20,876 matches
-
și propunea un plan de luptă alternativ. Antonescu și șeful marelui stat major, generalul Alexandru Ioanițiu, au respins memoriul. În cele două asalturi asupra Odesei făcute conform planurilor lui Antonescu, Armata 4 a suferit pierderi mari, de 58 855 de militari, din care 11 046 morți, 42 331 răniți și 5 478 dispăruți. Pe 9 septembrie, generalul Ciupercă (împreună cu șeful statului său major, generalul de brigadă Nicolae Pălăngeanu) a fost înlocuit cu generalul Iacobici, ministrul de război din acel moment, care
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
o atmosferă defavorabilă elementelor iudaice, în așa fel încât populația singură să caute a le înlătura prin mijloacele ce vor găsi mai indicate și adaptabile împrejurărilor”. În seara zilei de 22 octombrie 1941, la orele 17.35, sovieticii - partizani sau militari din armata regulată - au aruncat în aer clădirea comandamentului trupelor române din Odesa, omorând 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
comandamentului trupelor române din Odesa, omorând 16 ofițeri români, inclusiv pe comandantul militar al orașului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldați și subofițeri, mai mulți civili și 4 ofițeri germani de marină, din detașamentele militare germane care au însoțit trupele române. Militarii români nu au reușit să localizeze ascunzișurile partizanilor și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Masacrul a fost declanșat în seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reacție spontană de răzbunare la aruncarea în aer a comandamentului trupelor române
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
Peste 19 000 evrei au fost înghesuiți în 9 magazii de explozibile aflate în port și împușcați la grămadă, după care magaziile au fost incendiate. Parte dintre victime au fost arși de vii.. În zilele de 22 - 24 octombrie 1941, militari români au ucis între 25 000 - 34 000 de evrei din orașul Odesa, împușcați, spânzurați, explodați, sau arși de vii). Alți aproximativ 45 000 de evrei au fost trimiși de la Odesa în lagărul de concentrare Bogdanovca, unde au fost uciși
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
La 24 octombrie 1941, colonelul Davidescu, șeful cabinetului militar al mareșalului Antonescu, a telegrafiat generalului Macici: Acest ordin a fost executat la 24 octombrie 1941. Aproximativ 22 000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10-a infanterie, conduși de locotenent-colonelul Nicolae Deleanu (care a ucis personal circa 50 de evrei) și locotenent-colonelul de jandarmi și pretorul orașului Mihail Niculescu (poreclit „Coca-călăul”), la Dalnic, în apropierea
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
și apropiații acestuia din urmă. Ministrul afacerilor externe, Raffaele Guariglia, a declarat că trebuie acceptate condițiile Aliaților. Unii dintre generali au afirmat că în jurul Romei se află trupe insuficiente pentru apărarea orașului iar munițiile nu sunt îndestulătoare. De aceea, acești militari propuneau amânarea semnării armistițiului. Badoglio nu și-a exprimat nicio părere în privința semanării armistițiului. În aceiași seară, primul ministru s-a prezentat în fața regelui, care a decis să accepte condițiile armistițiului. Italienii au trimis aliaților o telegramă de confirmare a
Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate () [Corola-website/Science/310848_a_312177]
-
evite să fie capturate și au fost evacuate pe continent. Benito Mussolini a fost îndepărtat de la putere de un grup de fasciști nemulțumiți, care au început mai apoi negocieri secrete cu Aliații pentru scoaterea Italiei din război. În rândurile planificatorilor militari aliați s-a afirmat că o invazie a Italiei ar fi grăbit capitularea și ar fi dus la o victorie militară împotriva trupelor germane, care ar fi fost prinse în capcană într-o țară care nu le-ar mai fi
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
coasta de vest a Italiei, amenințată de posibile debarcări, erau poziționate șase divizii germane, de la Roma până la „bombeu” - tancuri, infanterie și parașutiști. Comandantul Armatei a 10-a germană, poziționase anume Divizia a 16-a Panzer, bine dotată și încadrată cu militari experimentați, în regiunea deluroasă din apropierea platoului orașului Salerno. "Operațiunea Avalanche" a fost sprijinită de un plan de camuflare a preparativelor și de înșelare a inamicului numit "Operațiunea Boardman", o amenințare falsă cu o invazie în Balcani. În timpul "operației Baytown" de pe
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
că americanii urmau să modifice scenariul. După discutarea scenariului, filmul a intrat în faza de pregătire în 1969. S-au început elaborarea și confecționarea decorurilor și costumelor (32 decoruri interioare, 37 locuri de filmare amenajate, 11.000 costume pentru figurație, militari austrieci, turci, valahi, moldoveni, transilvăneni, țărani; 15 costume ale personajului principal, prototipuri de armuri pentru oameni și cai, tunuri și armament individual de epocă etc.). Selecția pentru rolul voievodului român avea sa fie lungă și dificilă, Sergiu Nicolaescu având peste
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
guvernul indian va trebui să fie mult mai atent la opinia indienilor. Spre sfârșitul anului 1916, după unele discuții cu guvernul de la Londra, viceregele a sugerat ca liderii din metroplă să-și demonstreze buna-credință, dat fiind rolul important jucat de militarii indieni, printr-o serie de acțiuni publice, inclusiv prin acordarea de titluri și medalii soldaților indieni, eliminarea accizelor pentru bumbac și, mai important decât orice, prin anunțarea unor planuri de creștere a autonomiei Indiei. După multe discuții, în agust 1917
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
după care a desfășurat o ofensivă încununată cu succes în Birmania. Armata Națională Indiană și-a încetat existența odată cu recucerirea de către britanici a Singaporelui. Bose a murit într-un accident de avion la scurtă vreme după aceea. Procesele intentate unor militari ai Armatei Naționale Indiene la sfârșitul anului 1945 au provocat ample violențe naționaliste și demonstrații în întreaga țară, care au afectat inclusiv Armata Indiană. În ianuarie 1946 au izbucnit mai multe revolte în armata britanică, începând cu cea a soldaților
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
pot fi menținute în activitate de 60 ani. Prin Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare, în Forțele armate ale României, gradul de general-maior a fost înlocuit cu gradele de: Limita maximă de vârstă până la care militarii cu acest grad pot fi menținuți în activitate, starea lor de sănătate permițându-le rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin, a fost majorată la 62 ani. Conform art. 58 din Legea 80/1995, acordarea în timp
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
reglementată de alte acte normative . Înaintarea în grad (avansarea) nu este similară acordării gradelor militare din armatele altor state prin prisma faptului că, în unele cazuri, criteriul de acordare a acestor grade este efectuarea stagiului minim în grad sau vârsta militarului la încadrare și nu atribuțiile ce pot deriva din responsabilitățile funcției echivalente gradului. Efectuarea stagiului minim în grad presupune trecerea unei perioade minime de timp pentru a fi avansat la gradul următor fără a îndeplini activ alte condiții ci doar
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
funcției echivalente gradului. Efectuarea stagiului minim în grad presupune trecerea unei perioade minime de timp pentru a fi avansat la gradul următor fără a îndeplini activ alte condiții ci doar în mod pasiv să nu fie încălcate dispoziții privind conduita militarului. Înaintarea în grad nu conduce implicit la promovarea în funcție așa cum nici promovarea în funcție nu implică automat înaintarea în grad. Paradoxal, uneori se întâlnește situația când un grad superior ocupă o funcție inferioară unui grad inferior (ex: un comandant
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
subofițer operativ principal" pentru a acoperi o plajă largă de grade militare. Personalul militar în România nu este numai apanajul Ministerului Apărării Naționale. Personalul din Jandarmerie, personalul Serviciului de Protecție și Pazăși al Serviciului Român de Informații sunt constituite din militari. În cadrul Ministerului Public, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Secția Parchetelor Militare din care fac parte de asemenea militari. Deși sunt asemănătoare din punct de vedere al organizării ierarhice și modului de reprezentare, însemnele funcționarilor
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
din Jandarmerie, personalul Serviciului de Protecție și Pazăși al Serviciului Român de Informații sunt constituite din militari. În cadrul Ministerului Public, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează Secția Parchetelor Militare din care fac parte de asemenea militari. Deși sunt asemănătoare din punct de vedere al organizării ierarhice și modului de reprezentare, însemnele funcționarilor publici cu statut special din sistemul național de ordine publică nu reprezintă grade militare. În România denumirile gradelor în ultimii ani au fost modificate
Gradele militare în România () [Corola-website/Science/310949_a_312278]
-
frontal direct și brutal, și l-a ars pentru a preveni reutilizarea ca fortăreață a extinderii umayyide. S-a mutat apoi rapid și a învins din nou la Narbonnea pe râul Berre, dar nu a reușit să captureze oraș. Istoricii militari cred că el ar fi putut să-l ia, dar a ales să blocheze toate resursele pentru a face acest lucru. Un atac direct, cum a fost la Arles, folosind scările din frânghie și berbecii, plus câteva catapulte, pur și
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
(ortografiat și " August von Spieß ") (n. 6 august 1864, Prjemysl, Galiția, Imperiul Austriac în prezent Przemyśl, Polonia - d. 4 aprilie 1953, Sibiu), a fost un militar și scriitor de non-ficțiune de limba germană din Austro-Ungaria și România. Tatăl său era german din Unterfranken (Franconia Inferioară) iar mama sa italiancă din Fiume (Rijeka). De copil a învățat ca limbi materne germana și italiana, iar ulterior a învățat
August von Spiess () [Corola-website/Science/309518_a_310847]
-
(n. 20 mai 1727 în Laufenburg (Baden) - d. august 1791 în Pitești) a fost un militar , publicist , scriitor , istoric și muzicolog elvețian de limbă germană. În baza studiilor de drept a fost numit în 1759 ca auditor în regimentul de infanterie Lattermann care a staționat o perioadă în Transilvania. În acest regiment a fost ofițer având
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
de comuniști . După înfrângerea Poloniei în scurta campaniei din 1939, a fost organizat rapid un guvern în exil în Franța și, sub conducerea directă a lui Władysław Sikorski, o nouă forță armată, care număra la început cam 80.000 de militari. Unitățile armate poloneze erau subordonate la început Armatei Franceze. La începutul anului 1940, Brigada de vânători de munte poloneză a participat la bătălia de la Narvik din Norvegia. În Siria sub mandat francez a fost organizată Brigada poloneză independentă „carpatică”. Forțele
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
polonez. Forțele armate poloneze din vest au luptat sub comandă britanică. În martie 1944, efectivele poloneze din vest atingeau 195.000 de soldați, iar la sfârșitul anului scăzuse la doar 165.000 de oameni, din care aproximativ 20.000 de militari în Forțele aeriene poloneze și 3.000 în Marina poloneză. La sfârșitul războiului, Forțele armate poloneze din vest aveau 195.000 de oameni, iar în iulie 1945 își crescuse efectivele la 228.000, cei mai mulți nou veniți fiind prizonieri de război
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
pe când planificatorii aliați au pregătit o debarcare în timpul mareei joase). Sectorul care avea să fie atacat de aliați era apărat de patru divizii, dintre care diviziile a 352-a și a 91-a, care erau considerate cele mai slabe. Printre militarii care apărau Zidul Atlanticului se aflau germani care nu fuseseră considerați apți din motive medicale pentru frontul de răsărit, soldați de diferite naționalități ale Europei ocupate, precum polonezii, până și foști prizonieri de război sovietici, care aleseseră să lupte alături de
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
au mai fost capabile de acțiune, practic toți ofițerii și subofițerii fiind uciși sau răniți. Pe plaja Omaha au căzut la datorie peste 2.400 de soldați aliați, în special în primele ore ale atacului. Dacă la nivel superior planificatorii militari luau în considerare abandonarea atacului, pe plajă s-au format ad hoc mici grupuri, care au reușit în cele din urmă să cucerească plaja și au început să înainteze în adâncimea teritoriului. Cele șase cazemate de la Pointe du Hoc, cu
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
muncitoare a rămas în masă credincioasă patriei rănite”. Dacă din rândul patronilor au fost puțini indivizi implicați în lupta Rezistenței (printre aceștia aflându-se cei de la Peugeot sau Michelin), pe de altă parte, numeroase elemente considerate elemente conservatoare, precum clericii, militarii de carieră sau aristocrații au dat un mare număr de jertfe în timpul conflictului. Numeroși cetățeni străini au luptat în rândurile Rezistenței franceze: italieni antifasciști, germani antinaziști, republicani spanioli, refugiați polonezi sau imigranți armeni și evrei apatrizi. Toți aceștia puteau fi
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
își recruta membrii dintre studenți și funcționarii publici. „Frontul național” creat de comuniști avea o caracteristică muncitorească distinctă la înființare, dar și-a pierdut treptat în timp acest specific.. Rețelele și mișcările Rezistenței recrutau în mod special anumite categorii profesionale: militari de carieră, muncitori feroviari, reprezentanți comerciali, (care călătoreau mult), dar și numeroși proprietari de magazine, (care erau folosiți pe post de „cutii poștale”). Astfel, printre cei 600 de agenți ai rețelei Manipule, 20% erau femei iar jumate erau sub 30
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]