19,431 matches
-
Dorința de autonomie era una dintre marile probleme ale slovacilor în cadrul Cehoslovaciei. După Acordul de la München Slovacia avea să primească autonomie.Jozef Tiso,înlăturat de cehi,este chemat la Berlin.Întors în patrie acesta convoacă dieta care declară indpendența Slovaciei. Germania Nazistă și Italia Fascistă au căutat, din motive geopolitice, să dea satisfacție revizionismului (constant) interbelic unguresc, care dorea rectificarea prevederilor
Slovacia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/323196_a_324525]
-
multe ori a reprezentat “sacrificarea valorilor democratice și pluraliste de pe altarul naționalismului istoric”. Analiza Irinei Livezeanu a fost , de asemenea, remarcată pentru rolul doveditor alternativ la unionism în regiunile locuite de românii din Austro-Ungaria, inclusiv Casă de Habsburg loyalism, susținătorii autonomiei regionale. Ee citează exemple de naționaliști români precum Aurel Popovici și Constantin Tomaszuczuk , ale căror discursuri au fost că o alternativă la unionism , care a fost maginalizat de cei mai mult istorici. Livezeanu a dezvoltat, de asemenea, o preluare originală
Irina Livezeanu () [Corola-website/Science/323201_a_324530]
-
transferat regiunea disputată prin acordul de la New York din 1962. În 1954, în cadrul "Cartei pentru Regatul Țărilor de Jos", Țările de Jos, Suriname și Antilele Olandeze (la acea dată, includea și Aruba), au devenit un regat compozit. Fostele colonii și-au acordat autonomie, cu excepția anumitor aspecte, de apărare, afaceri externe și cetățenie. În 1969, tulburările din Curaçao a adus Marina din Țările de Jos pentru a potoli revoltele. În 1973, negocierile au început în Suriname pentru independență, precum și independența deplină a fost acordată
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
din gubernia Erivan (care intrase în componența Imperiului Rus în 1828) au devenit parte a Turciei. Partea de nord a oblastului Batumi, inclusiv orașul Batumi a intrat în componența Georgiei Sovietice, care se angaja să acorde populației regiunii o „largă autonomie administrativă” și Turciei privilegii comerciale în portul Batumi. Articolul 3 stipula că părțile semnatare au căzut de acord asupra formării pe teritoriul fostului uezd Nahicevan din guvernia Erivan, în limitele stabilite in Anexa Ic a tratatului, a unui teritoriu autonom
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
marxist ci pentru că era apropiat oamenilor obișnuiți. El s-a amestecat cu ușurință printre țăranii locali care au admirat capacitatea lui de a trăi pur și simplu ca și soldații lui. Wilhelm a negociat cu ministrul de externe Ottokar Czernin autonomia Galiției de Est. În iulie și august 1917 Wilhelm însoțit de vărul lui kaiserul Carol a făcut un tur al Galiției de Est. Germanii se temeau că Wilhelm ar putea crea o lovitură de stat și să-l răstoarne pe
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
s-a transformat într-o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul latin. Noul guvern otoman a încercat să facă apel la solidaritatea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
tratate triburilor care susținuseră Confederația, obligându-le să facă diverse concesii, inclusiv teritoriale. Cele Cinci Triburi Civilizate au fost obligate să-și emancipeze sclavii și să le acorde cetățenie cu drepturi depline în triburile lor, în schimb triburile păstrându-și autonomia. Multe din triburile din Teritoriul Indian au acceptat. Oficialii federali au impus cedarea a circa de pământ din centrul teritoriului. În presă a început să se folosească sintagmele Pământurile Nealocate sau "Oklahoma" iar cei care susțineau colonizarea lor să fie
Teritoriul Oklahoma () [Corola-website/Science/324169_a_325498]
-
Internațional al Vinului etc. După Al Doilea Război Mondial, a fost creată Organizația Națiunilor Unite, iar pentru probleme de specialitate s-au înființat instituțiile specializate ale ONU, precum și multe alte organizații interguvernamentale. Organizațiile interguvernamentale sunt entități de sine stătătoare, având autonomie din punct de vedere juridic. Alături de state, organizațiile interguvernamentale sunt subiecte de drept internațional. Autonomia juridică înseamnă că organizațiile internaționale guvernamentale au propria lor personalitate juridică, atât în ordinea internă (statul pe teritoriul căruia își are sediul organizația), cât și
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
iar pentru probleme de specialitate s-au înființat instituțiile specializate ale ONU, precum și multe alte organizații interguvernamentale. Organizațiile interguvernamentale sunt entități de sine stătătoare, având autonomie din punct de vedere juridic. Alături de state, organizațiile interguvernamentale sunt subiecte de drept internațional. Autonomia juridică înseamnă că organizațiile internaționale guvernamentale au propria lor personalitate juridică, atât în ordinea internă (statul pe teritoriul căruia își are sediul organizația), cât și în ordinea internațională. Organizația internațională dobândește personalitate juridică prin voința statelor fondatoare, exprimată în tratatul
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
că sunt subordonate voinței statelor fondatoare. În temeiul voinței statelor, personalitatea juridică internațională le permite organizațiilor interguvernamentale să încheie tratate, să stabilească legături diplomatice, să prezinte reclamații internaționale pentru pagubele suportate, să recunoască alte subiecte de drept internațional, să aibă autonomie financiară. Personalitatea juridică internațională a organizațiilor internaționale nu se poate stabili a priori și nu este identică, prin conținutul său, pentru toate organizațiile, ci depinde de domeniul de activitate și întinderea competenței fiecărei organizații internaționale. Personalitatea juridică în statele membre
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
care le subliniază poziția internațională, beneficiind de anumite imunități și privilegii. Pe lângă aceste capacități fundamentale legate de personalitatea juridică internațională s-au mai adăugat capacitatea de a întreține relații diplomatice, dreptul de a recunoaște alte subiecte de drept internațional și autonomia financiară. Tratatele pot avea ca obiect statutul organizației, schimbul de informații între organizațiile internaționale, statutul sediului organizației. Organizațiile interguvernamentale pot participa la încheierea unor tratate alături de state (de exemplu, Uniunea Europeană poate încheia tratate referitoare la acordurile tarifare și comerciale, acordurile
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
1 m mai mare, "Shōkaku" a putut să scoată o viteză de 34,2 noduri (63,3 km/h) în cursul testelor. Capacitatea maximă a rezervorului era de 4.100 de tone, ceea ce îi permitea lui "Shōkaku" să aibă o autonomie de 18.000 km la o viteză de 18 noduri (33 km/h). Două coșuri de fum de aceeași dimensiune, situate în lateral, la tribord, imediat după suprastructura centrală înspre pupa, evacuau gazele produse de arderea cazanelor. Coșurile erau suficient
Portavionul japonez Shōkaku () [Corola-website/Science/324361_a_325690]
-
Membrii FRA au format grupuri de fedaini, care să apere cu arma comunitățile de civili. De asemenea, dașnakii au militat pentru scopul suprem al creării unei „Armenii libere, independente și unite”, având însă și o abordare pragmatică, care urmărea obținerea autonomiei. În 1917, a fost una dintre forțele politice care au proclamat Republica Democrată Armeană, un stat efemer, care a căzut sub dominația sovietică în 1920 After its leadership was exiled by the communists, the ARF established itself within Armenian diaspora
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
un moment dat să se alăture federației, a cărei orientare politică era socialistă. Până în acele din umră, PSDH a renunțat la aderare, motivând că linia politică a FRA nu este suficient de marxistă. Obiectivul inițial al FRA a fost obținerea autonomiei teritoriilor locuite de armeni în Imperiul Otoman. Partidul a început să-și organizeze filialele în Imperiul Otoman în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, iar prima întâlnire importantă a delegaților partidului a avut loc în Tiflis, Imperiul Rus, în
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
ARF a recunoscut în cadrul unei adunări din 1907 că revoluționarii armeni și turci au obiective similare. Deși în perioada Tanzimatului fuseseră adoptate o serie de reforme care asiguraseră armenilor mai multe drepturi și accesul în parlament, ARF dorea să câștige autonomia pentru regiunile otomane populate de armeni, care să funcționeze ca un „stat în stat”. „Congresul al II-lea al opoziției otomane” care a avut loc la Paris în 1907 i-a adus la un loc politicieni precum Ahmed Riza (liberal
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
liberal), Sabahheddin Bey sau armeanul Khachatur Maloumian. În timpul acestei întâlniri a fost proclamată o alianță dintre cele două mișcări politice. FRA a decis să coopereze cu Comitetul Unității și Progresului sperând că, odată ajunși la putere, Junii Turci vor acorda autonomia armenilor. Sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost răsturnat de la putere în timpul Revoluției Junilor Turci, cea care avea să marcheze începutul celei de-a doua perioade contituționale otomane. Armenii au primit mai multe locuri în parlamentul din 1908, dar
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
II-lea a fost răsturnat de la putere în timpul Revoluției Junilor Turci, cea care avea să marcheze începutul celei de-a doua perioade contituționale otomane. Armenii au primit mai multe locuri în parlamentul din 1908, dar reformele care ar fi asigurat autonomia armenilor nu au fost adoptate. Masacrul din Adana din 1909 a dus la creșterea tensiunii dintre armeni și turci, iar FRA a încetat colaborarea cu Junii Turci în 1912 . În 1915, liderii Dashnak au fost deportați sau uciși alături de intelectuali
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
a fost un acord secret între domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir și tarul rus Petru cel Mare, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei. A fost semnat la 13 aprilie 1711 la Luțk în Polonia (azi în Ucraina). Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa de sub jugul Imperiului Otoman. Cele 17 articole enumerate în document
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
după învazia Peloponezului de către Ibrahim Pașa și trupele sale egiptene, responsabile de comiterea a numeroase atrocități împotriva populației elene. Cele trei puteri europene au semnat Tratatul de la Londra în 1827, prin care se urmărea să oblige guvernul otoman să acorde autonomie grecilor. Pentru aceasta, puterile europene urmau să-și deplaseze forțele navale în Mediterana răsăriteană. Bătălia navală a fost mai degrabă rezultatul unui accident. Comandatul flotei aliate, amiralul Edward Codrington a încercat să îl oblige pe Ibrahim să se supună somațiilor
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
pe ministrul său de externe de etnie elenă Ioannis Kapodistrias (care avea să devină primul președinte al Primei Republici Elene) să demisioneze pentru că era un susținător al cauzei independenței Greciei. În 1824, țarul a propus puterilor europene un plan pentru autonomia Greciei. Pentru toată lumea a devenit clar că împăratul Rusiei nu era pregătit să acționeze de unul singur. În 1822, funcția de ministru de externe britanic a fost preluată de George Canning, spre nemulțumirea lui Metternich's. Canning era un Tory
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
intervenții comune. Dacă intervenți Rusiei era inevitabilă, atunci el dorea să se asigure că avea să se desfășoare în niște limite acceptabile pentru Londra. El a propus o soluție care era în mare parte identică cu cea a țarului Alexandru: autonomia Greciei sub suzeranitate otomană. Formula părea suficient de satisfăcătoare pentru ruși, iar britanicii apărau integritatea teritorială otomană. Regatul Unit și Imperiul Rus au semnat în aprilie 1826 un document prin care se propunea o misiune de mediere a marilor puteri
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
împiedice să acceadă la tron. Ca urmare, ambele tabere au acceptat un compromis semnând Convenția de la Akkerman în octombrie 1826. Prin acest tratat, țarul nu mai insista asupra problemei Greciei, iar sultanul își retrăgea armata din Principatele Dunărene și recunoștea autonomia Principatului Serbiei. Poarta a crezut probabil că a reușit să blocheze sprijinul rușilor pentru greci și a neutralizat protocolul anglo-rus din aprilie. Dar țarul Nicolae nu dorea să lase de-o parte problema elenă. Negicierile au continuat pentru semnarea unui
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
moment în care grecii erau pe punctul de a pierde lupta. Tratatul își propunea de asemenea să asigure semnatarilor posibilitatea să acționeze ca mediatori tratativele de pace care ar fi urmat armistițiului. Cele trei puteri cereau Porții să acorde Greciei autonomia. Tratatul prevedea ca Grecia să rămână sub suzeranitatea otomană și să plătească un tribut anual sultanului. Tratatul avea și o clauză secretă, care prevedea că, dacă Poarta nu accepta armistițiul într-o lună, fiecare semnatar urma să numească un consul
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în momentul în care armatele ruse au ajuns în septembrie 1829 la 40 km de capitala Imperiului Otoman. Prin Tratatul de la Adrianopol, sultanul a fost obligat să accepte o lungă serie de pretenții ale rușilor, printre acestea aflându-se acceptarea autonomiei Greciei, așa cum fusese definită prin Tratatul de la Londra. Împăratul Nicolae I și cabinetul său nu au forțat însă nota și nu au cerut acceptarea tuturor condițiilor dorite de ultranaționaliștii ruși, așa cum ar fi fost ocuparea Principatelor Dunărene și a regiunii
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
o susține că să biruie pe deplin și firește că despre această au luat cunoștință și romanicii ilirici, în vremea în care există o comunitate spirituală și între romanitatea din Sudul și Nordul Dunării. Iliricul se bucură însă încă de autonomia bisericească a Mitropoliei Tesalonicului, fapt care rezultă din cazul episcopului Bonos de la Nis, acuzat de erezie. Apelând în 391 la sinodul de la Capuadin Italia, apoi la Sf. Ambroziu al Mediolanului cât și la Siriciu al Romei, de fiecare dată cazul
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]