19,422 matches
-
de reprezentare artistică alături de "enorm și monstruos", aceștia din urmă vor acapara decisiv viziunea urmuziană asupra unei infralumi hidoase anchilozate în stereotipii bizare și vor covârși mai apoi limbajul poetic, jurnalistic și romanesc arghezian. În Cimitirul Buna-Vestire, de exemplu, grotescul dezvăluie înverșunarea de a vedea totul prin ocheanul deformărilor monstruoase sau de a căuta cu interes naturalist hiperbolizarea umanului josnic în surprinzătoare contexte solemne. Democratizarea limbajului arghezian presupune aici alternarea termenilor triviali cu sintagme erudite și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers al monotoniei, umorul negru, camuflat în excentricitatea calculată și neverosimilitatea ostentativă, dezvăluie adesea în subsidiar, ca și grotescul, un sens pozitiv. Asupra acestuia insista, spre exemplu, Antonin Artaud în Manifestele la "teatrul cruzimii" pentru care "umorul distructiv poate servi să concilieze, prin râs, obișnuințele rațiunii"201. Pornind de la premise similare, teatrul absurdului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o extrem de gustoasă pastramă, iar ovreiul Aron crede că poate îndeplini dorința răposatului, economisind prin șiretlic banii necesari pentru a transporta cadavrul acestuia. Ambii sunt convinși că ceea ce fac, deși este imoral, va găsi o rezolvare rezonabilă. Însă fatalitatea le dezvăluie ireparabilul ca formă involuntară de detabuizare prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scriitorilor menționați la o direcție literară postcaragialiană se justifică prin analiza operelor care pun în evidență "incidența cazurilor de transmutație creatoare" (Dan Grigorescu). Paleta intertextualităților nu se restrânge la simpla citare sau pastișare a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tărziu ce-o să fie!...47 Menținându-și după fiecare eșec optimismul și încrederea în destinul și în rolul său social de excepție, Vădastra, ca și eroul central din Romanul adolescentului miop și Gaudeamus, n-are nicicând sentimentul penibilului, ceea ce îi dezvăluie cu prisosință înrudirea cu "oamenii de cauciuc"48 din lumea lui Caragiale. O altfel de revigorare a prototipului caragialian se produce și în piesa lui Camil Petrescu, intitulată sugestiv Mitică Popescu. Mai, personajul central, își acceptă porecla de factură caragialescă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din schița Puțină filozofie, care pare o explicitare fără prejudecăți a motivațiilor care ar fi putut justifica și comportamentul anormal al multor încornorați caragialieni. Mai exact, aflând că soția îl înșală cu fiul vecinului care își face datoria să-i dezvăluie respectiva relație, "filosoful" Andronache îl surprinde pe binevoitorul îngrijorat, cu un astfel de raționament fără cusur: Te cred pe cuvânt și altă dovadă nu-mi trebuie, mai ales că zici că ai avut și ochelarii. Eu însă judec cu filozofia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în căutarea unei locuințe decente și rezonabile ca preț, și cea a fostei sale gazde, proprietăreasa coana Tinca, surprinsă neplăcut după fiecare nou eșec în contactele cu mușteriii mereu imprevizibili. Fauna umană citadină în permanentă căutare a profitului necinstit este dezvăluită însă cu indulgență și amărăciune, ceea ce dizolvă satira, pe care simțul critic al autorului Momentelor a imprimat-o respectivelor situații și tipologii, în umor. Cu toate acestea, în esență, tema schiței caragialiene De închiriat dobândește amploare în romanul lui Damian
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Slavă ție, Doamne, că m-ai învrednicit să descopăr această invențiune!"135 Un alt exemplu de "moftangiu" agramat, pe care ar fi păcat să nu-l menționăm, este cel din schița Interviu-Expres, și anume colonelul ajuns prefect, a cărui atitudine dezvăluie o culme a inculturii, de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a pedepsit-o cu patru zile pluton de pedeapsă în casă"139), și nenumărate schingiuiri de termeni
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri debitate de Farfuridi și Cațavencu. Trecând în revistă o posibilă tipologie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
contemporan, Marin Sorescu se poate alătura unor dramaturgi de prestigiu din țările din estul Europei, precum Slawomir Mrožek și Vaclav Havel, pentru care absurdul este clar conotat politic. Scrisă în 1964 ca primă tentativă de exprimare prin intermediul teatrului, Există nervi dezvăluie, din acest punct de vedere, un univers al terorii pentru care formula absurdului este cea mai adecvată. Întrucât "eroii trăiesc o zodie a suspiciunii"86, absurdul nu mai surprinde, se poate instala brutal și nu suscită proteste, însă nu din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea, precum și procedeele antiliteraturii. Este necesar să precizăm de la început că nici unul dintre aceste elemente care pot sugera descendența caragialiană a lui Urmuz, nu poartă stigmatul epigonismului ci, dimpotrivă, dezvăluie transmutația creatoare ce dă măsura profundei originalități prin raportarea la prototip. Totuși, dacă, în ceea ce privește raportul dintre Urmuz și Kafka, sau Urmuz și Morgenstern, se poate vorbi de coincidențe de viziune, în relație cu I. L. Caragiale, în schimb, opera lui Urmuz
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiană și cea urmuziană constă în diferitele lor opțiuni estetice. În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
realitate, despre ale căror misiuni, de multe ori, se poate spune că "se compun din dus, din spânzurarea unei șopârle de clanța ușii Căpităniei portului și apoi reîntoarcerea în patrie"64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se supun involuntar și inevitabil ca niște păpuși hidoase care mimează viața prin mișcările repetitive ale ciclului mecanic prestabilit sau chiar predestinat. Deși între cele două universuri tipologice asemănările sunt revelabile prin astfel de străfulgerări aproape divinatorii, arheologia textului urmuzian dezvăluie totuși o infralume de esență caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva tipuri, asupra cărora marele dramaturg și-a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul personajului marionetizat. 6.1.4. "Țărușul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din povestirea Calul dracului, al cărei comic reiese din discrepanța dintre aparența de fragilitate și epuizare a bătrânei cerșetoare și nebănuita ei "virilitate" care-l vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mențină cititorii într-o anxioasă stare de derută. În încercarea de a-și cruța persoana dragă de șocul pe care prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti sau noneroi etc., ceea ce înseamnă, până la urmă, o inversare de tip ironic, în mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
escatologică a literaturii ca antiliteratură. Acestă regenerare este și efectul produs de generalizarea parodierii și a burlescului, a infestării cu acest virus al deformărilor ironice, caricaturale, grotești până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și reflecție asupra scriiturii), literaturizarea totală. Texte precum Smărăndița. Roman modern, Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit îndreptat înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exegetice, iar Galina este o "crudelă" Grațielă care percepe drept "țal" pentru favorurile amoroase, elogii privind "savantele" studii literare. În manieră caragialescă, succint și cu o ironie aproape insesizabilă, este schițat tipul intelectualului vanitos și la Radu Petrescu. Paginile jurnalului dezvăluie surprinzătoare maliții care amintesc de aciditatea eseurilor critice ale lui Eugen Ionescu: În prefața la ultima ediție, recentă, a Ultimei nopți..., Camil Petrescu despre el însuși:"Studentul care avea să devină scriitor...","Viitorul scriitor..."," Tânărul cel cu ochi iscoditori..."," Tănârul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la momentul bilanțului când va trebui să însumăm rezultatele parțiale într-un tot cu valoare de concluzie. Un bilanț provizoriu, impus de necesitatea de a pune totuși punct unui studiu ce își dezvăluie caracterul inepuizabil pe măsură ce se scrie. Refacem la capăt de drum etapele unui traseu anevoios, fascinant și copleșitor deopotrivă. Trecerea în revistă a principalilor reprezentanți ai modurilor comicului din literatura română postcaragialiană a fost necesară pentru delimitarea incipientă a descendenței caragialiene
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
48 Trăsăturile și comportamentul "omului de cauciuc" sau ale "omului kitsch" constituie obiectul unui studiu de profunzime realizat de Gavril Maté în lucrarea Universul kitsch-ului, (Editura Dacia, Cluj Napoca, 1985). Suprapunerea șabloanelor cu profilul miticismului și respectiv al omului kitsch, dezvăluie foarte multe zone comune. Astfel, lipsa de caracter, maleabilitatea atitudinală în funcție de cerințele noilor situații, este o primă trăsătură ce îl apropie pe Mitică de "omul de cauciuc" descris de Maté. Decurgând firesc de aici, prudența extremă, manifestată drept spaimă în fața
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Idem, p. 18. 73 Ibidem. 74 Idem, p. 52. 75 Idem, p. 40. 76 Idem, p. 10. 77 Idem, p. 18. 78 Idem, p. 20. 79 Idem, p. 38. 80 Idem, p. 20. 81 Idem, p. 18. 82 Florin Manolescu dezvăluie, deasemenea, ca strategie a acestui text caragialian, dublarea palierelor de interpretare: "În această ipostază "de la miezul nopții", al doilea cuplu practică până în zorii zilei un joc care in aparența este fabulos, dar care poate fi interpretat în planul absent al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]