KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...761 762 763 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

Ajuns lîngă calorifer, Fărcășanu se așază pe elemenții caloriferului, își ridică piciorul stîng peste genunchiul dreptului și începe să-și cerceteze șoseta galbenă, flaușată, numărîndu-i parcă buclele lipsă. La brîul lui, puțin sub burtă, lucește strident o cataramă de două palme, ca de cow-boy. "Gagiule, ești dat Dracului! îi spun în gînd. Ce satisfacție meschină aș avea să te dea primarul afară și să ajungi muncitor în secția unde-s eu !... Aș aranja cu Don Șef să te repartizeze să lucrezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Nu iau încă nici o hotărîre. Voi merge în capătul celălalt al etajului, pe palierul scărilor de serviciu și mă voi gîndi. Din mers, prin ușa deschisă, care duce la grupul sanitar, îl văd pe directorul general, întors cu spatele, uscîndu-și palmele la aeroterma fixată în perete. Poate, dacă rămîneam în secretariat, întorcîndu-se mai ușurat... ca tot omul care iese de acolo, directorul general m-ar fi ascultat. Dar n-am rămas și rău am făcut. Dacă m-aș întoarce acum, deja

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ard și nu-mi doresc decît să ies din acest birou, să fug cît mai departe. Altfel, dacă mai întîrzii o clipă, voi crăpa de rușine. Mă trezesc pe scara de serviciu, așezat pe treptele de beton, cu obrazul între palme, fierbinte încă, un obraz de om pălmuit, palme adunate în timp și date acum, toate deodată, să-mi fie spre învățătură. Nu-mi dau seama cum am ieșit din biroul președintei: probabil că, pur și simplu, m-am întors și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din acest birou, să fug cît mai departe. Altfel, dacă mai întîrzii o clipă, voi crăpa de rușine. Mă trezesc pe scara de serviciu, așezat pe treptele de beton, cu obrazul între palme, fierbinte încă, un obraz de om pălmuit, palme adunate în timp și date acum, toate deodată, să-mi fie spre învățătură. Nu-mi dau seama cum am ieșit din biroul președintei: probabil că, pur și simplu, m-am întors și am ieșit, grăbindu-mă să ajung aici, în locul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
gol de producție; nu-și vor realiza planul și vor fi penalizați la salariu. Dacă eu descarc acum mașina, cu ce fel de conștiință mă voi mai așeza la masa de scris, încercînd să fiu principial?! Vrînd să dau o palmă doamnei blonde, nu nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o sticlă de rachiu, iar muncitorii plăteau ce furai tu?... Adu-ți aminte... Don Șef apasă cu putere clapa de închidere a interfonului, roșu de furie: Porcul dracului! Manevrează cum vrea el locuințele în combinatul ăsta. Se oprește, își trece palmele peste obraji, apoi își aprinde o țigară. Și credeți că n-o să pice? o fac eu pe optimistul. Nu pică, dom' Vlădeanu. Îi are la mînă pe mult prea mulți. Combinatul ăsta a avut cele mai mari investiții din județ

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
piesei la Radio-Iași. Încep să simt cum crește în sufletul meu ura împotriva scriitorului din mine, care mi-a adus numai necazuri. Am glumit, dom' Mihai, am glumit, rîde inginerul Florea, oprind mașina în fața Consiliului Popular, lovindu-mă apoi cu palma peste spate. Nu dezarma! Succes! Le fac semn de rămas bun, cobor și pornesc în fugă spre intrarea în Consiliu. Portarul vrea să mă mai întrebe ceva, dar îi spun că n-am timp și mă grăbesc pe scări în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să auzi discuția, îmi arată spre pat, aproape ordonîndu-mi, cu glasul tremurînd de furie. Imposibil! murmură ea. Cine știe ce-ai înțeles tu... Cine știe ce conflict de serviciu ai avut cu ea... Dacă nu ai dreptate, mă amenință din nou cu palma, să știi că-i spun. Tot! Tot ce-ai zis despre ea... Vorbind-o de rău, m-am simțit de parcă ai fi vorbit despre mine... Se aude un țiuit continuu în receptor și Cristina formează numărul centralei combinatului. Ți-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
doamnei Cristina au început deja să mă irite. "Îți place a naibii să pălmuiești", îi spun în gînd, așezîndu-mă pe marginea patului, lîngă ea, auzind în receptor țîrîitul mărunt al centralei pe interior. Dacă n-am dreptate, spun eu, accept palmele. Dar dacă am? Întoarce brusc privirea spre mine: aceiași ochi mari de căprioară speriată, gata s-o ia la fugă. Nu-i în birou, se aude vocea centralistei. Cereți dispeceratul central, îi șoptesc. Dispeceratul central, repetă Cristina. În receptor se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pot scoate din ședință. Doamna Cristina rămîne cu receptorul la ureche, privind aiurea, mușcîndu-și cînd buza de jos, cînd buza de sus. M-aș bucura să nu fie cum zici tu..., murmură ea într-un tîrziu. Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cînd buza de jos, cînd buza de sus. M-aș bucura să nu fie cum zici tu..., murmură ea într-un tîrziu. Ca să-mi puteți da palme, o completez eu, pufnind în rîs. Nu, Mihai... Ca să nu primesc eu o palmă, precizează ea pe un ton amar. Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Alo, da! Tovarășa Roman la telefon! se aude vocea Brîndușei în receptor. Doamna Cristina tresare, depărtează receptorul de la ureche și-l privește lung, mirîndu-se de vocea aceea rece: "tovarășa Roman la telefon!" Ce faci?! îi spun, lovind-o ușor cu palma peste umăr, făcînd-o atentă să răspundă. Alo! Alo!... strigă Cristina în receptor, apropiindu-l de ureche. Brîndușa, sînt eu, Cristina; scuză-mă că te deranjez, dar voiam să... A, tu... zice tărăgănat Brîndușa. Ce-i? E ceva urgent? Nu de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mihai, mă întreabă doamna Cristina, ce are cu tine Brîndușa? Nu știu, doamnă, îi răspund, apropiindu-mă, așezîndu-mă încet pe marginea patului. Cristina stă cu privirea în tavan și continuă să surîdă din cînd în cînd, cu gîndul aiurea, departe. Palma mea stîngă, rezemată de pernă, se mișcă încet, pînă ce vîrful degetelor îi atinge părul. Și totuși, ceva trebuie să fie, murmură Cristina. Ai supărat-o în vreun fel... Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Nu știu, doamnă, repet eu, strîngînd din umeri. Degetele mele cuprind între ele cîteva fire de păr, desfăcînd în două o buclă. Cristina privește tavanul și surîde iar: Ai contrazis-o în vreo problemă tehnică... Nu. Îi alint cu toată palma bucla blondă, de deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut vreo propunere tehnică, ori vreo invenție, care o contrazice... Știu că în probleme de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
deasupra urechii. A fost o studentă excelentă... O fi rămas cu impresia că ea e cea mai bună, iar tu vei fi făcut vreo propunere tehnică, ori vreo invenție, care o contrazice... Știu că în probleme de tehnică e orgolioasă... Palma mea lunecă peste ureche, ușor, ca o atingere. Se oprește un timp, acoperind urechea, apoi degetele se desfac și se pierd în părul blond, răsfirîndu-l. Buzele doamnei Cristina se subțiază într-un nou surîs: Ciudat! Ce interes a avut să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial!... Trebuie să-mi spăl într-un fel palmele primite azi..." Îmi opresc mîna stîngă, cu degetele desfăcute în părul ei la tîmplă. Încet, fără grabă, dar cu siguranță, trec mîna dreaptă dincolo de mijlocul ei, sprijinind-o de pat; îi privesc obrazul un timp să-i văd reacția, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dor mușchii gîtului de atîta încordare și încerc să mă mișc puțin. Cristina prinde momentul și-și întoarce brusc capul, spre umărul stîng, eliberîndu-și gura. Îmi trag imediat brațul drept de sub mijlocul ei, ridicîndu-l, gata să-i astup gura cu palma. Dar ea nu strigă. Stă cu gura deschisă, răsuflînd adînc și rar. Ochii ei, obosiți, privesc un timp palma mea desfăcută, apoi se închid încet, împreunînd iarăși genele răsfrînte, ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
capul, spre umărul stîng, eliberîndu-și gura. Îmi trag imediat brațul drept de sub mijlocul ei, ridicîndu-l, gata să-i astup gura cu palma. Dar ea nu strigă. Stă cu gura deschisă, răsuflînd adînc și rar. Ochii ei, obosiți, privesc un timp palma mea desfăcută, apoi se închid încet, împreunînd iarăși genele răsfrînte, ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei se umple cu aer, pe care îl expiră ca pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei se umple cu aer, pe care îl expiră ca pe un oftat adînc. "Sărmană căprioară!", izbucnește în mine gîndul, în timp ce palma mea îi alintă obrazul, întorcîndu-i încet fața în sus, spre mine. N-a opus rezistență și nici n-a deschis ochii; doar colțul gurii i s-a strîns într-un surîs trist, amar. Apoi, ca prin vis, ochii ei se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să se închidă, să-mi cuprindă gura, încremenind în clipa atingerii. Rămîne așa, nemișcată, minute în șir, cu trupul într-o nemișcare totală, după care, parcă reînviind, își îndoaie încet picioarele, lipindu-și-le de-ale mele, strîngîndu-mă între genunchi. Palmele ei se plimbă de-a lungul brațelor mele, se opresc la umeri o clipă, apoi se adună la ceafă, cu palmele desfăcute, răsfirîndu-și degetele în părul meu, în timp ce buzele, nemișcate, i-au rămas întredeschise, atinse de-ale mele; doar vîrful

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nemișcare totală, după care, parcă reînviind, își îndoaie încet picioarele, lipindu-și-le de-ale mele, strîngîndu-mă între genunchi. Palmele ei se plimbă de-a lungul brațelor mele, se opresc la umeri o clipă, apoi se adună la ceafă, cu palmele desfăcute, răsfirîndu-și degetele în părul meu, în timp ce buzele, nemișcate, i-au rămas întredeschise, atinse de-ale mele; doar vîrful limbii i-l simt cum îl caută pe al meu... Aștept... Limba ei pare s-o fi întîlnit pe a mea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ca scuturat de friguri. Mă apropii de pat, mă aplec, întind mîna și-i cuprind umărul. Cristina..., șoptesc eu, dar ea rămîne nemișcată, cu ochii închiși, mulțumindu-se doar să-și subțieze buzele într-un surîs amar. Îi alint cu palma umărul, apoi brațul, palma mea trece de pe braț pe pieptul ei, îi atinge pieptul, coboară peste mijloc, și se oprește un timp pe coapsa stîngă. Îi privesc fusta ridicată și am o reacție de jenă la vederea picioarelor dezgolite. Prind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mă apropii de pat, mă aplec, întind mîna și-i cuprind umărul. Cristina..., șoptesc eu, dar ea rămîne nemișcată, cu ochii închiși, mulțumindu-se doar să-și subțieze buzele într-un surîs amar. Îi alint cu palma umărul, apoi brațul, palma mea trece de pe braț pe pieptul ei, îi atinge pieptul, coboară peste mijloc, și se oprește un timp pe coapsa stîngă. Îi privesc fusta ridicată și am o reacție de jenă la vederea picioarelor dezgolite. Prind între degete marginea fustei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
discuția, o fac cu plăcere... Sau poate vrei să știi dacă-ți mai fac vizita promisă deseară, înainte de-a pleca la gară... Întinde mîna, mă prinde de braț și mă așază pe marginea patului, să aud mai bine discuția. Palma ei rămîne lipită de mîna mea o secundă mai mult, într-un gest de prietenie. Te rog! o întrerupe Brîndușa. E o chestiune urgentă: vreau să știu unde este acum tovarășul fizician Vlădeanu! Doamna Cristina tresare, iar mîna care ține

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mult, într-un gest de prietenie. Te rog! o întrerupe Brîndușa. E o chestiune urgentă: vreau să știu unde este acum tovarășul fizician Vlădeanu! Doamna Cristina tresare, iar mîna care ține receptorul începe să-i tremure. Îi prind cu putere palma care mi-a atins mîna și-i fac semn să fie calmă. Stai... nu... nu-nțeleg ce vrei, murmură doamna Cristina, m-ai trezit din somn, tocmai adormisem, ast-noapte am venit cu trenul... Mi-ai spus că te-ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]