20,085 matches
-
cio magnifica”, scria Sábato. Succintul eseu din urmă cu 20 de ani s-ar putea să-și păstreze, și azi, anume valabilitate, nu doar documentară. Nu Întâmplător, poate, urmează să apară În engleză În toamna aniversară 2004. New York, iulie 2004 Dragul și depărtatul meu tânăr prieten. În scrisoarea pe care mi-ați trimis-o prin Abaddón am regăsit obsesiile În jurul cărora s-au rotit, În condiții atât de diferite de ale dumneavoastră, multe dintre zilele și paginile mele. Aș fi preferat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grai, Înfățișare și reacții omenești. Gregor Își Înțelege repede situația. El se va sinucide, În cele din urmă, atunci când Își va da seama că nu există alternativă pentru a ușura familia de povara prezenței sale și că doar astfel cei dragi ar putea reîncepe o existență normală, fără anormalitatea pe care el o Întruchipează. În cursul povestirii, care debutează prin faptul Împlinit al metamorfozei, un alt proces, mult mai insidios, al schimbării, se desfășoară, cel În care ființa umană devine „altceva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este, bietul de el! Este, a fost, cu siguranță, și a rămas. Un visător, susținător al libertății, ăsta este nenorocitul. Elogierea simbolului „revoluționar”, Întruchipat În sălbatica maladie „Înnoitoare” a rinoceritei? Inculparea anti-eroului Bérenger? Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului și admiratorilor săi și lectorului rătăcit În acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia să recunoască, la acest erou al ne-abdicării, al ne-renunțării, la omenescul ambiguităților sale. Vulnerabilitatea rătăciților o descoperise, demult și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era greu să refuz infantila iluzie. * Primii pași ai filierei germane se dovediră norocoși. Referatul entuziast al lui Paul Schuster către Societatea Orient-Occident provocase un răspuns la fel de entuziast de la Heinrich Böll. Atunci mi-a parvenit și primul semnal de la „conspirator”... „Dragă Dle Norman Manea, dacă nu plecam din România, vă căutam prietenia”, așa Își Începea primul mesaj, În 23 noiembrie 1983, agentul berlinez. Apelul era motivat, formal, printr-o analiză a volumului Octombrie, ora opt, cu focalizare pe câteva povestiri emblematice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când tăcuserăm Împreună mai mult de o oră, prea plin de neîmpliniri și negație. „Nu mai suport, dragă Norman, epoca În care trăim. Mă Îngrijorează Irakul, cum mă Îngrijora acum câțiva ani Iugoslavia”, spusese atunci, În holul hotelului de pe Budapester Strasse. Acum, am băut o „tărie” pentru noua revedere. Am petrecut, apoi, seara, tensionați, Împreună cu Cella și Ingrid
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reveni În America, așa că am expediat plicul pe adresa mea din New York, urmând să-l citesc la Întoarcere. Scrisoarea care preceda și explica Dosarul „Țiganiadei” am găsit-o nu doar În plic, ci și ca mesaj-fax În telefonul de acasă. „Dragă Norman, mă ajuți? Te implor! Știu că n-ai timp să iei acest munte În mână. Mizând pe respectul și reputația de care te bucuri, vreau să transmiți, Însă, documentele privind problema internațional-refulată a țiganilor.” Dosarul conținea un eseu al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primit un răspuns plin de gratitudine și de scuze. Scriitorul nu se afla, se pare, În stare de călătorii și noi festivități. În ianuarie 2003 am primit și eu un mesaj În germană din care se deducea cam același lucru. „Dragă Norman, astă-seară am revenit din Madeira - după atâtea oboseli, aveam nevoie, soția mea și cu mine, de puțină liniște. Da, scrisorile de la Bard au ajuns, dar nu puteam răspunde până acum, 1) prea multă poștă, 2) n-am curaj să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Magda, 3) nu pot, oricum, să ofer acum un termen, scriu la un roman etc. Dar mă bucur enorm să am vești de la dumneata și În mai voi călători la New York; atunci trebuie să ne vedem, vom discuta de toate. Dragi, dragi salutări de la vechiul dumitale prieten, Imre Kertész. Nu eram mirat de amestecul de germană și engleză din ultima epistolă, doar de referința la timiditatea de a scrie În germană. Kertész era un exersat traducător din germană În maghiară. Vorbisem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
3) nu pot, oricum, să ofer acum un termen, scriu la un roman etc. Dar mă bucur enorm să am vești de la dumneata și În mai voi călători la New York; atunci trebuie să ne vedem, vom discuta de toate. Dragi, dragi salutări de la vechiul dumitale prieten, Imre Kertész. Nu eram mirat de amestecul de germană și engleză din ultima epistolă, doar de referința la timiditatea de a scrie În germană. Kertész era un exersat traducător din germană În maghiară. Vorbisem În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
șase rânduri indicând numele și adresa destinatarului. Harta de mari dimensiuni, pliată Înăuntrul plicului, era o copie xerox, alb-negru, pe care Saul indicase, pentru cel care i-o executase: „2 copies, same size”1. Cadoul era Însoțit de un bilet: „Dragii mei, A map of București (NY Public Library) centrul - mărit. Harta nu are dată, dar din anumite semne pot ghici că este cam 1924. Am marcat strada mea, Palas, Liceul Matei Basarab, Circul Sidoli etc. Seara la voi ne-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar din anumite semne pot ghici că este cam 1924. Am marcat strada mea, Palas, Liceul Matei Basarab, Circul Sidoli etc. Seara la voi ne-a făcut, amândurora, plăcere. Cu drag, Saul”. Ca de obicei, textul era În engleză. Adresarea („Dragii mei”) sau/și Încheierea („Cu drag”) erau, Însă, ca În toate mesajele sau dedicațiile sale, În românește. Avea să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dar se vedeau înflorind și speranțele într-un viitor mai bun al neamului. Pentru a completa acest capitol mai redăm circulara din 7 Octombrie a Căpitanului cu privire la acest subiect. 7 Octomvrie 1936 Către Șeful Regiunei Sibiu Tipărirea cărții „Pentru legionari” Dragă Bidianu, în sfârșit, prin primejdii și peripeții, pândită de agenți și spioni, cartea „Pentru Legionari” a apărut. I. Te rog să primești, personal, mulțumirile mele pentru grija pe care tot timpul tipăririi ai avut-o ca și pentru ajutorul material
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cum au fost, va fi posibilă rescrierea cărții „Adevărul în procesul Căpitanului”. Dăm mai jos textul scrisorii adresată de Căpitan de la închisoarea Doftana, tatălui său, Prof. Ion Zelea Codreanu, la Miercurea Ciuc la 30 Iulie 1938. Scrisoarea Căpitanului către tatăl său. Dragă tataie, Au trecut 100 de zile de când ne-am despărțit, în noaptea de 17 Aprilie. Nu-ți povestesc aici prin câte am trecut eu. Îmi pare o sută de ani de atunci: Am suferit mult. Dar acum vreau să îți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a întâmplat cu Horia? A scăpat în adevăr în urma încercării disperate din grădina lui Neagu, de a reține atenția urmăritorilor asupra sa, pentru câteva clipe sau a fost împușcat sau prins de ei. Gândul fuge la atâtea alte amintiri dragi, la atâtea întâmplări de neuitat, la atâtea suferințe sufletești și fizice îndurate împreună. Dacă el scapă, îl va întâlni pe Stoicănescu la Timișoara și își va reface echipa cu parte din cei care vor răzbate până în țară și alți camarazi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
soția lui rămasă văduvă și cu un copilaș. Bietul doctor Iovu! A căzut în mâna călăilor și a fost omorât în cele mai îngrozitoare chinuri. L-au torturat până l-au înnebunit durerile. Iar familia lui, așa cum fac toți cei dragi ai noștri, l-a așteptat și-l așteaptă și acum să vină de undeva. Deși știau că a fost ucis, oamenii aceștia au trimis la mine la spital, să mă întrebe, dacă nu cumva am auzit de el prin Germania
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fereastră cum rămâne în urma trenului satul lui Ion Iovu, simțeam o mare greutate care, ca un capac, se punea pe inima bucuriei mele. O atitudine firească mă făcea ca să mă simt jenat mergând spre libertate și spre casă, atunci când camarazi dragi de-ai noștri au căzut prin locuri necunoscute și, așteptați mereu de ai lor, știam bine că nu se vor mai întoarce niciodată. Prin fața ochilor a trecut apoi Cacova și Foroticul. Topografia locului era aceeași pe care am bănuit-o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
M-am așezat apoi pe lemne alături de ea. După mine a venit și soția mea cu copilul, iar din casă au apărut cele două copile cu tatăl orb și neputincios. Am plâns cu toții, stând în jurul mamei, lipsită de cel mai drag copil al ei. De la un timp, ea s-a liniștit și odată cu ea au încetat și ceilalți. Întro tăcere ca de plumb am stat toți cu gândul la acela care n a mai venit și a cărui amintire am trezit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
operă de edificare. Din răspunsurile primite s a găsit în Dosarul 14.900 vol. 47 fila 6-7 numai o scrisoare a preotului Romul Grecu, și care propunea înființarea Corpului preoților legionari după un gând al Căpitanului. O redăm în întregime. „Dragă Petrașcu” Cu tot lucrul care te așteaptă, te rog să citești atent această scrisoare. Îți reamintesc următoarele: După înmormântară Gen. Cantacuzino, seara, Căpitanul a adunat la Sediu, în camera în care lucrezi acum tu, pe preoții cari mai rămăseseră în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la căminul său de la Sibiu. În aceste condiții de infern totuși el reușea să se ridice deasupra lor și să ne redea sub forma unor versuri duioase și gingașe, frământările, mustrările ce și le aduce singur și mângâierile pentru cei dragi, trimise nevăzut, pe calea unor unde ale dragostei și ale credinței, că dreptatea lui și a neamului său va triumfa până la urmă. Parte din aceste versuri, care nu au văzut lumina tiparului niciodată, au fost memorate de secretarul său din
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
O mai mare barbarie nici nu se putea imagina. În timp ce Tavi Voinea era la executarea celei de-a doua întâlniri cu locotenentul Ștefan domnul Nicole Petrașcu mi-a făcut o destăinuire de taină pe când îl păzeam pe Nuti să ațipească: Dragă Popicule, dacă Dumnezeu va voi să mor aici să nu mă lăsați în pământul ăsta blestemat al Jilavei, ci să mă aduceți în pământul de acasă. Așa mă legasem cândva testamentar și cuHoria Sima și cu cei 17 cu care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ziua suporta coșmarul căderilor de tot felul a camarazilor săi, brutalitățile și umilințele fără număr ale lui Crăciun și ale celorlalți, iar noapte de noapte coșmarul părerilor dureroase de rău, pentru suferința celor, care îl urmaseră și care îi erau dragi. Ii treceau prin fața ochilor închiși figuri de oameni integrii pe care nu reușise regimul să-i încovoie și sufereau în tăcere și demnitate inegalabilă: Primul, care îi apare, asemeni unui uriaș neputincios cu brațele tăiate, dar cu ochii scânteind de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lui Nicolae Petrașcu totul este deteriorat în îmbrăcăminte, demonstrând efortul suprem depus de el în ultima lui încleștare pentru ași apăra viața. O altă caracteristică a sinucigașului este că lasă o scrisoare cu o explicație a gestului său pentru cei dragi, undeva la vedere. Nimeni din cei plecați în împărăția modernului Hades al comunismului, nu a avut o familie atât de caldă, unită și plină de dragoste ca Nicolae Petrașcu. Toți se învârteau în jurul lui menajându-l și străduindu-se să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ca Nicolae Petrașcu. Toți se învârteau în jurul lui menajându-l și străduindu-se să-l protejeze, ca să se simtă cât mai bine. Nu avea nici un motiv să se gândească la o despărțire definitivă, prin care ar fi cauzat suferință celor dragi, mai ales că primise și o pensie de invaliditate gr. II, de 625 lei pe lună, cum relatează Mitu Banea, ceea ce nu era mult, dar împreună cu salariul soției aveau necesarul pentru existență, fără să apeleze la ajutorul copiilor. în plus
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înduram tot ce am îndurat și nici nu mărturiseam strâmb în contra mișcării legionare și a Comandantului ei?”. Se lăsa o tăcere grea în celulă, în timp ce întrebarea plutea în aer, așteptându-și răspunsul. După câteva minute aud cuvântul Domnului Petrașcu: „Tavi dragă, tu ai dreptate să pui întrebarea aceasta. Dar uite! Suferințele acelea sau depărtat și tu ești viu și poți să mai aduci ție, familiei pe care îți va ajuta Dumnezeu să o clădești și poate prin mărturia ta și neamului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
găsit spânzurat în baie cu un cablu electric. Era un „bis” al cazului Petrașcu! Capitolul XIII MĂRTURII DESPRE NICOLAE PETRAȘCU Dimensiunea unui om după trecerea lui prin lume, o poți măsura prin amintirile, păstrate ca o comoară în sufletul celor dragi sau apropiați, și după ce nici aceștia nu vor mai fi, prin contribuția lui adusă la istoria neamului său sau prin semințele-frânturi din gândirea sa scrisă sau vorbită, ce răsar sau se dezvoltă în cugetele celor mai tineri. Nicolae Petrașcu a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]