19,957 matches
-
pe teritoriul dacic. Ideile originii nobile, a priorității istorice și permanenței temporale a românilor în spațiul transilvănean, mobilizate în angrenajul argumentativ cu care se purta lupta intelectuală pentru drepturi politice în secolul al XVIII-lea, au putut astfel acoperi acel gol identitar lăsat în urmă de părăsirea ortodoxiei ce amenința să înstrăineze poporul român din Transilvania față de sine însuși. După cum se știe, promisiunile imperiale conținute în diplomele leopoldine ale unirii au rămas neîndeplinite. Această frustrare a fost trăgaciul contextual care a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în sine este o noțiunea găunoasă, ea nu are sens decât ca sumă a națiunilor. "Omenirea [...] e o simplă abstracție, iar fraternité, ca atribut al omenirii, e o abstracție a abstracției - adevărată chimaera vacuo bombinans", o himeră care zornăie în gol (p. 43). Sentențios și bombastic, Mehedinți proclamă necesitatea de a pune capăt acestor false idealuri: "Destul cu glumele metafizice...! A venit vremea să ne întoarcem spre realitate. În locul falsei treimi: égalité, liberté, fraternité, progresul cugetării moderne ne sfătuiește să punem
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și toți ca pe frumoasa din poveste,/ Toți o sorbesc din ochi. <<Prin grea perdea/ De nouri negri n-a-nflorit vreo stea/ Mai limpede cât Cresida>>, grăiesc/ Acei ce-o văd în negrul ei veșmânt,/ Măcar că ochii ei în gol țintesc,/ Dosită cum stătea-n ungheru-i strâmt/ De lângă prag, mereu cu teama-n gând”968. Asemănător cu unele portrete din Prologul general, imaginea femeii cunoaște un anticlimax, unul dublu chiar.969 După ce a fost înzestrată cu toate acele atribute admirabile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca ediție critică, niciodată cu un aparat critic adecvat care să consemneze cel puțin critica de întâmpinare a cărții, foarte aspră în unele privințe) episodul este scos definitiv din discuție. Tehnica scoaterii din context și a întunecării până la ștergere a golului rămas: informația se pierde, interpretarea devine informație de primă mână. Istoricul literar rămâne cu această constatare rece: deși publică în același număr, în aceeași pagină, un text tot despre Eminescu, totuși, G. Călinescu trece sub tăcere această mărturie despre moartea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Dacă, de pildă, Nerva Hodoș, primul editor al poeziilor postume eminesciene, a murit nebun după ce a descâlcit scrisul manuscriselor eminesciene este tot pentru a completa și valida destinul poetului. Iar colegul și colaboratorul său, Ilarie Chendi, s-a aruncat în gol de la etajul spitalului Mărcuța gestul său continuând alte „flori” din covorul destinului. Dacă, iarăși luând un caz la întâmplare, dar de data aceasta din „proza vieții” de poet, Artur Enășescu, autorul câtorva romanțe ce nu se uită, și-a târât
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în funcție de trăirea sentimentului. În acest caz, dialogul dintre om și codru se bazează pe un paralelism negativ ("nimic nu ți-oi strica / Numa-o creangă"); antonomaza ("măria-ta") din adresarea directă inițială este înlocuită de perechea de epitete descriptive ("uscat / gol") care prezintă refuzul găzduirii: "Teiule, măria-ta, / Lasă-mă la umbra ta, / Lasă-mă la a ta umbră, / Pe mine și pe-a mea mândră; / Lasă-mă la umbra ta, / Că nimic nu ți-oi strica, / Numai-o creangă ț-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
chip în mintea omului tradițional ca loc care devine orizont de viață, o prezență activă care stabilește rânduiala "trecerilor" din lumea aceasta: "Nu se poate să fie loc fără lucru, nu se poate. Dumnezeu a lăsat că nu e nimic gol. Toate merg laolaltă în lume și nu se poate fără făptură. Așa a fost rânduit."216 Ieșirea din timp, prin sărbătoare, sacralizează spațiul: "Iaca vin sărbătorile și parcă-i altfeliu lumea, parcă-i mai blândă, mai frumoasă. E-atâta lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ar primi în acest fel Tractatus-ul!» Or, Frege, pe care el îl venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor a reprezentat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
naștere, de obicei, atunci când lipsește relația expresiilor limbajului cu anumite contexte de viață și indicațiile pe care le oferă acestea nu ne sunt la îndemână.50 Drept urmare, avem impresia că formulările au sens, dar, în realitate, „roțile se învârt în gol“. „Dificultatea caracteristică cu care ne confruntăm se datorează faptului că noi folosim limbajul în mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe care le-am învățat fără să fim conștienți de acest lucru. Când filozofăm nu ne mai putem sprijini însă pe asemenea reguli, care conferă sens expresiilor limbajului. Asta înseamnă că limbajul „nu mai lucrează“, că „roțile se învârt în gol“. Atunci când folosim, în viața practică, expresii care se referă la stările noastre subiective și la cele ale altor persoane noi urmăm regulile folosirii lor în colectivitatea căreia îi aparținem și totul este neproblematic. Dacă întrebăm însă „ce înseamnă“ că știm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
imita anumite acțiuni, persoane; 3) mimare parțială în care performerul încearcă să imite obiecte, situații care sunt circumscrise în cadrul situațional ca nefiind conforme cu realitatea spre exemplu, când un individ mimează că are un pistol în mână; 4) mimare în gol sau în absența relaționării cu un obiect anume spre exemplu, când un individ mimează senzația de foame ducând mâinile la nivelul gurii și mișcând ușor buzele pentru a sugera mestecarea hranei; c) gesturile schematice sunt gesturi mimate prescurtate care s-
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
persoanelor care afișează siguranță de sine); 11) inadecvat (cu pași foarte mari și cu elan nejustificat, exprimând lipsa de preocupare)133. Dacă un elev reușește să-și controleze expresiile faciale și mâinile, mișcările picioarele sunt cele care îl dau de gol. Dacă nu mai bate toba cu degetele, picioarele încep să se bâțâie; dacă se concentrează asupra picioarelor pentru a le menține nemișcate, probabil că un umăr sau un cot va tresări involuntar. Uneori, bătaia în masă cu degetele și tropăitul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ceea ce arată și se aseamănă prin ceea ce ascund.” (Paul Valéry) „Valoarea omului nu stă - spune Epictet - În ce pare, ci În ce este el În realitate”. Dar atitudinea etică față de sine este adesea precară: „Foarte puține ființe Își dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu totul pe seama primului venit. Fapt moral ciudat, dar adevărat, a cărui rădăcină este ușor de găsit chiar În inima omenească. Poate că unii nu mai au nimic de cîștigat de la cei cu care viețuiesc laolaltă; după ce și-au arătat golul din suflet, ei sînt judecați În taină, dar cu asprimea meritată; avînd Însă o nesocotită poftă de măguliri, a căror lipsă o simt, sau măcinați de dorința de a părea că au calități pe care nu le au, ei speră
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
te temi mereu de ceea ce vrei să fie la adăpost.” (P. Syrus) De obicei, punem la adăpost slăbiciuni și defecte sufletești pe care nu avem curajul să le Înfruntăm; Împinse În subconștient, acolo ele „dospesc” și apoi refulează, dîndu-ne de gol cînd ne este lumea mai dragă. * „E nefericit cel care nu știe să trăiască fără primejdie.” (P. Syrus) Desigur, pentru că prin exces de prudență nu vom putea cunoaște ce Însemnă efectele riscului, care Își are contribuția lui În procesul maturizării
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
interioare”, este atenuat, adesea, de realizarea faptului că nivelul valoric al personalității altora este sub cota deprecierii fixate de propria autodepreciere. * „Să te gîndești că nu se află nici un loc fără martor.” (P. Syrus) CÎnd nu te dau alții de gol, te dai tu Însuți: „Dacă te prefaci uneori că nu știi ceea ce se crede că știi, altădată se va crede despre tine că știi ceea ce nu știi” (Fr. Bacon). * „Cu judecata care judecați, cu acea judecată veți fi și voi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
semnele lingvistice . Nu se pot transporta, În condiții de maximă eficiență, cărămizi În cisterne! Rămân spații goale. Nu se poate comunica o stare de puternică și profundă emoție doar prin câteva cuvinte a căror semnificație este bine delimitată În sistem. Golurile sunt umplute cu semne para și non verbale, care au aceeași natură, analogică, ca și stările mentale; acestea (semnele para și non verbale) sunt elemente contextuale. Rostirea (vocea: intonația, pauzele, ritmul) și gesturile care însoțesc rostirea frazei sunt În egală
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
hotărârea de a nu mai păcătui. Cel ce face acestea și urmează canonul primit, primește iertarea și mântuirea de la Hristos, prin Hristos (prin duhovnic), așa cum a primit Zaheu. Iar faptele pocăinței sunt postul, milostenia și toate lucrările bune care umplu golul din suflet și răscumpără vremea petrecută în păcat. Cred că nu este nici un creștin care să nu fi simțit greutatea și răspunderea păcatului, durerile unei conștiințe chinuite de remușcări, zbuciumul lăuntric al inimii care ne îndeamnă să facem binele în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și să păstrăm în toate măsură, după porunca despătimirii, ceea ce înseamnă, de fapt, a nu duce lipsă de nimic, în ordine naturală. „Omul este îndemnat să ceară pâinea cea de toate zilele, fiindcă ceea ce la un moment dat devine un gol în făptura lui, trebuie să fie negreșit umplut. Viața omului este determinată de lucruri repede trecătoare și tot ce se consumă din ea trebuie să primească altceva nou în loc. Viața celui ce își va sluji firea fără a trece dincolo de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
relațiile interpersonale. Ca și supărarea, tristețea este o stare sufletească firească. Ea dă o anumită profunzime și tonalitate afectivă raporturilor interumane. În principiu, aceasta este o emoție provocată de o pierdere, de o decepție sau de o despărțire. Tristețea subliniază golul sau lipsa. Ne spune cât de mult am iubit, cât de mult ne-am atașat și ne permite, de asemenea, să acordăm răgazul de a ne lua rămas bun. Avem nevoie de o pauză ca să o luăm de la capăt. O
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pierdem orice motivație. Bateriile ni s-au descărcat. Ne simțim greoi, fără nicio dorință de a (mai) începe sau de a (mai) întreprinde ceva. Apatia precizează R. Holmes și J. Holmes "zăgăzuiește fluxul normal al sentimentelor pentru a împiedica durerea, golul interior sau teama" (2001, p. 72). Căutând să surprindă cât mai multe nuanțe ale acestei dureroase stări sufletești, cei doi autori notează: "În miezul depresiei se află o pierdere: pierderea speranței, pierderea cuiva drag, pierderea sentimentelor bune față de noi înșine
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
stimulările, întâlnirile, schimbările, surprizele" (ibidem). Când suntem dominați/stăpâniți de plictiseală, "ne simțim părăsiți, abandonați într-un deșert. Totul este răsuflat și anost", notează R. Holmes și J. Holmes (2001, p. 74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sau ciuperci ( În special, la sugari). AFRODISIAC: substanță sau aliment care stimulează impulsurile sexuale (de exemplu, cantarida). AEROFAGIE: acumularea de aer În cantitate mare În partea inferioară a esofagului și În cea superioară a stomacului. Suferința provoacă balonări, senzație de gol În capul pieptului, greutate În respirație. ALCOOLISM: boală cauzată de abuzul de băuturi alcoolice, caracterizată, de obicei prin excitații Însoțite de confuzie mintală și tulburarea coordonării mișcărilor, iar uneori de comă. ALERGIE: reacția organismului unei persoane la contactul repetat cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
răbdare și va instaura „epoca de aur”, În care domneau pacea și dreptatea. Această legendă așază În epigraf principala dialectică saturniană: aviditate și renunțare. Saturnianul „neevoluat” este otrăvit de senzația de lipsă, de absență și caută permanent să umple acest gol, a cărui cheie crede că o dețin alții. Până Într-o zi, când Înțelege că doar el o deține. Prin tranzitele sale, indiferent care ar fi planeta receptoare, Saturn ne vorbește despre maturitate și obligații, despre cum să creștem și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
1969: Uranus și Jupiter În conjuncție celestă sunt În sextil cu Venus natală. În iulie, Marte aflat spre sfârșitul retrogradării staționează În conjuncție cu Venus natală. „La vremea respectivă urmam studii de gestiune contabilă și tocmai Îmi dădusem examenele. Eram gol pe dinăuntru și trist, fiindcă mi se părea că meseria asta nu mi se potrivea cu adevărat... ceea ce s-a și confirmat pe parcursul vieții! Ca să-mi mai iau gândul de la asta gândurile, am plecat În vacanța de vară În străinătate
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]