19,188 matches
-
Striking Force", care avea cea mai numeroasă flotă de bombardiere aliate, a pierdut 63 dintre cele 135 de aparate de zbor până pe 12 mai. Pentru următoarele 24 de ore, misiunile de bombardament au fost amânate datorită eficienței artileriei antiaeriene și aviației de vânătoare germane. Este dificil de apreciat care au fost rezultatele raidurilor de bombardament. Jurnalul de front al Corpului XIX german rezuma situația pe 14 mai: Operațiunile "Luftwaffe" inclus o notă despre „activitatea viguroasă a avioanelor de vânătoare inamice datorită
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
canal la vest de Eecloo. Nu se pune probleme unei retrageri belgiene spre Yser. Un batalion în marș la NE de Yopres a fost practic distrus azi în atacul a șase avioane. Retragerea pe drumuri deschise fără sprijinul adecvat la aviației de vânătoare este foarte costisitor. Absolut toate proviziile lor sunt la este de Yser. Ei consideră cu tărie că ar trebui făcută o încercare de refacere a situației pe Leie prin intermediul unui contraatac britanic, pentru declanșarea căruia au mai fi
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
Dan Valentin „Mon Cher” Vizanty (n. 9 februarie 1910, Botoșani - d. 12 noiembrie 1992, Paris) a fost un pilot militar român care a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
a luptat în al Doilea Război Mondial, impunându-se ca unul dintre așii aviației de vânătoare române. Vizanty s-a distins inițial pe Frontul de Est, în calitate de comandant al Escadrilei 43 de Vânătoare, iar ulterior în luptele disproporționate duse contra aviației de bombardament americane din vara anului 1944 pentru apărarea Capitalei și a zonei petroliere Ploiești, în calitate de comandant al Grupului 6 Vânătoare, dotat cu avioane de fabricație românească IAR 80. În ultima parte a războiului, a comandat Grupurile 1 și 6
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
Vizanty a venit în 1968, când Charles de Gaulle, președintele Franței, aflat în singura sa vizită oficială pe teritoriul României, l-a întrebat, în mod oficial, pe Nicolae Ceaușescu despre soarta generalului regalist Paul Teodorescu și despre cea a asului aviației militare . Prin urmare, fostul pilot a fost ridicat în grabă de pe șantierul unde lucra, îmbrăcat în uniformă de comandor și prezentat președintelui Franței. Un istoric a sugerat că „De Gaulle a înțeles că ceva nu era în regulă. Nu a
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
pentru fiica sa în România. Cu toate acestea, în iunie 1977, Vizanty a fost chemat de primarul Parisului, Jacques Chirac, și de membrii Asociației Aeronautice Internaționale „Les Vieilles Tiges“, într-o misiune de cercetare pentru a întocmi o istorie a aviației europene. Fiica sa, Ana Maria, își amintește cum aceasta „a fost șansa lui. Avea 67 de ani și a plecat. Nu ne-a spus nimic, nici mie, nici mamei. Eram studentă la București. În felul acesta, nu aveau ce scoate
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
român l-a reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți despre aviație, România și aviația sa pe nedrept uitată. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulțumit de climatul politic
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
reîntâlnit, cu această ocazie, și pe colonelul german Eduard Neumann, împreună cu care a băut o șampanie. Fiica comandorului își amintește cum, „deși a fost departe de țară, a promovat, prin presa vremii sau în diferite cărți despre aviație, România și aviația sa pe nedrept uitată. A primit o pensie de merit de la statul francez. M-am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulțumit de climatul politic, nici după 1990
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
am reîntâlnit cu tata în 1990, la Paris. Nu a mai fost bine primit în România. Nici nu era mulțumit de climatul politic, nici după 1990. Era dezamăgit și trăia melancolia regalistă a României“. La 6 februarie 2010, la Muzeul Aviației din București, a avut loc o ceremonie de omagiere a locotenent-comandorului aviator Dan Valentin Vizanty, la împlinirea a 100 de ani de la naștere. A fost prezentată și o colecție de fotografii și articole din presa vremii, care relatează cariera militară
Dan Vizanty () [Corola-website/Science/333250_a_334579]
-
Victor Pimsner (n. 26 martie 1920, Cairaclia, Basarabia - d. 20 decembrie 2000, Germania) a fost un aviator, profesor universitar și organizator al învățământului ingineresc de aviație. După susținerea în 1939 a bacalaureatului, în perioada satisfacerii serviciului militar a intrat prin concurs la Școala de ofițeri de aviație pe care a absolvit-o în 1943 cu gradul de sublocotenent; un an mai târziu, după parcurgerea unui curs
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Cairaclia, Basarabia - d. 20 decembrie 2000, Germania) a fost un aviator, profesor universitar și organizator al învățământului ingineresc de aviație. După susținerea în 1939 a bacalaureatului, în perioada satisfacerii serviciului militar a intrat prin concurs la Școala de ofițeri de aviație pe care a absolvit-o în 1943 cu gradul de sublocotenent; un an mai târziu, după parcurgerea unui curs de perfecționare, este avansat la gradul de locotenent pilot de avioane de vânătoare. În perioada 1943-1948 Pimsner a activat la diferite
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
a absolvit-o în 1943 cu gradul de sublocotenent; un an mai târziu, după parcurgerea unui curs de perfecționare, este avansat la gradul de locotenent pilot de avioane de vânătoare. În perioada 1943-1948 Pimsner a activat la diferite unități de aviație ca ofițer pilot. În 1943 s-a înscris la Facultatea Electromecanică a Școlii Politehnice din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
a activat la diferite unități de aviație ca ofițer pilot. În 1943 s-a înscris la Facultatea Electromecanică a Școlii Politehnice din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la gradul de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii la Facultatea de Aviație a Academiei Tehnice Militare, care fusese inaugurată chiar în același an. În această calitate, Pimsner a participat efectiv și
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la gradul de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii la Facultatea de Aviație a Academiei Tehnice Militare, care fusese inaugurată chiar în același an. În această calitate, Pimsner a participat efectiv și activ la organizarea învățământului superior ingineresc de aviație din Academia Tehnică Militară (1949-1950). Solidele sale cunoștințe de motoare de aviație i-
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii la Facultatea de Aviație a Academiei Tehnice Militare, care fusese inaugurată chiar în același an. În această calitate, Pimsner a participat efectiv și activ la organizarea învățământului superior ingineresc de aviație din Academia Tehnică Militară (1949-1950). Solidele sale cunoștințe de motoare de aviație i-au permis să parcurgă rapid gradele didactice până la cel de conferențiar (în 1952), devenind titularul cursului de Teoria motoarelor de aviație cu reacție. Până în 1959 Pimsner a
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
de Aviație a Academiei Tehnice Militare, care fusese inaugurată chiar în același an. În această calitate, Pimsner a participat efectiv și activ la organizarea învățământului superior ingineresc de aviație din Academia Tehnică Militară (1949-1950). Solidele sale cunoștințe de motoare de aviație i-au permis să parcurgă rapid gradele didactice până la cel de conferențiar (în 1952), devenind titularul cursului de Teoria motoarelor de aviație cu reacție. Până în 1959 Pimsner a profesat în calitate de cadru didactic în Academia Tehnică Militară, fiind avansat succesiv la
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
la organizarea învățământului superior ingineresc de aviație din Academia Tehnică Militară (1949-1950). Solidele sale cunoștințe de motoare de aviație i-au permis să parcurgă rapid gradele didactice până la cel de conferențiar (în 1952), devenind titularul cursului de Teoria motoarelor de aviație cu reacție. Până în 1959 Pimsner a profesat în calitate de cadru didactic în Academia Tehnică Militară, fiind avansat succesiv la gradele de maior și lt. colonel (1958). Deși nu a luptat efectiv pe frontul de est, în anul 1959 Pimsner a fost
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
a conduce lucrări de doctorat. În 1972 a participat la înființarea în cadrul politehnicii bucureștene a Facultății de Aeronave, al cărei decan a fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof.
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
al cărei decan a fost în perioada 1972-1981. În calitate de profesor la această facultate, între 1976-1988 a predat cursurile de Teoria motoarelor de aviație, Teoria motoarelor cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele cu reacție, Procese și caracteristici în turbomotoarele de aviație. În calitate de conducător de doctorat (1972-1987) a condus pregătirea prin doctorat a unor personalități din aeronautică și învățământul aviatic (prof. Ștefan Ispas, prof. Virgil Stanciu etc.). În 1988, după decesul soției sale, Pimsner a plecat din România pentru a se reuni
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
de Germania și că orice rezistență era inutilă. Pentru a întări moralul trupei cpt. Władysław Raginis și lt. Brykalski jură să nu abandoneze în viață poziția și să continuea rezistența. La scurtă vreme după aceasta încep bombardamente de artilerie și aviație. Artileria poloneză este depășită și nevoită să se retragă către Białystok. După pregătirea de artilerie germanii au atacat flancul nordic al apărării poloneze. Două plutoane apărând câteva buncăre de la nord de Narew au fost atacate din trei părți de infanteria
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
la dispoziția Marelui Cartier General. Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc. Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de
Ordinea de bătaie a Armatei României (1917) () [Corola-website/Science/333322_a_334651]
-
a fotografiilor aeriene la Centrul de Instrucție al Aeronauticii Pipera, unde este detașat în anul 1940. Încâ din prima zi de război, 22 iunie 1941, execută cu Esc. 22 Obs. unde activa, un număr mare de misiuni de război specifie aviației și bombardament ușor. Este mutat în cadrul Esc. 11 Obs. din Flotila 2 Informații, ce activa pe aerodromul din Tiraspol, unde execută misiuni de război în zona Odessa. Din 16 octombrie 1941, după căderea Odessei, în cadrul Esc. 22 Obs. execută misiuni
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
a litoralului Mării Negre. Este avansat la gradul de Locotenent aviator în 24 ianuarie 1942. În toamna anului 1944 este admis la Facultatea de Construcții pe care o termină, în pofida lipsurilor materiale de după război, în anul 1949. Este încadrat în Comandamentul Aviației Militare în funcția de Șef proiect de Studii și Proiectări al Armatei, începând cu anul 1949. În anul 1953 este avansat la gradul de maior, iar peste 3 ani, ca urmare a rezultatelor obținute în proiectarea și executarera unor obiective
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
avansat la gradul de maior, iar peste 3 ani, ca urmare a rezultatelor obținute în proiectarea și executarera unor obiective militare aviatice, este avansat la gradul de Locotenent Colonel inginer. După desființarea institutului de Studii și Proiectări Militare, revine în aviație, fiind încadrat la Serviciul Cazarmare din Comandamentul Apărării Antiaeriene a teritoriului. Este trecut în rezervă, ca urmare a refuzului de a se înscrie ca membru de partid, la 1 aprilie 1960 și pensionat cu gradul de Colonel (Comandor). A funcționat
Gheorghe Știrbu () [Corola-website/Science/333375_a_334704]
-
aeroportul Gatwick. Linia aeriană operează între Marea Britanie și America de Nord , Caraibe, Africa, Orientul Mijlociu, Asia, Australia cu plecări din aeroporturilr Gatwick și Heathrow. Compania utilizează o flotă mixtă de aeronave Airbus și Boeing și deține licența de operare CAA (Autoritatea civilă de aviație a Regatului Unit) Tip A pentru transport de pasageri, mărfuri și poștă cu aeronave de 20 sau mai multe locuri. În anul 2009, a transportat 5,42 milioane de pasageri. Virgin Atlantic a fost prima companie aeriană care a introdus
Virgin Atlantic () [Corola-website/Science/333389_a_334718]