190,490 matches
-
n-au vrut să-l supere pe Stalin și (nici pe) conducătorii de la București, de la Sofia, de la Praga, de la Varșovia etc. Cand Occidentul a intrat în relații economice cu țările socialiste, nimeni nu s-a gândit la binele populațiilor de aici, la copiii subnutriți, la muncitorii care lucrau în condiții subumane, la muncitorii deznădăjduiți. Relațiile acestea, cu totul vinovate, au salvat de la prăbușire sistemul comunist, l-au ajutat să supraviețuiască. Asta a demoralizat și mai mult pe oamenii de bună-credință din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ș.a. - fie în textul original, fie în traduceri franceze - în discursurile politice ale unor oratori români din secolul al XIX-lea. Către o precizare a noțiunii de "alfabetizare politică" (political literacy) Chiar dacă jocul lexical pornind de la construcția "alfabetizare politică" (de aici, "analfabetism politic", "alfabet politic" ș.a.m.d.) poate fi tentant, se cuvine să ne întrebăm dacă o translare 8 a noțiunii political literacy se justifică printr-o carenta conceptuală în studiul discursului politic românesc din a doua jumătate a secolului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ajunsese în a doua jumătate a secolului al XVII-lea - intelectul era asimilat vonței 2. În termeni kantieni, așa cum vom constata, aceasta însemna o impardonabila confuzie între intelect și rațiunea practică. Pentru Kant, cunoașterea umană "începe cu simțurile, înaintează de aici spre intelect și sfârșește cu rațiunea, deasupra căreia nu se găsește în noi nimic mai înalt pentru a prelucră materia intuiției și a o aduce sub cea mai înaltă unitate a gândirii"3. Intelectul nu este deci capabil de voință
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
empirica, bazată pe intuiții, este ordonată de către intelect, în absența căruia niciun tip de cunoaștere nu este posibil 5. Intelectul observa regularitățile care au loc în natură, aceasta însemnând, în accepțiune kantiana, "suma tuturor obiectelor experienței"6 - si derivă de aici anumite reguli de tip cauză-efect pentru "a le reuni astfel într-o conștiința"7, de care rămâne însă diferit. Alcătuită "numai din reprezentări, adică din determinări inerente ale simțirii noastre în cutare sau cutare raport de timp"8, constiinta se
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte, și în ce măsură le reduce la capacitatea noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate doar prin intermediul subiectului cunoscător, reprezintă o discuție separată, asupra căreia nu am să mă aplec aici. Este însă posibil ca Hegel să fi exagerat referitor la acest aspect, timpul și spațiul kantiene nefiind atât de obiective și de abstracte pe cat încearcă el să le prezinte. Hegel nu a exagerat însă deloc atunci când a contestat deja menționată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
transformare a conceptului singular în concept al realului. Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății civile, echivalând scopurile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
oferită de către sclav nu era una a egalului sau, nefiind astfel valabilă, cât și a sclavului, care nu avea cum să fie recunoscut că egal, si astfel că liber, de către stăpânul său - primește, în "Principiile filozofiei dreptului", o nouă interpretare. Aici, susține Hegel, existanța sclavului nu este una "pe masura conceptului sau"58. Extinzând această constatare, fiecare om, în măsura în care nu își dezvoltă și nu se lasă dezvoltat de către propriul său concept este, din acest punct de vedere, mai mult sau mai
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
psihic în calea unui scop, ceea ce duce la frustrare; diferite situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură)7 și altele. Stresul, indiferent de tipul sau, apare în procesul de adaptare permanentă a organismului uman la mediu (aici putând vorbi atât de mediul natural cât și de cel artificial, de cel urban, social, de familie sau de locul de muncă, de teatrul de operațiuni militare sau de locul în care se produce un dezastru natural sau provocat de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în mod concret nivelul de protecție a drepturilor omului cu provocările și stilul de viata postmodern, o Carta a protecției drepturilor omului metropolitan (trăitor în marile aglomerații urbane) față de situațiile și condițiile generatoare de stres specific stilului de viață metropolitan. Aici, avem în vedere configurația specifică a metropolelor atât din Nordul dezvoltat, cât și din Sudul subdezvoltat, dar și diferențele de nivel de trai și, în consecință, ai parametrilor de stres, dintre cartierele sărace -confruntate cu un nivel de stres ridicat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Johannesburg/2002, menționam ca exemplu: - Obligația statelor semnatare "de a se angaja să construiascăo societate globală umană, echitabilă și cu o dimensiune socială, de ajutorare, recunoscând nevoia de demnitate umană pentru toți". Dar, dincolo de dimensiunea universală a drepturilor omului, amintită aici, se află dimensiunea temporală, cea proiectată în viitor, asupra felului de societate globală pe care se angajează să o construiască popoarele de azi. - Recunoașterea "glasului generațiilor tinere actuale, a copiilor de azi", care "le vorbesc reprezentanților popoarelor participante la summit
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la momentul aflării titlului, a fost aceea a unei plăcute surprize, deoarece, în perioada postdecembrista, lucrări cu caracter științific sau memorialistic care să aibă ca temă devoalarea mecanismelor de putere existente în interiorul presei comuniste din România au fost foarte puține. Aici am putea să menționam, lucrarea lui Sorin Bocancea, intitulată De la presă studențeasca în comunism la presă postdecembrista, publicată la editură Institutul European din Iași, în anul 2014. Că o primă observație, după lecturarea celor două lucrări, este ca, deși sunt
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
următoarele puncte de vedere: ideologic, instituțional, informațional, juridic și economic. Pentru a lăsa cititorului plăcerea de a lectură această lucrare mă voi opri doar la un subcapitol intitulat: "Influență "tezelor din iulie" asupra politicilor editoriale". Conform acestora se dorea, și aici selectez din multitudinea de obiective: combaterea influenței ideologie burgheze și propagarea pozițiilor ideologice ale PCR, obligația de a cultiva "figură înaintată a muncitorului, a producătorului de bunuri materiale, devotat trup și suflet cauzei socialismului", selectarea drastică a producțiilor artistice difuzate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
să separe sfera politicii de orice conținut religios; radiografia substratului spiritual-intelectual al mișcării totalitare; resorturile care generează ordinea și dezordinea în istorie" (p. 54). Recenzia de față se va concentra pe cel de-al doilea tip de lectură, întrucât de aici se degajă mult mai convingător relevanță acestei traduceri. În primul rând, trebuie remarcată oportunitatea: cartea a apărut într-un an care constituie deja o certitudine în atenția pe care mediul academic românesc o acordă interferentei dintre religie și politica în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile prealabile pentru existența religiilor politice"; iar apoi susține întreaga discuție pe situații de practică și teorie politică (de aici reiese probabil opțiunea lui Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul general de abordare, Voegelin pleacă de la distincția dintre "realitatea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care interpretez o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a acestei problematici, merita evocat aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală a lui Hegel drept demonodicee în disertația de doctorat pe care a depus-o la Universitatea Harvard în 1958 (trei ani mai târziu a fost publicată în volum 4). Prin realisssimum, Voegelin înțelege
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
fundamentele noii spiritualități intramundane" sunt următoarele: "cunoașterea lumii că inventar de fapte existențiale la toate nivelurile și cunoaștere a contextelor sale esențiale și cauzale". Altfel spus, "lumea că suma de conținuturi a suprimat lumea că existența" (p. 132). Trebuie observată aici asumarea existențiala a viziunii lui Voegelin și, implicit, critică viziunii sistemice care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
El nu trebuie să fie un ideal (nici nu poate fi), ci, eventual, un derizoriu scop de moment. Altceva e când îți propui ca muzica ta să dobândească acea sinceritate și autenticitate capabile să o personalizeze la modul peremptoriu. Abia aici recunoaștem idealul. A încurca idealurile cu scopurile înseamnă a gestiona greșit atât circumstanțele indezirabile, cât și proiectele cele mai atractive. Ratarea acestora din urmă poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
poate surveni și din credința că, odată finalizat proiectul, idealul a fost atins. Nimic mai riscant, căci, probabil, cel mai performant moment al unei compoziții e acela în care aștepți încă să o așterni pe foaia cu portative. Deducem de aici că virtualitatea e mai aseptică decât actualitatea. De multe ori aspirația către ideal e mai puțin tensionată în raport cu cea care arondează scopul. În vreme ce formularea idealului se face cu o anume destindere, chiar discreție, identificarea și, mai ales, atingerea scopului se
Scop ?i ideal by Liviu D?NCEANU [Corola-website/Journalistic/83467_a_84792]
-
au fost mereu internaționale și că, de pildă, n-a triumfat niciodată un reprezentant al unei țări socialiste, deși unii chiar ar fi meritat. Lui Ceaușescu îi plăcea muzica populară, cu siguranță se uita și la “Cerbul de aur”; de aici însă până la a ștampila un festival minunat, care ne-a înseninat acele zile, categorisindu-l drept “ideea unui dictator” e o cale lungă, Ceaușescu avea el alte “idei”, nu muzica ușoară îl preocupa... Inițiativa a fost, în primul rând
Primul nostru "Cerb de aur" (VI) by Octavian URSULESCU [Corola-website/Journalistic/83469_a_84794]
-
titlu, Soliloqui about Wonderland, pot spune că reprezintă un spectacol de o factură foarte diferite de primul. Interpreții prezintă diverse situații cotidiene, dansează și vorbesc, acompaniați de o figură computerizată, care recită dialoguri din filmul Dictatorul al lui Charlie Chaplin. Aici asistăm la duete intime și pasionale, solouri înduioșătoare și momente de sărbătoare colectivă. Un adevărat vârtej al simțurilor, catapultează spectatorii într-un loc alcătuit din minuni, coșmaruri și sublimări dionisiace. Este o montare complexă, în care liniile clasice se mulează
Festivalul...în pași de dans by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83849_a_85174]
-
sau limbaj coregrafic. Și totul într-o linie romantico- aristocrată. În viața mea am văzut de-a lungul timpului spectacole, balete, coregrafii, dansatori de excepție, fie la Londra, fie la Scala, fie la Roma, fie la Zürich, la Berlin sau aici, dar spun cu mâna pe inimă, că această producție de la ONB nu poate fi pusă pe același piedestal cu nimic. Pentru că toți cei aflați în distribuția acestei producții, fără excepție au fost impecabili - de la năucitoarea partitură a Corinei Dumitrescu la
Patetica: dialog aristocrat Ceaikovski - Corina Dumitrescu by Doina MOGA () [Corola-website/Journalistic/83490_a_84815]
-
mare succes și carieră internațională, înainte de substituirea violoncelistului (pentru eventuala supraviețuire a formației), filmul american relevă mai multe drame omenești. Nu fac sumarul acestora, deoarece articolul de față nu este un sinopsis (de tipul preamultora citibile pe internet). Pentru noi, aici, important este că în filmul acesta este multă muzică, egal vizionabilă și audibilă. Tema fugii cu care Cvartetul de Coarde Opus 131 debutează apare de mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]
-
mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte date despre lucrare), în final revenind și ca un fel de climax didactic, impunându-și profunzimea și rezonanțele psihologice. Oricum, Cvartetul Opus 131 este cântat aici, pe fragmentuțe - unele demonstrate, repetate și comentate -, cât și în fragmente de amploare (de la final), lucru rarissim „permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist: chiar și filmele așa-zis muzicale evită ilustrarea peste un câteva zeci de secunde
A Late Quartet/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-website/Journalistic/83461_a_84786]