20,230 matches
-
parcă de o perdea de oboseală; cred că o iubeam din ce În ce mai mult.” Slalomul printre felii de viață intimă redate În atare registru realist este marcat de multe ancraje În societatea franceză contemporană: insecuritatea zonei de banlieue pariziană (autorul a fost acuzat aici de discurs “securitar”), cursuri de turism internațional, politică și religie, panseuri-pusee Împinse În interstițiile narațiunii, de un sartrianism abia mascat: “Tot n-aveam chef să mănînc cu ceilalți. În relațiile cu semenii devii; e ceea ce le face greu de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nume de succes al romanului negru și SF francez, Maurice Dantec, el Însuși emigrat În Canada). Mă gîndesc apoi că Baudelaire și Flaubert au fost chemați În instanță tot pentru niște texte literare. Diferența este Însă mare: ei au fost acuzați de imoralitate În virtutea unei gîndiri univoce asupra normelor care prezidă oricărei societăți omenești. Autorului Platformei i se intentează un proces de aceeași natură din cu totul alt motiv: nu contează ce se afirmă implicit sau explicit despre om, ci despre
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de șocurile fulgurante ale poeziei. Autoficțiunea mizează, la fel ca și poezia, pe funcția expresivă a limbajului: paradigma este romantică, dar exercițiul autorelativizării va fi fost Între timp realizat. Aceasta pentru literatura născută din crize - mulți se vor grăbi să acuze aici o concepție modernistă asupra literaturii. Nu credem că poate fi vorba despre așa ceva: deși se scrie astăzi enorm, și se publică foarte mult și, În ciuda observației lui Antoine Compagnon dintr-un număr recent al revistei Lire care se plângea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a societății, Derrida și a literaturii, Ricoeur. Rămîne deschisă În acest moment problema autenticității, a unui nou vitalism - preluat de logistica tardo-capitalismului pentru a-i eficientiza turnoverul? - pe care o pune gîndirea lui Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stă opera lui Maurice Blanchot, acea operă care, la fel ca la Hegel și la Lévinas, dar atît de diferit la fiecare dintre ei, se ascunde și se acoperă pentru a-și vesti existența și a-și Împlini destinul. Putem acuza o lipsă de vitalitate la Blanchot, scriitor mai În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă, care l-a făcut să studieze filosofia la Strasbourg, să se apuce de medicină la 22 de ani la Paris, să o părăsească pentrru a scrie la reviste de dreapta de pe poziții care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Frondei, pe care i-o încredințase Orgon), Tartuffe schimbă rapid macazul și se arată dispus să pactizeze cu puterea pentru a răsturna raportul de forțe ce-i devenise între timp nefavorabil. El pune la dispoziția „serviciilor secrete” documentele care îl acuză pe Orgon de activitate subversivă. Demascat în cerc restrâns, Tartuffe caută refugiu și sprijin la nivel înalt, bazându-se pe faptul că regele nu a încetat nici o clipă să-l țină pe Orgon sub observație. Astfel încât, crede el, regele va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așa cum există typoi ale corpurilor sub formă de simulacre, aceste imagini mici, care vin să lovească sensurile 136. Cu simulacrul lui Epicur atingem a doua versiune a noțiunii: dacă prima era constrînsă să se definească în raport cu adevărul și era astfel acuzată de inferioritate, ba chiar de rea-voință, a doua ajunge la întrebuințarea posibilă a unui semn care are aceeași textură ca și ceea ce îl generează, posedă aceeași garanție de autenticitate, este tot atît de "real" ca și sursa sa. Se vede
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
o anumită nostalgie, un profund sentiment al iubirii ajuns ca în "Mirabila sămânță" la amiază, la maturitate. Dacă "Smulgerea din părinți" aduce un sentiment ușor nostalgic, al desprinderii din părinți, fără reușita de a-și depăși condiția, poemul "Repetabila povară" acuză conștiința declinului, a propriului nostru declin: Ca povară îi simt și ei știu că-i așa, până când și ei vor începe a simți/ că povară simțim pentru-ai noștri copii!". Poezia se realizează într-o incantație liturgică în care simțim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai dificilă cu cât neîncrederea în corecta funcționare a societății este mai mare. Un rol important îl joacă în acest sens ideea și sentimentul de justiție). Zăresc la domul G. Liiceanu un reflex creat de ideologia comunistă (fără a-l acuza nicio clipă de vreun gen de apropiere față de această ideologie): vinovatul trebuie să-și facă autocritica. Este un exemplu de automatism, din miile posibile, pe care zecile de ani de propagandă și complicitate socială ni l-au creat! El presupune
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
s-a răcit considerabil într-o seară, când m-a prins în bucătărie cu bătrânul. Tocmai încercam să-l conving că vasele spălate de mine fuseseră curate și că o mână criminală le unsese pe furiș cu grăsime; el mă acuzase că pierde prea mulți clienți din cauza mea, înjurase groaznic în italiană și adusese în discuție - pentru a câta oară? - concedierea... Acum cred totuși că povestea asta cu vasele era doar un pretext, nu m-aș mira să aflu că el
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
M. Schilderă. 1Ă Durerile abdominale ale femeilor sunt, de cele mai multe ori, legate de starea de insatisfacție sexuală sau ca o reacție de apărare Împotriva unui partener nedorit. Aceeași semnificație o au și durerile lombo-dorsale ale acestora. 2Ă O tânără fată acuză dureri violente În brațul drept, pe care nu le poate motiva. În cursul curei psihanalitice se descoperă că pacienta „a ridicat brațul Împotriva mamei sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cursul curei psihanalitice se descoperă că pacienta „a ridicat brațul Împotriva mamei sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
planul conștiinței sale În mod permanent, revenind obsedant, raportat la vinovăția anterioară. Remușcarea face ca vinovăția trecută să aibă permanent un caracter de actualitate, să fie mereu prezentă În mintea mea. Ea este ochiul conștiinței cenzurate care mă privește, mă acuză și totodată mă condamnă. Eu nu mă pot sustrage chinului torturii fizice, care depinde de voința altora, la fel cum nu mă pot sustrage nici chinului remușcării sufletești, pe care „legea morală din mine” o impune persoanei mele, deși aș
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tipul salvatorului, personajul care incarnează valori sufletești și morale precum curajul, spiritul de conducător și abilitatea de mobilizare a maselor, cel care prin prezența și virtuțile sale garantează stabilitatea și victoria. bă Profetul este simbolul cenzurii. El este cel care acuză, cel care arată lumii că s-a abătut de la normele morale, divine și umane. Este simbolul cenzurii, pentru că prin gura profeților vorbește Însăși divinitatea - arhetipul suprem. Profeții apar În momentele de criză ale cetății, pentru a avertiza asupra răului și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlnirii. Ajută și susține sau condamnă și pedepsește. De fiecare dată În cazul Întâlnirii, căutăm privirea celuilalt. O privire aprobatoare, consolatoare, care să ne dea siguranță, sprijin afectiv și moral. După cum, În mod egal, ne ferim de privirile care ceartă, acuză, ne descoperă defectele sau vinovăția. Legat de privire, mai exact de „faptul de a fi văzut” sau de „faptul de a fi privit”, este și fuga din fața celuilalt, „faptul de a te ascunde”, de „a te face nevăzut” după ce ai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cuplului respectiv. Fiecare dintre parteneri este suspicios, iar În locul Încrederii reciproce apare neîncrederea, care va genera nesiguranța. Nesiguranța va provoca, În cazul fiecărui partener, sentimentul pericolului pentru sine și pentru propria viață. Din acest moment, conflictul este deschis. Partenerii se acuză reciproc: cel care acuză se consideră frustrat de către cel pe care-l culpabilizează, și invers. Mecanismele și semnificația conflictelor În cazul unui conflict, avem de-a face cu o ciocnire a statuturilor și rolurilor partenerilor cuplului respectiv. Orice conflict este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
parteneri este suspicios, iar În locul Încrederii reciproce apare neîncrederea, care va genera nesiguranța. Nesiguranța va provoca, În cazul fiecărui partener, sentimentul pericolului pentru sine și pentru propria viață. Din acest moment, conflictul este deschis. Partenerii se acuză reciproc: cel care acuză se consideră frustrat de către cel pe care-l culpabilizează, și invers. Mecanismele și semnificația conflictelor În cazul unui conflict, avem de-a face cu o ciocnire a statuturilor și rolurilor partenerilor cuplului respectiv. Orice conflict este un scenariu psihologic În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Relațiile cu societatea Mulți dintre cei intervievați se simt „în rând cu ceilalți, la fel cu ceilalți, nu le lipsește nimic”. La alții, apare sentimentul marginalizării, al frustrării de anumite drepturi: sentimentul sărăciei, al lipsei de bunuri personale. Toți au acuzat șocul din momentul când au părăsit instituția și au fost nevoiți să ia viața pe cont propriu. Unii chiar regretă timpul petrecut în instituție, considerându-l cel mai favorabil din existența lor. Fac excepție cei care au menținut legături mai
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de prieteni etc. nu este integrată de membrii comunității în registrul violenței, întrucât intenția părinților este evaluată ca fiind pozitivă, de educație a copilului. Deseori, părinții ai căror copii încalcă în adolescență regulile familiei și pe cele ale societății sunt acuzați de membrii comunității că nu i-au bătut suficient pe copii pentru a-i face să învețe ce este bine și ce este rău. Studiile arată că există o relație strânsă între valorizarea socială a femeii și a copilului și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
au beneficiat de articolul 52 din Codul Penal, care spune că, dacă actul criminal este comis în stare de agitație agravată, acest lucru trebuie luat în considerare atunci când se dă sentința. Acest fapt, cuplat cu vârsta băiatului sau a tânărului acuzat de crimă deseori servesc la diminuarea pedepsei; aceasta devenind nesemnificativă” mai precizează Canan Arin (2001, pp. 823-824). „Căsătoria este jumătate religie, și restul este frică față de Allah” Dena Saadat Hassouneh-Phillips (2001) subliniază că nu putem studia abuzul împotriva femeii, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
privind tipologia agresorilor Jaffe et al. (1990, apud Fishel și Rynerson 1998, p. 297) au analizat o serie de caracteristici proprii relațiilor abuzive. Astfel, agresorul exprimă, pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mi se pare că ar putea avea legătură cu Bacovia. E vorba în el de o nebună (Clemansa Kiriac) și de un poet. După a doua căsătorie, femeia a început să aibă „tulburări mintale sub forma de delir și halucinațiuni: acuză pe sora ei că-i face farmece, că îndepărtează pe poetul V. de care e amorezată, că acesta vine la ea deghizat ca servitor sau ca muzicant și că chiar a contractat căsătoria civilă cu poetul V., însă el nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai aduce la cunoștința locuitorilor, de a nu lăsa porcii liberi pe străzi, cei găsiți liberi se vor închide în oborul Primăriei, iar proprietarii vor suferi rigorile legii”.11) Iar cea din 21 august 1928 (între ele mai fiind cîteva) acuza relele deprinderi, vechi, care contraveneau ideii de comerț civilizat, igienic: “. „1. Este oprit a se expune spre vînzare orice fel de alimente pe tarabe, în fața prăvăliilor, ca: brutării, gherete, măcelării, etc. sau la vitrine deschise, decît numai acoperite, spre a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De pildă, în 1905, cînd poetul a publicat „Balet” și „Ecou de serenadă”, el a publicat articolul „Lipsa de inițiativă la romîni” 2) semnificativ pentru felul său de a gîndi și de a simți lucrurile. Tranșant, el nu ezită să acuze aci „ideea foarte greșită și mult dăunătoare” de a ne subestima capacitățile creatoare și de a ne mulțumi cu imitarea altora. Deși nu puteau fi negate, creșterile economice de la sfîrșitul celuilalt secol și înnoirile în materie de civilizație apăreau totuși
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]