19,564 matches
-
Poe, publicată pentru prima dată în 1843. Povestirea este narată de o persoană nenumită, care a ucis un bătrân cu care trăia sub același acoperiș. Naratorul se străduiește să-și convingă cititorul de sănătatea sa mentală, explicând că a comis crima înspăimântat de „ochiul de vultur” al bătrânului. Crima este plănuită cu grijă, iar criminalul dezmembrează corpul și-l ascunde sub podea. În cele din urmă vina naratorului se manifestă sub forma sunetului - posibil halucinatoriu - scos de inima bătrânului bătând încă
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
este narată de o persoană nenumită, care a ucis un bătrân cu care trăia sub același acoperiș. Naratorul se străduiește să-și convingă cititorul de sănătatea sa mentală, explicând că a comis crima înspăimântat de „ochiul de vultur” al bătrânului. Crima este plănuită cu grijă, iar criminalul dezmembrează corpul și-l ascunde sub podea. În cele din urmă vina naratorului se manifestă sub forma sunetului - posibil halucinatoriu - scos de inima bătrânului bătând încă sub podea. Nu este clar ce relație este
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
și că, probabil, „ochiul său de vultur” reprezintă un fel de secret voalat sau o putere. Ambiguitatea și lipsa de detalii despre cele două personaje principale se află în contrast puternic cu detaliile specifice ale complotului ce a condus la crimă. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în numărul din ianuarie 1843 al revistei "The Pioneer" a lui James Russell Lowell. „” este considerată o scriere clasică a ficțiunii gotice și una dintre cele mai faimoase povestiri ale lui Poe. „Inima
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
acest motiv să-l omoare pe bătrân, deși naratorul afirmă că bătrânul îi era drag și nu râvnea să intre în posesia averii sale, ci se temea doar de ochiul său. Naratorul insistă asupra faptului că prevederea sa în comiterea crimei arată că nu este posibil să fie nebun. Timp de șapte nopți, naratorul deschide ușa camerei bătrânului pentru a-i vedea „ochiul cel rău”. Cu toate acestea, ochiul de vultur al bătrânului este întotdeauna închis, astfel că-i era cu
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
treacă la fapte, năvălind cu un urlet puternic în cameră și sufocându-l pe bătrân cu propriul lui pat. Naratorul îi dezmembrează apoi trupul, îi ascunde părțile corpului sub podea și spală urmele de sânge, încercând să ascundă toate semnele crimei. Chiar și așa, strigătul din noapte al bătrânului alertează un vecin care anunță poliția. Naratorul îi invită pe cei trei polițiști să cerceteze locuința. El susține că țipetele auzite fuseseră scoase de el în urma unui coșmar și că bătrânul era
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
poliția. Naratorul îi invită pe cei trei polițiști să cerceteze locuința. El susține că țipetele auzite fuseseră scoase de el în urma unui coșmar și că bătrânul era plecat la țară. Încrezător că nu polițiștii nu vor găsi nici o dovadă a crimei, naratorul le aduce scaune și ei se așază în camera bătrânului, chiar deasupra locului în care era ascuns cadavrul, fără a suspecta nimic, deoarece naratorul se făcuse plăcut și le câștigase încrederea. Naratorul începe, însă, să se simtă inconfortabil și
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
dar polițiștii par să nu-i acorde nici o atenție. Îngrozit de zgomotul violent și convins că ofițerii sunt conștienți nu doar de bătaia inimii ce se aude de sub podea, ci și de vina lui, naratorul cedează psihic și-și mărturisește crima. El le spune să scoată scândurile din podea pentru a descoperi trupul bătrânului. Edgar Allan Poe a trimis manuscrisul mai întâi lui Henry Theodore Tuckerman, editorul periodicului "The Boston Miscellany", dar manuscrisul a fost returnat autorului cu precizarea că revista
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Inima care-și spune taina” folosește un narator care nu-i de încredere. Exactitatea cu care naratorul povestește uciderea bătrânului, ca și modul ascuns în care a realizat crima sunt dovezi ale sănătății sale, evidențiindu-i monomania și paranoia. Naratorul povestirii „Inima care-și spune taina” este presupus în general a fi de sex masculin. Cu toate acestea, unii critici au sugerat că o femeie ar putea fi cea
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
sistematice și pe precizia lui, el oferind o explicație rațională pentru un comportament irațional. Această raționalitate este subminată, totuși, de lipsa lui de motivație („N-aveam nici o pricină. Nu mă mâna nicio patimă.”). În ciuda acestui fapt, el spune că ideea crimei „m-a bântuit zi și noapte”. Scena finală a povestirii arată manifestarea sentimentelor de vinovăție ale naratorului. Ca multe personaje din literatură gotică, el permite ca nervii să-i influențeze propriul comportament. În ciuda eforturilor sale de a se apăra, „hiperacuitatea
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
este presupus mai des, fiul său. În acest caz, „ochiul de vulturul” al bătrânului poate simboliza supraveghere părintească sau principiile paterne de bine și rău. Uciderea ochiului este atunci o eliminare a conștiinței. Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în ultima noapte, penetrând vălul secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a comite crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat că povestirea este o reprezentare alegorică a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
atunci o eliminare a conștiinței. Ochiul poate reprezenta, de asemenea, un secret: crima are loc doar atunci când ochiul este găsit deschis în ultima noapte, penetrând vălul secretului. Cu toate acestea, punctul central al povestirii este planul pervers de a comite crima perfectă. Richard Wilbur a sugerat că povestirea este o reprezentare alegorică a poemului „Sonet - Către știință”, care descrie o confruntare între imaginație și știință. În „Inima care-și spune taina”, bătrânul poate reprezenta astfel mintea științifică și rațională, în timp ce naratorul
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
pe Thomas Monck Mason; povestirea a preluat masiv din cartea "Account of the Late Aeronautical Expedition from London to Weilburg" (1836) a lui Mason. „Farsa cu balonul” este ca unul dintre „poveștile de raționament” ale lui Poe (cum ar fi „Crimele din Rue Morgue”), dar în sens invers: mai degrabă decât să ia lucruri din afară pentru a rezolva o problemă, Poe construiește o ficțiune pentru a o face să pară adevărată. Povestirea este, de asemenea, o formă timpurie de science
Farsa cu balonul () [Corola-website/Science/334338_a_335667]
-
suspiciuni. Când se oprește în cele din urmă, se simte lovit de un „demon nevăzut”. El își dezvăluie secretul „foarte limpede”, dar cu o grabă ca și cum s-ar fi temut să nu fie întrerupt. Este judecat rapid și condamnat pentru crimă la moarte prin spânzurare. Povestirea „” a fost publicată pentru prima dată în ediția din iulie 1845 a revistei "Graham's Magazine". O versiune ușor revizuită a apărut în almanahul literar bostonian "May-Flower" pentru anul 1846. Prima traducere în limba română
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
la mine”". Pfaall încheie scrisoarea cerând permisiunea de a reveni pe Pământ și ascunde cea mai mare parte a informațiilor cu privire la suprafața Lunii și a locuitorilor săi cu scopul de a-și negocia iertarea de la primarul orașului pentru cele câteva crime comise atunci când a plecat de pe pământ (cei trei creditori ai săi, care deveniseră obositori). După citirea manuscrisului, autoritățile orașului sunt de acord că Pfaall ar trebui să fie iertat, dar mesagerul care le-a adus textul (aparent un locuitor al
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Cel mai bun film de animație". De asemenea, a fost nominalizat la Premiile BAFTA pentru "Cea mai bună animație". este un orășel al animalelor, în care întâlnim vulpoiul ce vorbește necontenit și foarte repede, și care este acuzat de o crimă pe care nu a comis-o. Cinstitul iepuraș Judy va face echipă cu Nick, după ce devin țintele unei conspirații. Astfel se descoperă că dușmanii naturali pot deveni uneori chiar prieteni. Pe 9 august, 2013, "Walt Disney Studios Motion Pictures" a
Zootopia () [Corola-website/Science/334374_a_335703]
-
și de asemenea a fost dezvăluit faptul că acțiunea filmului a fost revizuită. Așa cum fusese ulterior anunțat în 2013 filmul va urmări povestea captivantă a unei vulpi vorbitoare, Nick Wilde, care încearcă să scape după ce a fost acuzat de o crimă pe care nu a săvârșit-o. Cinstitul iepuraș polițist, Judy Hopps va face echipă cu Nick, și după ce devin țintele unei conspirații vor descoperii că dușmanii naturali trebuie să se alieze pentru a câștiga ce contează cu adevărat. Pe 6
Zootopia () [Corola-website/Science/334374_a_335703]
-
în , intitulată inițial „Thou Art the Man!”) este o povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în ediția din noiembrie 1844 a revistei "Godey's Lady's Book". Este un experiment timpuriu de ficțiune polițistă, precum „Crimele din Rue Morgue”, deși este considerată, în general, o povestire de valoare mai scăzută. Povestirea se referă la un om acuzat pe nedrept de uciderea unchiului său, Barnabas Shuttleworthy, al cărui cadavru nu a fost găsit. Un narator nenumit găsește
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
se află, în schimb, cadavrul în stare de putrefacție al domnului Shuttleworthy, care se uită la Goodfellow și-i spune: Cuprins de spaimă, Goodfellow mărturisește că el l-a ucis pe Shuttleworthy, după care imediat cade mort. Nepotul acuzat de crimă este apoi eliberat. Se pare că naratorul a organizat această desfășurare înspăimântătoare de evenimente. Suspectându-l pe Goodfellow de la început, el a descoperit că Goodfellow dorea să se răzbune pe domnul Pennifeather, plasând o serie de indicii care să conducă
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
că naratorul a organizat această desfășurare înspăimântătoare de evenimente. Suspectându-l pe Goodfellow de la început, el a descoperit că Goodfellow dorea să se răzbune pe domnul Pennifeather, plasând o serie de indicii care să conducă la acuzarea lui pentru săvârșirea crimei. De asemenea, el a reușit să găsească de unul singur cadavrul lui Shuttleworthy și, știind că eforturile sale nu vor fi eficiente în lipsa mărturisirii făcute de criminal, a falsificat scrisoarea trimisă de comercianții de vinuri și i-a trimis domnului
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Ca și „Crimele din Rue Morgue”, „Tu ești ucigașul!” este un experiment în genul ficțiunii detectivistice pe care Poe l-a inventat și l-a numit „povești de raționament”. Această povestire este narată totuși chiar de detectiv, care trebuie să-și inducă în
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
povești de raționament”. Această povestire este narată totuși chiar de detectiv, care trebuie să-și inducă în eroare cititorul prin prezentarea unei probleme la care cunoaște deja soluția. Vinovații din ambele povestiri sunt șocați atunci când își dezvăluie secretele: marinarul din „Crimele din Rue Morgue” este șocat să recunoască că urangutanul său a săvârșit crima, iar în „Tu ești ucigașul!” criminalul își mărturisește vina atunci când își vede victima revenind la viață. Povestirea este prezentată într-un mod umoristic, satirizând orașul rural și
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
să-și inducă în eroare cititorul prin prezentarea unei probleme la care cunoaște deja soluția. Vinovații din ambele povestiri sunt șocați atunci când își dezvăluie secretele: marinarul din „Crimele din Rue Morgue” este șocat să recunoască că urangutanul său a săvârșit crima, iar în „Tu ești ucigașul!” criminalul își mărturisește vina atunci când își vede victima revenind la viață. Povestirea este prezentată într-un mod umoristic, satirizând orașul rural și realizând o caricatură a locuitorilor săi. Povestirea poate fi considerată o poveste burlescă
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
vedem în: 12 Years a Slave, August:OsageCounty, The Fifth Estate și The Hobbit: The Desolation of Smaug (2013). Și-a împrumutat vocea pentru mai multe audio-books: The Tempest, The Making of Music, Death în a White Ție, Artists în Crime, Sherlock Holmes: The Rediscovered Railway Mysteries and Other Stories, precum și pentru numeroase proiecte radio pentru posturile BBC Radio. A făcut voice-over pentru diverse reclame, pentru brand-uri faimoase că: Jaguar, Sony, Pimms și Google+. De asemenea, a fost naratorul jocului
Benedict Cumberbatch () [Corola-website/Science/334419_a_335748]
-
de a anticipa destinul, în funcție de obiectele în apropierea cărora acesta se plasează, prin cryptesthezia pragmatică a lui Charles Richet sau prin psihometrie poate fi o astfel de ipoteză. Academicianul Eugen Simion o asemăna într-o oarecare măsură cu nuvela satirică „Crima lordului Arthur Savile” (1887) a lui Oscar Wilde, personajele principale ale ambelor povestiri aflându-și prematur viitorul și încercând să se folosească de informația dobândită pentru a se sustrage destinului. Nuvela lui Wilde pune însă accentul pe obsesia creată de
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
susține că incendiul a fost provocat și că cei de la Ministerul de Interne știau ce se va întâmpla. Muzicianul Florin Chilian a afirmat că incediul de la Colectiv a fost ordonat de însuși Președintele României, și că acesta trebuie anchetat pentru crimă. El a făcut referire și la declarația lui Klaus Iohannis din 1 noiembrie 2015, "A trebuit să moară oameni ca să schimbăm Guvernul ăsta", susținând că incendiul era planificat de mai mult timp pentru a provoca demisia rapidă a lui Victor
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]