19,148 matches
-
educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Atitudinile față de prostituate a fost diferită de-a lungul timpurilor. Prostituatele erau excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era imorală, câștigurile lor erau primite ca acte de milostenie de către Biserică. Au fost și cazuri de persecutare dură a prostituatelor, de interzicere a lor de a intra în Biserică, au fost surghiunite ori arse pe rug
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să accepte întoarcerea lui pe scenă. Capricioasa Messalina s-a îndrăgostit nebunește de patricianul Caius Silius pe care l-a copleșit cu daruri, l-a obligat să-și părăsească soția, l-a sprijinit să ajungă consul, se spune că, în taină, s-ar fi căsătorit cu el. Aflând de el și de alți bărbați, Claudiu a ordonat uciderea lor. Tot la ordinul lui Claudiu, prin libertul Narcissus, Valeria Messalina a fost ucisă. Împăratul, după ce a primit vestea uciderii ei, și-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trimise și nu primești răspuns. Un vraci învățat căruia nevasta îi naște numai fete. Lucruri nesuferite: O pietricică prinsă în tuș care face hârșt-hârșt pe hârtie. Bărbați la beție. Invidioșii, plângăreții, bârfitorii. Javra care latră la un oaspete venit în taină. Primești un bărbat peste noapte și el sforăie. Poftim!... Lucruri de rușine: S-a îmbătat ibovnicul și uite cum îți spune întruna același lucru. În fața unui om învățat, un necioplit pomenește în gura mare numele înțelepților... În textul jurnalului sunt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Suveranul trebuia să se căsătorească, din calcul politic, cu Maria-Tereza de Austria. Prevăzător, cardinalul Mazarin le-a adus pe nepoate și pe mama lor la domeniul său, Rochelle, unde era guvernator. Cu toate opreliștile, cei doi îndrăgostiți se întâlneau în taină. Pentru a-l vindeca de pasiune pe rege, cardinalul i-a plasat-o în sfera nevoii de admirație și adorație pe sora mai mare căsătorită, contesa de Soissons. Maria a fost trimisă în Italia și destinul ei a fost legat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de sentimentul pe care i-l inspirase suveranului. Pentru a o scuti de indiscrețiile răutăcioase ale celor de la Curte, regele a trimis-o la Mânăstirea Chaillot. A readus-o la Curte, i-a oferit palatul Brion unde se întâlneau în taină. Louise îl iubea cu pasiune, fără un interes anume, îl însoțea la vânătoare iar suveranul a făcut din ea inspiratoarea serbării Plaisirs de L'Isle Enchantée. Doamna de La Fayette scria despre Louise: Se gândea numai să-l iubească pe rege
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Béville. O apropiată a împăratului i-a prezentat-o acestuia pe tânăra spaniolă Eugenia de Montiyo cu care se va căsători în 1853. Miss Howard continua să spere la întoarcerea, de acum, a împăratului și să renunțe la întâlnirile în taină. A convenit cu împăratul să se căsătorească de convenineță cu Sir Trelawny, căsătorie paravan pentru continuarea relațiilor lor. Un timp a stat în Anglia, dar societatea conservatoare londoneză o respingea. A revenit în Franța și s-a instalat în castelul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Luna, a bocit în fața tăbliței funerare a lui Ximen și a plecat cu gând să-și refacă viața. S-a dus în casa mijlocitoarei Wang pentru a o ajuta să ajungă în grațiile unui bărbat important. S-a iubit în taină cu fiul acesteia, Wang Chao. Despre existența ei a aflat fratele primului soț mort care a acuzat-o de dispariția lui și a bătut-o până a omorât-o, răzbunând moartea fratelui său. Yuanchun / Wu Guifei, Xiren, Xi Yuan, Si
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ring, sau ca niște studenți la medicină pe cale să urmărească o operație (această vedere detașată, spre în jos, îi dă, în plus, acțiunii un sens de transgresiune morală). Sau întreaga sală este utilizată ca o piață concretă: "Cina cea de Taină" a lui Faust în refectoriul mânăstirii, în care Faust conversează cu spectatorii, care sunt invitații serbării baroce servite la niște mese imense, oferind episoade din viața sa. Eliminarea dihotomiei scenă/auditoriu nu este cea mai importantă acest lucru creează pur
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chip asemănat; E fiul, e amantul, e tat-adevărat." (Tr. rom. de A. Naum) 51 "Unicul vostru studiu natura, dar, să fie O voi ce-aveți drept țintă cununa-n comedie. Oricine vede omul și bine-l studiază, A multor inimi taine adânc aprofundează; Când știi ce e avarul, ce e un îngâmfat, Un om onest, prodigul, jaluzul, un ciudat, Pe scenă-i poți expune, îi poți desfășura; Sub ochii noștri singuri ei pot vorbi, lucra. Arată pretutindeni naiva fața lor: Pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Petică). Remarcabile sunt cele câteva articole cu caracter teoretic ale lui Ion Biberi (Mesagiul unui cărturar, Scriitor și operă, Romancieri și critici), ca și eseurile cu deschidere filosofică ale lui Mircea Eliade (Adam pe Golgotha, Carnet de iarnă, Lucrurile de taină, Dintr-o antropologie), Vintilă Horia (Girolamo Savonarola sau Despre artă și religie), Petru Manoliu (Sensul și valoarea dorului) și Septimiu Bucur (Spre un neoumanism eroic). Interesul revistei nu se îndreaptă numai spre cultura autohtonă, ci și spre cea universală. Astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
românești: Schițe din istoria teatrului, Limba și scena, Literatura noastră dramatică, Pregătiri la înființarea unui teatru român de Iosif Vulcan, Despre datinele poporale în literatura dramatică de At. M. Marienescu, Arta (în special drama) și morala de I. Bunea, Din taina culiselor de Sextil Pușcariu, Catharza de Valeriu Braniște, Idei referitoare la înființarea teatrului nostru de Vasile Goldiș, Ceva despre psihologia plăcerii estetice de Iosif Blaga, Chestiunea teatrului la noi de Ion Scurtu, Eminescu și teatrul de Ion Borcea, De după culise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
mai consistent volum al său rămâne însă Drumul spre Polul Sud (1985), cuprinzând texte în care autoreflexivitatea și observația se găsesc într-un echilibru fericit. Sunt rare momentele când funcția de supraveghere, exercitată constant de o conștiință expertă, cunoscătoare a tainelor scrisului, trece în prim-plan, căpătând chip și grai. Personajele pregnante - Teofil, Boldisar - se îndeletnicesc cu scrisul, ceea ce permite autorului exorcizarea și obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman de observație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
și profiluri”, SPM, 1983, 38; Dan Ciachir, O deviză: restaurarea omului, LCF, 1983, 51; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 181-202; Ion Cristoiu, Lumea literaturii, București, 1986, 80-83; Ilie Purcaru, Literatură și națiune, București, 1986, 130-139; Gabriel Țepelea, Însemnări de taină, București, 1997, 328-329; Dimisianu, Lumea, 42-43; Popa, Ist. lit., II, 1135; Dicț. scriit. rom., IV, 842-843. M. D., * * *
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
orientarea aparțin în întregime bătrânului scriitor moldovean. Se tipăresc anunțurile oficiale ale regimului, articole politice, știri, note bibliografice, informații comerciale, un foileton intitulat „Albina românească”, poate monoton, totuși interesant prin calitatea literaturii. Aici s-au publicat scrieri de M. Kogălniceanu (Tainele inimei), C. Negruzzi, care transpune din rusește poezia La războiul de acum, Al. Russo, I. Ianov, Philarète Chasles. Din când în când se traduce și câte un roman francez. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287191_a_288520]
-
Dincolo”, au mai degrabă un aspect burghez față de destinul unic În lumea de „dincolo”, revendicat constant În formulele regale. Este vorba despre banalizarea unui complex mitologic și ritual exclusiv. Ipuwer spusese: „Secretele regelui Deltei și Văii au fost dezvăluite” și „Taina Piramidelor a fost violată” și deplângea aceste farse publice a ceea ce fusese o prerogativă regală. Dar dacă este o profanare, rezultatele au avut o importanță majoră. În formulele care se referă la defuncți, acestora li se dă titlul de „Osirisxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
omolog deci al principiului divin. Omul care a atins acest grad de perfecțiune nu se desprinde de contextul social, ci, dimpotrivă, se propune ca „reformator” religios, educator și „salvator” al poporului, fie prin Învățătura lui, percepută ca o revelație a tainelor divine la care el ia parte, fie printr-o intervenție taumaturgică eficace, care eliberează de numeroasele rele care Îndurerează existența umană. Biografia lui Apollonius din Tyana este construită după un asemenea model, cu totul explicit la Începutul lucrării, unde este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la 19 iunie. Cel care a urcat scara desăvârșirii monahale în Egiptul veacului al IV-lea, învingător în „războiul său nevăzut”, potrivit unei viziuni dăruit de Iisus Hristos cu harul împlinirii oricărei rugăminți, este un model de urmat, mai mult („taină neaflată”), „călugărul al nostru suflet este”, așa cum „călugăria-i vieața-adevărată”. Epopee sui-generis, Războiul nevăzut urmează fidel narațiunea din Viețile Sfinților, puțin numeroasele adjoncțiuni fiind inspirate de aceeași sursă. Cât despre viziunea Iadului și a Raiului, punctul de pornire se află
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
asupra operelor lui Schiller, Mommsen, a operei psihologice a lui Wilhelm Max Wundt și a Esteticii lui Hegel. Și a mai importantelor estetici ale lui Paul Bourget, J. M. Guyau și E. Hennequin, a istoriei Revoluției Franceze a lui Hippolyte Taine, ca și a clasicilor antichității. A citit Logica lui John Stuart Mill și multe din cărțile lui Carlyle; dar, de fapt, orice carte îi cădea în mînă. Iorga a scris articole pentru "Lupta", "Convorbiri literare" (revista Societății Junimea), pentru periodicul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții antici: Virgil, Pindar, și pe dramaturgi, ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui asupra literaturii engleze s-au datorat lui Taine. Din autorii germani i-a citit pe Heine, Lenau, Körner, Ruckert, Uhland, Murger. Îl admira pe Goethe pentru echilibrul și stăpînirea lui de sine. I-a citit și pe Kant, ca și pe Schopenhauer. A avut posibilitatea să citească operele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
occidental, mai ales francez și al valorilor literare clasice, fără să se limiteze la acestea. Cea mai mare parte a ideilor sale critice aveau drept sursă cinci autori francezi: Paul Bourget, J. M. Guyau, G. Séailles, E. Hennequin și H. Taine. Acești critici s-au remarcat apelînd la descoperirile științifice ale secolului în discuțiile despre artă, invocîndu-i adesea pe Spencer, Darwin și Karl Wundt. Iorga nu i-a urmat în totalitate, modificînd ideile pe care le putea folosi. Paul Bourget era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adoptîndu-i doctrina, era convins că nu se poate scrie un "roman impersonal". Personalitatea unui autor este implicată în selectarea materialului pentru subiectul operei sale. Hennequin sublinia importanța analizei estetice, psihologice și sociologice a unei opere. Ca filosof și critic literar, Taine a avut o influență profundă asupra opiniilor lui Iorga despre artă și chiar și despre istorie. El accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
psihologice și sociologice a unei opere. Ca filosof și critic literar, Taine a avut o influență profundă asupra opiniilor lui Iorga despre artă și chiar și despre istorie. El accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
accepta multe (dar în nici un caz pe toate) dintre criteriile lui Taine, mai ales pe cele relativ la legătura dintre natură și literatură (L'intélligence și Histoire de la littérature anglaise). Armonia evoluției nu trebuie să fie tulburată. Atît Iorga cît și Taine au urît din suflet Revoluția Franceză, pe Iacobini și pe Robespierre (Origines de la France contemporaine). Taine judeca un scriitor după "mediul moral" al societății. El era un determinist: rasa, mediul, momentul istoric au, după părerea lui, efecte decisive. Hennequin era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]