sau nu trebuiau) să fie cunoscute sau inversând secvențele temporale (un fapt din viitor se transformă, prin revelarea sa, din antecedent În precedent, din efect În cauză). Ca și miracolele, oracolele pot să funcționeze ca manifestări
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aparte al figurilor și măștilor care defilează. Mascarea permite crearea și impunerea (chiar dacă pentru un scurt timp) a „unui vocabular, eliberator, al gesturilor” (T. Castle, 1986, p. 37; vezi și M. Bristol, 1985). Roberto Da Matta notează: Costumele de carnaval dezvăluie și individualizează, deoarece fiecare persoană este liberă să aleagă costumul extravagant pe care Îl dorește. ș...ț Reprezentând dorințele ascunse, costumul extravagant creează o sinteză Între persoana costumată, rolul social pe care Îl joacă și acela pe care ar dori
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
constrângerilor derivate din structura socială. Etalarea neinhibată a instinctelor ar exprima, În ochii savantului rus, „caracterul filosofic al obscenității”, capacitatea gesturilor și formulelor verbale care afirmă neîngrădit supremația plăcerilor sexuale și alimentare (și a transgresiunilor către plăcerile interzise) de a dezvălui viziunea despre viață și moarte a omului simplu și a culturii populare care Îl reprezintă (vezi analizele din A. Cohen, 1993; R. Da Matta, 1991; M.C. Riggio, 2004; W. Shrum, J. Kilburn, 1996). Prin aceste caracteristici, excesul, Împreună cu inversiunea, apar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Scoțând acest strigăt sângeros, fiecare se străduiește să stingă flacăra vecinului. Focul se Îmbină cu amenințarea morții, dar această amenințare, strigătul „Sia ammazzato!”, pierde tot mai mult din semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care urarea morții servește exprimării unei bucurii sau a ironiei lipsite de răutate, a măgulirii și a complimentelor, Își mențin sensul inițial
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sub forma lui cea mai desăvârșită și cea mai sacralizată, nam este garantul legitimității, deoarece atestă faptul că puterea primită provine de la strămoșii regali și că va funcționa spre binele poporului mossi. (G. Balandier, 1998, pp. 126-127) Cele două exemple dezvăluie capacitatea riturilor și protocoalelor politice de a fagocita alte tipuri de rituri și de a le orienta În direcția creării și instituirii ordinii politice. Sărbătoarea calendaristică primește și funcția de a confirma, prin consumul ritualizat de alimente, puterea celui care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
politic, deoarece reprezintă atitudinea fundamentală prin care cineva se recunoaște drept inferior În fața unei puteri și exprimă public acest lucru. S.F. Moore arată, În studiul mitingurilor politice din Kenya, că ...forma dramatizată a ceremoniilor oferă un instrument puternic pentru a dezvălui un anumit construct social. Riturile colective pot dramatiza postulatele politice. Să vezi Înseamnă să crezi. Mitingurile politice din Kilimanjaro dau viață noilor funcții, noilor organizații și noilor ideologii, prezentându-le În plină acțiune, ca entități vizibile, sonore, de necontestat (1977
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ș...ț O celebrare include rituri adecvate și obiecte speciale (parade și procesiuni, Întreceri, performanțe teatrale și muzicale, alimente pregătite special, costumație aparte), care dobândesc o anumită semnificație În acea ocazie (A. Falassi, 1994, p. 270). A doua dimensiune este dezvăluită de conceptele de diferență și de bucurie. Primul este relevat de formula sintetică prin care Van Geldern (1993, p. 8) Își deschide studiul consacrat sărbătorilor comuniste: Ceea ce face o sărbătoare sărbătorească nu este caracterul ei politic, ci faptul că se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
instalarea În funcție a unui președinte sunt ansambluri ceremoniale de confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și valorile sistemului (politic). Analizând ceremoniile de Încoronare din Marea Britanie, din perioada 1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evenimentelor sângeroase din timpul Revoluției franceze În D. Kertzer, 2002; a mișcării de protest a studenților francezi din mai 1968 În J. Duvignaud, 1991; a revoltelor populare din 1992 de la Los Angeles În S. Body-Gendrot, 1993). Un exemplu interesant, care dezvăluie „plasticitatea” extraordinară a unităților constitutive ale sistemului ceremonial, este oferit de Peter Shaw (1981): În anul 837, papa Grigorie, În Încercarea de a stârni vechile sărbători celtice, a instituit, pe 1 noiembrie, o comemorare a tuturor sfinților, ca o contrapondere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]