KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...762 763 764 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită de marginea mesei. Vezi, Mihai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste fustă, aranjîndu-și-o, își aranjează și bluza, oprindu-și un timp palmele pe mijloc, acolo unde a fost încleștat brațul meu, apoi merge la oglindă și-și trece de cîteva ori palmele peste buclele blonde, după care, cu un calm desăvîrșit, se întoarce spre mine, rămînînd sprijinită de marginea mesei. Vezi, Mihai, începe să rîdă doamna Cristina, mi-am dat seama că, de fapt, ținta răzbunării tale nu eram eu. Oameni sîntem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un ton grav. Eu m-am pierdut în întrebări laterale... De fapt nu voiam să-ți pun decît o singură întrebare: cîte pagini ai scris de cînd ești cu ea? Tresar și o privesc mirat, de parcă mi-ar fi dat palme din senin. Cîte pagini am scris de cînd sînt împreună cu Livia? ce întrebare! Stau împreună cu ea pentru că mi-e dragă, pentru că ne înțelegem, văd în ea pe viitoarea mea soție, nicidecum o coautoare la ceea ce voi mai scrie. Întrebarea mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
foarte corectă acum și-ar vrea să șteargă din mintea tuturor orice bănuială. Ea, acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
liftul... Dacă ești așteptat? Vine celălalt... Ce-ai vrut să spui? o întreb din nou. O prostie, zău! Spune-o... E... e... zău!, e prea intimă, rîde doamna Cristina. N-o spui nici dacă te rog? o întreb, cuprinzîndu-i în palma dreaptă umărul lovit. Într-o căsnicie, oricît de fericită, mai sînt și clipe de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de enervare..., îmi spune Cristina, privindu-mă în ochi. Într-o astfel de clipă, s-ar putea să-mi pară rău că m-am speriat de zgomotul de pe sală și te-am trimis să încui ușa... Strîng mai tare în palmă umărul lovit, pufnind în rîs: Ce-mi spui seamănă a provocare, Cristina... Dacă te iau de mînă și te duc înapoi, în cameră, ai să repeți? o întreb, apropiind-o de pieptul meu, pînă îi simt atingerea sînilor. Am să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi. Aproape că nu-mi vine să cred: că țipă la subalterni, e știut, dar că folosește tonul ăsta în prezența prim-secretarului județean, n-aș fi crezut-o. Pot oare crede că el conduce combinatul acesta cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
rog să telefonați la hotel, camera 604, tovarășei inginere Cristina Dumitriu și s-o întrebați dacă într-adevăr m-am purtat vulgar cu ea, așa cum v-a informat tovarășa Roman. De asta ne arde nouă acum, tovarășe Vlădeanu?! lovește cu palma în masă Brîndușa. Peste cîteva ore, fiecare minut va însemna o pierdere de zeci de mii de lei! Aștept răspuns la întrebarea pusă de tovarășul director general. Ca să obțineți răspuns, învățați să puneți întrebări, tovarășă ingineră, chiar dacă sînteți ingineră-șefă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sos. A luat paleta din mîna mea, a vrut să amestece sosul, dar sosul se arsese: privind spre ea, uitasem de sos. Ți-am spus să ai grijă de sos! mi-a strigat, apoi a început să mă lovească cu palmele peste față. Sub ploaia de palme, boneta mea de ajutor de bucătar asemeni bonetelor de soldat, dar din pînză albă a sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mea, a vrut să amestece sosul, dar sosul se arsese: privind spre ea, uitasem de sos. Ți-am spus să ai grijă de sos! mi-a strigat, apoi a început să mă lovească cu palmele peste față. Sub ploaia de palme, boneta mea de ajutor de bucătar asemeni bonetelor de soldat, dar din pînză albă a sărit pe plită și a luat foc, iar șorțul mi s-a pătat tot de la sîngele care a început să-mi curgă din nas. Bucătarul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
era profesoara frumoasă... Am simțit cum roșesc și mi-am scos boneta din buzunar să-mi șterg gîtul. Mihai, mi-a spus bucătăreasa pe un ton molcom, dar destul de grav ca să mă înfioare, te rog mult să mă ierți pentru palmele de astăzi !... A tăcut un timp lung, plimbîndu-și degetele pe luciul mesei, apoi a surîs trist, clătinînd din cap: De ani de zile visez să pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dar ea lipsise, totuși, atîția ani din societate... M-a frămîntat mult timp amintirea acelei femei. O revedeam stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă pe plită..., șorțul plin de sînge... și amărăciunea aceea din glasul ei: "Un copil"... Visase să pălmuiască un bărbat, dar m-a pălmuit pe mine... Iar seara, cînd am mîncat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
din nou, s-o invit și pe ea să învețe să pună întrebări dacă vrea să obțină răspunsuri, dar îmi spun că nu aș face decît să mă repet. Ce întorsătură! În loc să-mi întindă o mînă, Tamara îmi dă acum palme; mă lovește să mă afund mai tare în încurcătura în care am intrat... O, voi, femeilor, blestemul meu!!!... Peste răutatea Brîndușei, vine și umple paharul răceala de-acum a Tamarei... Dar, oare, acesta-i singurul blestem?!... Ce pot face în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
apoi se întoarce spre mine. Tovarășe fizician, mi se adresează Brîndușa cînd ajung la un pas de ea, accentuînd din nou pe cuvîntul "fizician", de data asta ți se înfundă... Mai fac un pas, ajung chiar în fața Brîndușei, îmi sprijin palma stîngă pe balustrada de care stă rezemată ea, o privesc în ochi și o întreb: Ce să mi se înfunde, doamnă, și cu ce... anume?! Tamara, care a urcat deja cîteva trepte și stă întoarsă spre noi, tresare la auzul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
aici. Uite cheia, îi zic, du-te înainte. Bine, mă duc, spune Vlad, aruncînd cheia în sus ca pe un ban, privind-o cum se rotește în aer, apoi întinde brusc mîna, o înșfacă din rostogolirea ei spre pămînt, desface palma și se uită la ea. Da, cade bine, surîde el, al naibii de bine! Să... Ar vrea să mai zică ceva, dar se oprește și mă privește surprins, cum stau cu ochii în jos, spre vîrful ghetei pe care-l rotesc pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în jos, spre vîrful ghetei pe care-l rotesc pe cimentul umed. Ascultă, Vlade, îi spun, ridicîndu-mi privirea, uitîndu-mă în ochii lui, ce-ai fi făcut dacă nu cădea bine? Vlad mai aruncă o dată cheia în sus, o prinde, desface palma și-o privește, apoi strînge din umeri. Am aici, în sac, arată el spre sacul de hîrtie, două costume de azbest, unul pentru mine și unul pentru tine. Dacă ia foc, să putem ieși teferi. Și dacă explodează? îl întreb

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ar putea să vă dea cu ușa în nas... Asta e "regula jocului" pe care a învățat-o el! Ești... Sînt! Da-da, sînt! La ce te-ai fi așteptat? S-o fac pe Hristos? Voi să-mi dați o palmă, iar eu să vă întorc și celălalt obraz?! Apoi voi să mă luați de guler, să mă întoarceți și să-mi dați cu șutul ?... Nu, doamnă, nu fac asta. Dar nici la șantaj nu pot să recurg: "pornesc instalația dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-l lase jos. Macaragiul mișcă încet brațul prin aer, Valeriu fluieră admirativ, apoi, cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să pregătesc un cazan cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cînd este lăsat în alee, în fața mea, își duce mîna la cască, arătînd spre grinzile scoase: Dom' inginer, gata! Calea spre cer e liberă... Dă-ți cu palma peste gură! îi zic. Îmi dau, zice Valeriu și se lovește cu palma peste gură. Mă duc, arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să pregătesc un cazan cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile la loc. Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
arată el cu privirea spre secție. Pînă porniți dumneavoastră, vreau să pregătesc un cazan cu gudron, să torn peste carton cînd punem grinzile la loc. Mai durează pînă e gata. Lăsați, că nici gudronul ăla nu-l fac bătînd din palme. Păcat că n-a venit Televiziunea!... Succes! îmi zice, săltîndu-și casca, plecînd în grabă. Marinescu se mai uită o dată în jur, se miră văzînd grinzile de beton, strînge din umeri ca la un lucru pe care nu-l înțelege și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
exclam eu. Nu-i altă soluție, Mihai, clatină Vlad din cap. N-o știm noi!!! urlu eu, plimbîndu-mă prin fața pupitrului de comandă. Trebuie să existe și alte soluții, îi șoptesc, continuînd să mă plimb, lovindu-mă cu pumnul drept în palma stîngă. Și totuși, îi spun lui Vlad, oprindu-mă în fața lui, să ne gîndim, poate... Încearcă să te gîndești și tu, poate-ți vine vreo idee. Degeaba, surîde Vlad. Mie, de obicei, ideile îmi vin în alte împrejurări, mai delicate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
muncii sînt legi inflexibile! Aveți aici, îmi arată carnetul, o amendă de două sute de lei. O plătiți acum, sau o dau la contabilitate? Ești nebună?! o întreb, smulgîndu-i carnetul din mînă. Cum îți permiți?! strigă fata, arzîndu-mi un dos da palmă, luîndu-și imediat carnetul de amenzi înapoi. Eu te-am pus să folosești supape neverificate?! Rămîn perplex și-o privesc pe fata din fața mea cu ochii măriți, gata să-mi iasă din orbite. Măi, rîde Vlad, ai nevoie de ajutor? Vin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
timp la telefon, apoi întinde receptorul spre mine, spunîndu-mi calm, surîzător: O doamnă vrea să-ți spună ceva. Te rabdă inima s-o refuzi? Stau și mă uit la Dinu: privirea lui calmă îmi biciuie obrazul ca o pereche de palme. Vlad mă privește și el; are un surîs trist în colțul gurii tristețe și compătimire; așteaptă amîndoi să vadă ce voi face. Strîng din umeri, iau receptorul și-l duc încet la ureche: Da... Mihai, aud vocea Cristinei, eu sînt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
închipui c-aș face lucrul ăsta!?! O aud pe Cristina cum rîde încet în receptor: Mă temeam totuși, Mihai... Singurul lucru de care m-am temut, crede-mă! N-aș fi vrut să descopăr că și tu ești un laș palma ar fi fost prea usturătoare și pe nedrept. Dar... cum de-ai putut să crezi asta?! Brîndușa e orgolioasă, Mihai. O cunosc foarte bine. Azi, cînd i-am telefonat, orgoliul ei a suferit. Mă gîndeam că ți-a speculat vreo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]