20,273 matches
-
la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. Denumirea politică de „limbă moldovenească” nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc” care desemnează forma tradițională a limbii române populare vorbită pe teritoriile fostului principat al Moldovei în România (Moldova occidentală), Republica Moldova și Ucraina; limba română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76,5% din populația țării). La nivel de populație, deși majoritatea locuitorilor capitalei Chișinău și, conform sondajelor, persoanele cu înaltă educație folosesc denumirea
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
unde oamenii se odihneau după îmbaiere. Erau și săli de așteptare și vestibule. Au existat și influențe orientale: contraforții zidurilor, sarcofage de piatră în formă de casă cu acrotere de la capacele lor, leii funerari care să apere decedatul. Erau influențe occidentale: medalioane funerare cu portretele celor decedați, monumente în formă de triunchi de piramida cu laturi arcuite. S-au găsit statui artistice că cea a lui Venus de la Potaissa, capul de bronz al lui Decius de la Sarmizegetusa, fragmentele unei statui ecvestre
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
aceleași etape și a cuprins aceiași durată de timp. Limba română s-a format din latină populară (vulgara) răspândită în provinciile române dunărene și preluată de către traco-geto-daci. Civilizația veche românească purta un caracter profund rural. În comparație cu civilizațiile agro-urbane din Europa Occidentală, civilizația veche românească s-a constituit că o civilizație pur agrara, o civilizație țărăneasca, o civilizație a obștilor sătești alcătuite din țărani liberi, care au format uniuni de obști, sau țări, care au constituit nucleele viitoarelor state medievale românești. Surse
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
pogromurilor, precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunității ebraice din Europa s-a mutat spre răsărit (Boemia-Moravia, Polonia și Lituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză. Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch): (1500-1700) - Limba
Limba idiș () [Corola-website/Science/296712_a_298041]
-
fenician este pe primul loc deja și în alfabetul de la Ugarit, 1400 î.Hr. În Grecia antică, elinii au folosit și ei același simbol, pe care l-au numit "alpha", cu precizarea că la ei nu avea nici o semnificație. În Europa occidentală, anticii etrusci foloseau același semn: romanii, imitându-i, i-au dat forma actuală. Semnul semitic A desemna în scrierea feniciană și în cele provenite din ea un sunet glotalic, ʔ. Numele ʔaleph înseamnă „bou” în dialectele vest-semite. Însă ipoteza răspâdită
A () [Corola-website/Science/296728_a_298057]
-
Începând cu el, conotația principală a svasticii a devenit nazismul. Spre sfârșitul secolului al XX-lea în mai multe țări din lume au apărut mișcări neonaziste, ca de exemplu în Statele Unite, Germania și alte țări europene. În țări din Europa Occidentală s-a observat recent o creștere a importanței electorale a partidelor naționaliste (Austria, Franța, Germania). În Germania, unele partide cu tendințe neonaziste (mai ales NPD, „Partidul Național-Democrat”) au câștigat în alegeri cîteva locuri în parlamentele unor landuri. Partidele clar neonaziste
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
caucaz ("Abies nordmanniana"), castan porcesc ("Aesculus hippocastanum"), cedru de California ("Libocedrus decurrens"), dud ("Morus albă"), duglas verde ("Pseudotsuga menziesii"), glădița ("Gleditsia triacanthos"), maclura pomifera ("Maclura pomifera"), molid argintiu ("Picea pungens"), molid de Canada ("Tsuga canadensis"), pin negru ("Pinus nigra"), platan occidental ("Platanus occidentalis"), sâmbovina ("Celtis occidentalis"). De asemenea, este foarte diversă și lichenoflora locală. În pădurea Valea Gâștelor au fost identificate speciile de licheni fruticuloși: "Ramalina fraxinea", "Evernia prunastri" și "Ramalina farinacea". La periferiile ecosistemului, mărginit de șoseaua Balcani, str. Petricani
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
(Greacă: Πλάτων; Plátōn) (n. cca. 427 î.Hr. — d. cca. 347 î.Hr.) a fost un filozof al Greciei antice, discipol al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
al lui Socrate și învățător al lui Aristotel. Împreună cu aceștia, a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. S-a născut într-o familie aristocratică, la Atena sau pe insula Egina, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele de naștere al său
Platon () [Corola-website/Science/296741_a_298070]
-
arhaisme, pe care le denumește „verborum vetustas prisca”. Typos;Expansiunea teritorială a Romei antice a asigurat limbii latine o difuzare din ce în ce mai largă, începând din secolul al III-lea î.Hr. Latina s-a răspândit în cea mai mare parte a Europei Occidentale, a Africii de Nord, a Asiei Mici și a regiunilor dunărene. Sub Imperiu, latina este limbă a justiției, a administrației și a armatei romane și a numeroaselor colonii romane, împreună cu greaca și alte graiuri locale. Nu există un consens unanim
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
zi cu zi. Ea cuprinde o serie de idealuri: unele sunt tradiționale, iar altele sunt moderne și influențate de alte culturi. , spre deosebire de cea occidentală, este mai preocupată de proces decât de rezultat, de construirea eului decât de exprimarea eului. Conceptul occidental al „frumosului” subliniază ideea că ceva este admirat pentru ceea ce este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
de exprimarea eului. Conceptul occidental al „frumosului” subliniază ideea că ceva este admirat pentru ceea ce este, nu pentru la ce este folositor, ceea ce Immanuel Kant numește „finalitate fără scop” Ideile estetice japoneze sunt mai apropriate de cele ale ideile estetice occidentale pre-iluministe, ca exemplu putând fi amintit conceptul lui Geoffrey Chaucer "Beautee appertenant to Grace" („Frumosul ca accesoriu al grației), sau definiția „calității” a lui Jean de La Bruyère: "Entre le bon sens et le bon gout il y a la difference
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
dată (și probabil inventat) de către filosoful Chōmin Nakae (1847-1901) cam prin 1883. În 1886, Universitatea Tokio a ținut primele prelegeri despre estetică, cursul fiind ținut de către un occidental. Prin urmare, primii esteticieni japonezi au fost cu toții studenți ai curentelor estetice occidentale, nedând nicio importanță tradițiilor locale. Această tendință a început să se schimbe odată cu apariția lui Shūzō Kuki (1888-1941) și a lui Yoshinori Ōnishi (1888-1959), care au inclus în studiile lor filosofice idei din gândirea japoneză premodernă. Termenul (care se trage
Estetica japoneză () [Corola-website/Science/317047_a_318376]
-
de la Capul Matapan]], în timpul căreia forțele navale anglo-australiene au interceptat și distrus într-o acțiune de noapte trei crucișătoare grele italien ("Zara", "Pola" și "Fiume") și două distrugătoare. În această luptă, italienii au pierdut peste 2.300 de marinari. [[Aliații occidentali|Aliații]] s-au folosit atât de interceptările [[Ultra]], cu ajutorul căruia puteau să prevadă mișcările inamicului, cât și instalațiile [[radar]], cu ajutorul cărora puteau localiza precis navele inamice și regla tirul artileriei navale pe timpul nopții. Un alt factor important al victoriei aliate
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Cartierul chinezesc din Yokohama își are începuturile când au venit comercianții occidentali în Japonia, portul Yokohama fiind deschis comerțului cu unele țări străine în 1859. Acești comercianți, mulți dintre ei cu experiență din China, au adus cu ei din China compradori, schimbători de valută, bucătari, servitori chinezi, iar mai apoi au venit
Cartierul chinezesc (Yokohama) () [Corola-website/Science/317094_a_318423]
-
primele clădiri pe care imigranții chinezi le-au construit au fost Templul (construit în 1862), o școală chinezească, un teatru-cum-restaurant ( și o „Casă a comunității” (construită în 1867). Deoarece dinastia Ching nu avea un tratat cu Japonia cum aveau țările occidentale (care le dădea drept la extrateritorialitate), imigranții chinezi trebuiau să se înregistreze cu autoritățile din Kanagawa, iar această Casă era folosită și ca un fel de birou de imigrație unde aceste înregistrări aveau loc. Numărul chinezilor din Yokohama a fost
Cartierul chinezesc (Yokohama) () [Corola-website/Science/317094_a_318423]
-
afla în mâinile a două regate slave, al bulgarilor și al sârbilor. Este adevărat că nici una dintre aceste puteri nu era în stare să lanseze o acțiune de mare anvergură asupra Bizanțului, dar erau pregătite să acorde ajutor unei acțiuni occidentale îndreptate împotriva Bizanțului. După cucerirea Constantinopolului, coalițiile antibizantine au căpătat contur nu numai în Balcani, ci și în toată Europa catolică. Chiar și aliatul recent al grecilor, podesta-ul genovez Guercio, încerca să stabilească legături cu cel mai înverșunat dușman al
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
fie izgoniți din capitală, pentru trei ani, toți italienii. Nu a renunțat la intrigi nici despotul Epirului, care recunoscuse, de formă, în 1265, suzeranitatea Imperiului. Guvernarea lui Mihail al VIII-lea avea două sarcini: măsurile diplomatice contra planurilor de atac occidentale și restabilirea dominației bizantine în vechile teritorii bizantine prin eliminarea despotatului de Epir și a latinilor din Grecia. Centrul planurilor de atac împotriva Bizanțului era Sicilia: sub Carol I de Anjou, ca și sub Manfred, realațiile cu regatul Siciliei vor
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
rapidă și victorioasă a bizantinilor. În același timp, o flotă bizantino-genoveză ataca insulele latine. Simultan, războiul era purtat în Epir și în Bulgaria. Intervenind în dificultățile interne bulgare, Mihail al VIII-lea cucerea, în anul 1262, porturi importante pe coasta occidentală a Mării Negre: Anchialos și Mesembria (astăzi, Nesebăr), extinzându-și teritoriul către interior în defavoarea Bulgariei. În Epir, cuceritorul Constantinopolului, Alexios Strategopulos, nu era mai fericit în operațiunile sale de început din 1260. Dar fratele împăratului, despotul Ioan Paleologul, repurta în vara
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
care lega unilateral Bizanțul de una dintre cele două republici maritime și se făcea dușmanul celeilalte, alianța simultană cu genovezii și venețienii constituia un câștig în măsura în care diminua pericolul unei coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În occident se produc mari evenimente. Contele de Provence, Carol I de Anjou, răspunzând apelului papei, sosise în Italia și luase locul lui Manfred, care-și pierdea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
război victorios. Noi trimiteri de trupe în Moreea, în cursul anilor 1271-1272 vor opri înaintarea bizantinilor. Mihail al VIII-lea Paleologul neutraliza influența lui Carol I de Anjou în țările grecești și slave din Balcani prin alianțe dinastice. Statul grec occidental fusese dezmembrat după moartea despotului Mihail al II-lea (1271), conducerea Epirului trecea moștenitorului legitim, despotului Nikephor (căsătorit cu nepoata împăratului bizantin); Thessalia aparținea lui Ioan, fiul nelegitim al lui Mihail al II-lea (împăratul acorda acestuia din urmă titlul
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
și-a îndeplinit obligațiile asumate, în ceea ce privea încetarea campaniei antibizantine în Occident și a ațâțării urii față de Imperiul grec. În consecință, către începutul anilor 1280, și Mihail al VIII-lea a pus capăt încercărilor de implantare a "unității". Clerul occidental l-a acuzat imediat pe împărat de eșecul unirii, iar papa Martin al IV-lea l-a excomunicat în 1281, de această dată, din sânul Bisericii catolice, și a lansat fățiș o chemare la cruciadă împotriva Bizanțului. La acel moment
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Sant'Ambrogio din Milano, Bazilica San Marco din Veneția, Domul din Pisa, Turnul Londrei, catedrala Santiago de Compostela În România avem ca exemplu Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia Goticul poate fi considerat cea mai îndrăzneață invenție în domeniul arhitecturii occidentale. Spre deosebire de romanic, goticul este un stil predominant urban. Construcțiile gotice devin astfel un simbol al puterii și autonomiei orașelor. Arhitectura gotică avea la bază preocuparea arhitecților pentru distribuția forțelor care acționează în interiorul structurii clădirii, pe care aceștia le-au direcționat
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
adesea ca o perioadă relativ târzie din evoluția barocului, fiind caracterizat mai ales de bogăția și varietatea detaliilor și a ornamentelor, respectiv de exagerarea caracteristicilor barocului până la opulență, rococo este privit astăzi ca o perioadă relativ distinctă în evoluția artei occidentale. Spre sfârșitul perioadei sale de existență, a devenit relativ sincron și de multe ori s-a apropiat sensibil de neoclasicism. Aidoma arhitecturii, interioarele rococo ridică ornamentarea bogată, în toate aspectele sale, la rang de postulat. Astfel, interioarele rococo prezintă similar
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Exemple: Chrysler Building, Empire State Building, Radio City Music Hall, toate trei din New York. Accentul este pus pe valența funcțională a edificiului, concept promovat de Le Corbusier și Ludwig Mies van der Rohe. Formele lor extreme au influențat puternic arhitectura occidentală în sec.XX, însă nu s-au răspândit la fel de mult precum curentul artistic Bauhaus. Futurismul din Italia fascistă și constructivismul din URSS prezentau trăsături comune. Se opuneau arhitecturii hipermoderne, care își exprimă oportunitățile oferite de noua eră industrială într-o
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]